Acasă » Poezii » Poezie creştină |
2016-10-23, 2:29 PM | |
Doamne, de-aș putea s-adun, tot nectarul florilor L-aș preface-n LEAC DIVIN și l-aș da oamenilor, Ca acei ce-l vor gusta să se vindece de rău Să iubească și să fie, robi supuși la TRONUL TĂU.
Și-aș culege-n dimineți, roua primăverilor Ca să răcoresc cu ea ARȘIȚA DURERILOR, Și aș strânge-n nopți senine toată pulberea din stele Ca să-mbrac în strălucire, crucea celor în durere.
Aș mai strânge-n partitură glasul ploilor de toamnă Și aș face cânt' de leagăn, pruncilor fără de mama Și aș strânge-n veri toride, roada pârguită-n grâne Pentru pântece flămânde să frământ un colț de pâine.
Din icoane-aș chema HARUL, care se ascunde-n ele Și l-aș picura pe pleoape, OCHILOR FĂRĂ VEDERE, Din ALTARE-aș strânge ruga și aș face-o prescurele Ca să fie HRANĂ SFÂNTĂ pentru vremurile grele.
Din cascade-aș lua puterea, apelor învolburate Ca să trag spre ÎNVIERE suflete-n credința moarte De-aș putea, le-aș face toate după cum aș ști că-i bine Dar pentru că sunt țărână, Doamne-mi pun nădejdea-n Tine!
Elena Popescu | |
Vizualizări: 230 | Descărcări: 0 | |
Total comentarii : 0 | |
|
|