Dacă are cineva urechi - să audă! (AP.13:9)
Acasă » 2017 » Decembrie » 5 » Urâciunea pustiirii și cea de-a 4-a fiară văzută de Daniel. Antiecumeniștii ecumeniști și ”teologia” a la grec. Turma cea mică a lui Hristos
8:35 PM
Urâciunea pustiirii și cea de-a 4-a fiară văzută de Daniel. Antiecumeniștii ecumeniști și ”teologia” a la grec. Turma cea mică a lui Hristos

Să ne reamintim că în cuvintele Sale despre vremurile din urmă, relatate în Evanghelia de la Matei, Domnul nostru Iisus Hristos amintea de o urâciune a pustiirii :
„Deci, când veţi vedea urâciunea pustiirii ce s-a zis prin Daniel proorocul, stând în locul cel sfânt – cine citeşte să înţeleagă – Atunci cei din Iudeea să fugă în munţi. Cel ce va fi pe casă să nu se coboare, ca să-şi ia lucrurile din casă. Iar cel ce va fi în ţarină să nu se întoarcă înapoi, ca să-şi ia haina.” (Matei 24, 15-18)
Dacă vom citi cartea prorocului Daniel, pe care Însuşi Domnul ne-a îndemnat să o citim ca să înţelegem ce se va întâmpla în vremurile din urmă, aflăm că în acele vremuri va fi o perioadă de trei ani şi jumătate de urâciune a pustiirii ca urmare a încetării jertfei celei de-a pururea:
Şi din vremea când va înceta jertfa cea de-a pururi şi va începe urâciunea pustiirii vor fi o mie două sute nouăzeci de zile.
Fericit va fi cel ce va aştepta şi va ajunge la o mie trei sute treizeci şi cinci de zile.” (Daniel 12, 11-12)
Dar noi, studiind problema validităţii tainelor în BOR după sinodul tâlhăresc din Creta, chiar vedem în România o astfel de urâciune a pustiirii. Cei cărora chiar ne pasă de Domnul nostru Iisus Hristos şi am văzut în ce fel L-au vândut minciuno-arhiereii noştri în Creta, căutăm cu disperare preoţi nepomenitori ai acestor pseudoepiscopi, preoţi cu credinţă ortodoxă, din mâinile cărora să fim siguri că vom primi jertfa cea de-a pururea amintită la Daniel, adică Sfânta Împărtăşanie. Iar în această căutare a noastră constatăm cu stupefacţie că nici în această rămăşiţă minusculă a celor câtorva preoţi nepomenitori de eretici nu găsim vreunul despre care să fim siguri că mai are dreapta credinţă. Vedem ca într-un coşmar prelungit cum o altă fiară, fiara cea a 4-a din visul lui Daniel, fiara care mănâncă, sfărâmă şi calcă în picioare chiar şi rămăşita, şi-a arătat colţii. Dar iată o parte concludentă din visul lui Daniel despre această fiară:
„În anul dintâi al lui Belşaţar, regele Babilonului, Daniel a visat un vis, şi vedeniile pe care le-a avut când era culcat în patul lui îl înfricoşară. Atunci el a scris visul şi a povestit ceea ce era mai de seamă dintre fapte.
Daniel a început a grăi, zicând: "Văzut-am în vedenia mea din timpul nopţii cum cele patru vânturi ale cerului au sfredelit marea cea necuprinsă.
Şi patru fiare uriaşe au ieşit din mare, una mai deosebită decât alta.
Cea dintâi semăna cu un leu şi avea aripi de vultur. M-am uitat la ea până ce aripile i-au fost smulse şi a fost ridicată de pe pământ şi pusă pe picioare ca un om şi i s-a dat inimă de om.
Şi iată o a doua fiară, cu înfăţişare de urs, stând într-o rână, cu trei coaste în gură, între dinţi, şi aşa i s-a poruncit: "Scoală-te! Mănâncă multă carne!"
Apoi m-am uitat din nou şi iată o altă fiară, asemenea unui leopard, având pe spate patru aripi de pasăre; şi fiara avea patru capete, şi i s-a dat putere.
În urmă am privit în vedeniile mele de noapte şi iată o a patra fiară înspăimântătoare şi înfricoşătoare şi nespus de puternică. Ea avea dinţi mari de fier şi gheare de aramă; mânca şi sfărâma, iar rămăşiţa o călca în picioare. Ea se deosebea de toate celelalte fiare de mai înainte şi avea zece coarne.
M-am uitat cu luare aminte la coarne, şi iată un alt corn mic creştea între ele, şi trei din coarnele cele dintâi au fost smulse de el. Şi iată că acest corn avea ochi ca ochii de om şi gură care grăia lucruri mari.
Am privit până când au fost aşezate scaune, şi S-a aşezat Cel vechi de zile; îmbrăcămintea Lui era albă ca zăpada, iar părul capului Său curat ca lâna; tronul Său, flăcări de foc; roţile lui, foc arzător.
Un râu de foc se vărsa şi ieşea din el; mii de mii Îi slujeau şi miriade de miriade stăteau înaintea Lui! Judecătorul S-a aşezat şi cărţile au fost deschise.
Eu mă uitam mereu, din pricina multelor vorbe pe care cornul cel mare le grăia. Am privit până când fiara a fost omorâtă şi trupul ei nimicit şi dat focului.
Dar şi celorlalte fiare li s-a luat stăpânirea, şi lungimea vieţii lor a fost hotărâtă până la o vreme şi un anumit timp.
Am privit în vedenia de noapte, şi iată pe norii cerului venea cineva ca Fiul Omului şi El a înaintat până la Cel vechi de zile, şi a fost dus în faţa Lui.
Şi Lui I s-a dat stăpânirea, slava şi împărăţia, şi toate popoarele, neamurile şi limbile Îi slujeau Lui. Stăpânirea Lui este veşnică, stăpânire care nu va trece, iar împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată.
Pentru aceasta, eu, Daniel, am fost tulburat cu duhul meu şi vedeniile pe care le-am avut mă înspăimântau.” (Daniel 7, 1-15)
Vedeniile care îl înspăimântau pe prorocul Daniel acum mai bine de 2500 de ani ni se arată aievea. Prorocul a văzut şi el ieşind din mare aceleaşi fiare asemănătoare cu animalele prin care Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan descria fiara ecumenistă sincretică: leul, ursul şi leopardul. Dintre acestea aflăm amănunte noi despre urs căruia i s-a poruncit să se scoale şi să mănânce multă carne. Să înţelegem prin carnea mâncată de fiara cu înfăţişare de urs pe cei neduhovniceşti care alcătuiesc comunitatea ecumenistă eretică şi nu vor cu niciun chip să plece din ea? Să înţelegem prin cele 3 coaste din gura ursului rămăşiţele celor trei mari neamuri ortodoxe, anume românii, grecii şi sârbii, neamuri pe care erezia ecumenistă le-a devorat ca un urs în urma sinodului din Creta? Să înţelegem că rămăşiţa mâncată, sfărâmată şi călcată în picioare aproape în întregime de fiara a 4-a este chiar rămăşiţa de preoţi şi de credincioşi nepomenitori de eretici?
Cele 3 întrebări de mai sus, dar mai cu seamă ultima referitoare la rămăşiţă se potrivesc perfect vremurilor pe care le trăim. Într-adevăr, falsa problemă a harului şi a validităţii tainelor în BOR ni se arată ca fiara îngrozitoare care, cel puţin în România, a mâncat şi sfărâmat aproape în întregime şi rămăşiţa de preoţi nepomenitori şi, odată cu ea, şi o mare parte din rămăşiţa credincioşilor care-i înconjoară. Cum? Prin faptul că majoritatea preoţilor nepomenitori din România sunt cei mai mari apărători ai validităţii tainelor comunităţii ecumeniste pomenitoare a ereticilor care în Creta şi în sinodul din 29 octombrie 2016 l-au vândut pe Domnul Iisus Hristos, comunitate pe care ei încă o mai recunosc de Biserică cu numele de BOR. Ca să nu mai vorbim de faptul că şi în această comunitate eretică există preoţi care, deşi pomenesc eretici, se declară antiecumenişti.
Trebuie să stabilim din capul locului că însăşi credinţa că ereticii ar constitui Biserică şi că tainele lor ar fi valide reprezintă o mare erezie, cu nimic diferită de erezia semnată de sinodalii români în Creta, în care la punctual 6 din secţiunea a 6-a îi recunoşteau pe ereticii participanţi la CMB drept Biserici. Astfel, prin credinţa în validitatea tainelor ereticilor, fie pomenitorii de eretici fie nepomenitorii de eretici sunt ei înşişi eretici.
Cum de s-a ajuns la asemenea aberaţii, ca tocmai preoţii care se pretind antiecumenişti să-i pomenească pe ereticii ecumenişti, şi tocmai nepomenitorii de eretici ecumenişti să fie cei mai înfocaţi apărători ai tainelor acestor eretici de care s-au îngrădit prin nepomenire? Răspunsul îl aflăm în lucrarea fiarei înspăimântătoare văzute de Daniel, fiară care mânca şi sfărâma rămăşiţa. Aşa cum fiara ecumenistă sincretică leopard-urs-leu a fost bine pregătită dinainte ca să facă ravagiile pe care le vedem, tot aşa şi fiara distrugătoare de rămăşiţă a fost pregătită dinainte. Prea puţini dintre nepomenitorii de eretici care s-au arătat la români sunt autentici. Majoritatea acestora sunt cu această misiune a fiarei văzute de Daniel care urmăreşte să distrugă rămăşiţa. E greu de găsit un preot nepomenitor oficial, căci sunt sub 20 cei despre care am auzit, dar printre aceşti preoţi nepomenitori oficiali este cu mult mai greu de găsit vreunul cu credinţa neafectată de erezii. Fie că cred în validitatea tainelor ecumeniştilor, fie că sunt discipoli înfocaţi ai ereticului Arsenie Boca, cel care L-a pictat în biserica de la Drăgănescu pe Mântuitorul înviat în chip de fantomă sau pe papistaşul Francisc de Asisi şi pe arianul Ulfila gotul ca sfinţi, fie că sunt discipoli ai lui Nil Dorobanţu, minunistul ucenic al lui Arsenie Boca, de astfel de preoţi ne vom lovi în cazul majorităţii preoţilor nepomenitori oficiali din România. Iar cel care ne-a umplut de conferinţe, în care la niciuna nu a omis să ne arate cât de mântuitoare sunt tainele ereticilor pentru cei neştiutori şi cât de nocive sunt ele pentru cunoscătorii ereziei din Creta, a fost monahul atonit Sava Lavriotul. Iată câteva fragmente din mesajul lui pentru români „legat de existenţa sau non existenţa harului Sfântului Duh în Bisericile Ortodoxe Locale care au acceptat Creta”:
„(...) Aşa cum ştim, pâna la condamnarea lui Nestorie, Patriarhul Constantinopolului, sfinţii şi de Dumnezeu insuflaţii părinţi ai Sinodului al III-lea Ecumenic au primit ca fiind lucrătoare toate hirotoniile şi slujbele săvârşite de Nestorie pâna în momentul condamnării lui şi a ereziei lui de către Sfântul Sinod, chiar dacă acesta propovăduia erezia în public şi o impunea prin forţă şi violenţă. De aceea şi noi credem că în Sfânta Liturghie săvârşită în Bisericile unde s-au semnat documentele din Creta, Duhul Sfânt vine şi preface pâinea in Trupul şi vinul în Sângele lui Hristos.
Sfânta Împărtăşanie, aşa cum ştiţi, se dă unora spre iertarea păcatelor şi spre viaţa veşnică iar altora se dă spre osândă. Hristos este foc care pe unii îi luminează iar pe alţii îi arde. Credincioşii care, cunoscând blasfemia semnată în Creta, se împărtăşesc cu Preacuratele Taine din mâna celor care au semnat în Creta sau a preoţilor care pomenesc pe episcopii care au semnat în Creta, sau sunt de acord cu Creta, încurajând astfel pe episcopii care s-au lepadat de Hristos în Creta, ca şi cum nimic nu s-a petrecut, aceia se împărtăşesc cu Hristos spre osânda lor, arătând nepăsarea lor faţă de Adevărul lui Hristos, arătând prin împărtăşirea din mâna lor că au aceeaşi credinţă cu ecumeniştii şi ajutând la răspândirea molimei ecumeniste.
Cei care datorită vârstei, a nepriceperii, cei care abia acum descoperă Biserica lui Hristos, cei care sunt lipsiţi de cunoştinţa asupra marii trădări petrecute, se împărtăşesc cu evlavie şi cu frică de Dumnezeu, nimic ştiind de lepădarea ierarhilor prin semnătura lor la Creta, aceia se împărtăşesc spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci. (…)
Preoţii care au oprit pomenirea să nu judece, să nu-i acuze pe cei care nu au oprit-o, ci să-i primească cu multă dragoste la Sfintele Liturghii şi să conslujească, cu condiţia ca atunci când conslujesc să nu pomenească pe ierarh. Părinţii care nu pomenesc să nu stea retraşi şi ascunşi, ci să iasă la mărturisire. Întreruperea pomenirii este doar începutul luptei şi o formă a ei, nu finalul luptei. Datoria noastra este să mărturisim în continuu. Preotul care a oprit pomenirea este dator să facă acest lucru public (oprirea pomenirii) şi să îşi înştiinţeze episcopul de care aparţine canonic. Altfel este ca şi cum nu a oprit pomenirea şi nu are valoare de mărturisire. Preoţii care nu pomenesc să nu facă selecţii între credincioşi, ci să-i primească pe toţi cu dragoste. (…)
Să ne gândim la scopul lucrării noastre (de întrerupere a pomenirii şi mărturisire) anume de a se reveni la Adevăr, de a se înmuia episcopii şi de a le trezi conştiinţa prin jertfa şi fermitatea noastră şi a poporului drept credincios.(...)”
Acest mesaj a fost scris pentru români mult după ce Sava Lavriotul a ţinut conferinţa din septembrie de la Bucureşti în care i s-a atras atenţia că erezia ecumenistă a fost deja anatematizată de sinodul ROCOR (Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei) în anul 1983, fapt pe care misionarul atonit a spus atunci că nu-l ştia. Iată însă textul anatemei, reconfirmate în septembrie 2006 de către Sinodul episcopilor ROCOR ca făcând parte din actele de comuniune canonică cu Patriarhia Moscovei:
«Celor care atacă Biserica lui Hristos învăţând că Biserica Sa este împărţită în aşa zise ”ramuri” ce se deosebesc în doctrină şi în felul de viaţă, sau că Biserica nu există în chip văzut, ci va fi alcătuită în viitor când toate ”ramurile” – sectele, denominaţiunile şi chiar religiile – vor fi unite într-un singur trup, şi care nu deosebesc Preoţia şi Tainele Bisericii de cele ale ereticilor, ci spun că botezul şi euharistia ereticilor sunt valabile pentru mântuire; prin urmare, celor care cu bună-ştiinţă sunt în comuniune cu aceşti eretici mai înainte pomeniţi sau celor care susţin, răspândesc sau păzesc erezia lor ecumenistă sub pretextul dragostei frăţeşti sau al presupusei uniri a creştinilor despărţiţi, ANATEMA!»
Citind anatema dată de ROCOR ereziei ecumeniste, începem să înţelegem de ce Sava Lavriotul nu avea niciun interes să o cunoască. Misiunea lui, căci în toate conferinţele sale ne-a vorbit despre felul în care tainelor ereticilor sunt foarte bune pentru mântuirea celor neştiutori, ar fi fost curmată brusc de această anatemă care îi este perfect aplicabilă. Or, faptul, că prin mesajul lui încă îşi mai susţinea erezia anatematizată de ROCOR deşi la Bucureşti i se atrăsese cu mult înainte atenţia că trebuie să cunoască această anatemă, înseamnă că o cunoştea, dar o ignora pentru că era o piedică în calea misiunii sale de a strecura subtil printre celelalte sfaturi perfect ortodoxe această otravă letală a valabilităţii tainelor ereticilor. Timeo danaos et dona ferentes (Teme-te de greci şi de darurile oferite). Dacă stăm să ne gândim acum la conferinţele acestui Sava Lavriotul, practic tot ce am reţinut din ele faţă de ceea ce deja ştiam şi nu era o noutate, este această ”teologie” a la grec despre tainele ereticilor. Iar rezultatul a fost pe măsura misiunii asumate. ”Aflând” că încă mai au taine valide, majoritatea preoţilor români pomenitori de eretici chiar dacă sunt antiecumenişti au rămas cu Veliar şi majoritatea credincioşilor pomenitori de eretici nici nu mai vor să ştie ceva despre Creta ca nu cumva tainele să le fie spre osândă. Cât despre nefericiţii credincioşi nepomenitori care au aflat că sinodul din Creta este tâlhăresc, aceştia, dacă nu cumva nimeresc pe listele întocmite de nepomenitorii cu misiunea de a-i identifica şi localiza, îi caută şi în gaură de şarpe pe preoţii nepomenitori şi cu adevărat ortodocşi care încearcă disperaţi să nu fie mestecaţi de fiara îngrozitoare văzută de prorocul Daniel. Preoţi antiecumenişti rămaşi cu ereticii crezând că se mai află în Biserică, credincioşi pomenitori de eretici care nu doresc nici în ruptul capului să cunoască ceva despre Creta ca nu cumva să ia tainele spre osândă în loc de mântuire, credincioşi nepomenitori păcăliţi să ia taine nevalide de la preoţi nepomenitori eretici cu misiune, preoţi nepomenitori autentici păcăliţi să se arate la vederea ereticilor, iată ”roadele” la care îndeamnă ”învăţătura” lui Sava Lavriotul despre ”existenţa sau non existenţa harului Sfântului Duh în Bisericile Ortodoxe Locale care au acceptat Creta.” Câţi preoţi români nepomenitori cu adevărat ortodocşi au mai apărut în mod oficial după conferinţele lui?? Misiune îndeplinită.
Când în Grecia singurii care au avut curajul să nu-l mai pomenească în grup pe ereticul Bartolomeu au fost monahii români de la Schitul Prodromu, ce încredere mai putem avea noi că sinaxa de anatematizare a ecumenismului pe care vor să o organizeze pe 4 aprilie 2017 acest grec şi adepţii români ai ereziei lui nu va fi una ratată, poate chiar o adunare frăţească cu sinodul tâlhăresc cretan? Oare ce şanse ar avea un creştin adevărat, care-şi cunoaşte bine credinţa şi ştie să combată ereziile de tot felul, să ia cuvântul şi să fie ascultat la această sinaxă organizată de ei? Ce nevoie mai era de această sinaxă la care nu se ştie dacă va participa vreun arhiereu, când erezia ecumenistă a fost anatematizată acum 34 de ani de către un sinod adevărat constituit din 14 arhierei care au avut dreapta credinţă?
După asaltul fiarelor ecumeniste, foarte puţini sunt astăzi creştinii din România, dar încă sunt. Există chiar şi preoţi care au Sfinte Taine, fapt ce mă face să nu pot afirma precis dacă prorocia lui Daniel despre cele 1290 de zile a început. Numai că aceste Sfinte Taine se mai pot găsi în România într-o Biserică de catacombă şi nu în fostele biserici BOR, devenite după ziua de 29 octombrie 2016 aproape în totalitate locaşe ale ereticilor în care s-a instalat urâciunea pustiirii în locul jertfei celei de-a pururea. Dar nu trebuie să ne temem, căci nouă, celor care am rămas în dreapta credinţă, Domnul Iisus Hristos ne-a spus:
„Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă împărăţia.” (Luca 12, 29-32)

| Fragment din Theodor Leontescu - Între conlucrare şi erezie - problema harului şi a Sfintei Împărtăşanii în Biserică şi actualizarea ei la situaţia creată în România după sinodul tâlhăresc din Creta pag. 14-19

 

Citiți integral articolul teologului Theodor Leontescu - Între conlucrare şi erezie - problema harului şi a Sfintei Împărtăşanii în Biserică şi actualizarea ei la situaţia creată în România după sinodul tâlhăresc din Creta:

 

Citiți vă rog și:

GLOBALIZAREA ECUMENISTĂ ŞI ÎMPĂRĂŢIA LUI ANTIHRIST. Biserica APOSTATĂ - mireasa lui ANTIHRIST

Credințele amestecate ne fac să fim doar căldicei, iar căldiceii ajung in IAD! Urâciunea pustiirii de suflete a omenirii s-a pus în mișcare.

''Când ridicați mâinile voastre către Mine, Eu Îmi întorc ochii aiurea, şi când înmulţiţi rugăciunile voastre, nu le ascult.''

De ce nu trebuie să intrăm în bisericile ortodoxe unde se propovăduiesc pe faţă sau în ascuns învăţături ecumeniste

Să urâţi toată greşeala, erezia și învăţătura potrivnică Bisericii Ortodoxe, ca nişte buni ostaşi ai lui Hristos

Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca: Cei căzuți în erezie au căzut și din har de la data căderii în erezie nu de la data pronunțării pedepsei

Cel ce se leapădă de Hristos nu mai poate lucra cu Harul, chiar apostol fiind el şi aceasta înainte de orice condamnare a vreunui sobor.

Sfântul Vasile cel Mare către preoții mărturisitori prigoniți și către mirenii ce îi urmează. Despre tainele ereticilor necondamnați sinodal

O scurtă lămurire despre tainele ereticilor

 

 

Categorie: Vremurile din urma | Vizualizări: 1581 | Adăugat de: Gabriel | Rating: 3.7/3
Total comentarii : 8
avatar
0 Spam
1
Foarte adevarat!
avatar
0 Spam
2
Infricosător, dar adevarat!
avatar
0 Spam
3
lasa ca si Leontescu asta nu e infailibil si greseste si el.Proba dovedeste adevarul cu existenta sau non existenta harului ..si avem destule noi credinciosii...
avatar
0
4
Fiți mai explicita va rog
avatar
0 Spam
5
EU AM AGHIASMA MARE DIN ANUL ACESTA 2017 SI E F.F.BUNA ,DE LA NOI DE LA BISERICA UNDE SE POMENESC IERARHII.Apoi uleiul de la sf.maslu din postul craciunului din anul 2016  a fost f.f.eficient pt durerea articulara ff. mare  care o aveam .De ce exista har inca in biserici unde se pomenesc ierarhii este o realitate chiar daca nu stim dece ..nu putem nega evidentele .Apoi par.ARSENIE BOCA ESTE SFINT ,A AJUTAT MII DE OANENI ..INCLUSIV PE MINE INTR-O VREME PE CARE NICI NU L-AM CUNOSCUT,NU AUZISEM DE ELApoi sunt 2 poze care izvorasc mir.
https://www.youtube.com/watch?v=hkV29iMDNk0&t=1197s
avatar
0 Spam
6
EU V-AM EXPLICAT.DAR NU APARE ,DACA APARE DOAR CE VA CONVINE INSEAMNA CA NU SUNTETI OBIECTIVI  ,NICI IMPARTIALI.
avatar
0 Spam
7
nu imi vine sa cred cum distrugi tot ce ai luptat sa construiesti,atat de mult mi-a placut pana sa ajungi aici gabriel de marturisirea ta,pacat mare pacat,nu imi vine sa cred unde ai putut ajunge.
avatar
0
8
Adica, unde am ajuns?
avatar