Dacă are cineva urechi - să audă! (AP.13:9)
Acasă » 2016 » Mai » 26 » “Trăim în vremea antihristului și noi dormim în opinci"
10:14 AM
“Trăim în vremea antihristului și noi dormim în opinci"

“Astăzi trăim în anii Apocalipsei. Nu este nevoie ca cineva să fie prooroc pentru ca să înțeleagă asta” - Parintele Paisie Aghioritul

“Să stăm cu frică şi cu luare aminte. Să nu ne ingaduim naivitatea şi prostia. Sa devenim înţelepţi ca şerpii si blânzi ca porumbeii, pentru că – aşa cum spunea fericitul stareţ sfânt Paisie – traim în vremea antihristului si noi dormim în opinci“.

Cu acest pasaj se incheie articolul Dlui Rakovalis in care sunt demascate, pe de o parte, o serie de mistificari intentionate de data recenta ale profetiilor facute de marii Cuviosi ai vremurilor noastre, si, pe de alta parte, slabiciunile si patologiile duhovnicesti ale celor dintre noi care fac posibila raspandirea si “succesul” acestor manipulari. Chiar daca la noi nu au ajuns chiar aceleasi zvonuri sau nu exact in aceleasi forme relatate aici, sau nu in aceleasi momente si nu la proportiile pe care le-a cunoscut psihoza colectiva in Grecia, fenomenul este raspandit si la noi.

Pentru noi devine din ce in ce mai clar ca strecurarea minciunilor sub felurite forme (exagerari, interpolari, inventii pure, construirea unor “legende” fabuloase despre ceea ce ar fi spus sau facut cutare sau cutare mare duhovnic, plecand de la un sambure de adevar) in randurile profetiilor contemporane indeplineste functia diabolica de a rataci si a sminti dreptcredinciosii in doua modalitati aparent opuse. Pe unii ii trimite in extremele agitatiei irationale, paroxistice, ale delirului imaginativ, sau ale confuziei, groazei si deznadejdii, iar pe altii (dar si pe o parte dintre cei dintai, atunci cand ajung sa se dez-amageasca) facandu-i sa refuze condescedent, ba chiar uneori sa batjocoreasca, sa huleasca profetiile si  avertismentele autentice si limpezi ale Parintilor, oferindu-le un alibi perfect pentru scufundarea si mai vartoasa in orbirea duhovniceasca cu privire la timpul eshatologic pe care il traim.

De aceea, cei care au dorit sau vor dori sa foloseasca acest articol pentru a rasufla usurati si a mai ridiculiza o data in plus pe “apocaliptici”, pe cei care “vorbesc intruna despre Antihrist”, asadar cei care cauta prin el a-si indreptati prejudecatile, ignorand senin mesajul foarte explicit al autorului, nu trezesc decat mahnirea sincera de a vedea cum atatia frati buni risca a se alatura acelora despre care Evanghelia spune ca nu vor intelege nici cand li se vorbeste in pilde, nici cand li vorbeste pe fata. Ceea ce fac ei nu este, din pacate, decat sa arunce si copilul din copaie, odata cu apa murdara si, astfel, fara sa vrea, sa-si aduca propria contributie la mistificarea, sminteala si confuzia generale, oferind un somnifer in plus celor care oricum “dormeau in opinci”. Cu ei se intampla ceea ce spunea tocmai Cuviosul Paisie (sursa spuselor sale fiind oficiala, cartea “Trezire duhovniceasca”).:

Unii ca acestia adorm lumea. O lasa asa, ca sa nu se intristeze, ci sa se distreze. Nu cumva sa spui ca va fi razboi, sau ca se va face a Doua Venire pentru care si trebuie sa ne pregatim, ca nu cumva sa se mahneasca oamenii. Ca unele batrane care spun: ‘Nu vorbi despre moarte, sa vorbesti numai de bucurii si botezuri’, ca si cum nu le-ar astepta moartea. Astfel simt o bucurie falsa.

De nimic altceva nu se bucura diavolul decat de sporirea necredinciosiei in cuvintele Duhului, de semanarea si inmultirea in lume a indoielii si a zapacelii. De aceea “marele diversionist”, prin micii sai interpusi de pe pamant, va cauta mereu sa aplice, la o mana, strategia clasica din povestea cu “Petrica si lupul”, ca sa zadarniceasca – prin construirea minutioasa a spectacolului unei  febrile asteptari inselate si a unei deziluzii generale si zgomotoase – credinta ca, intr-adevar, “lupul” adevarat va veni si sa adorma vigilenta fata de el, iar la cealalta mana, sa se foloseasca eficace de armata “scepticilor” profesionisti, dotati cu un arsenal bogat de ironii spumoase si de sarcasme inteligente, pentru a discredita definitiv orice “teorie a conspiratiei” (insasi notiunea in sine de “teorie a conspiratiei” pare-se ca a fost lansata cu  functia unica de  a sluji ca arma perfecta de stigmatizare, prin aglutinarea fara discernamant a scenariilor aberante si alarmismelor dubioase, laolalta cu profetiile sfinte si cu judecatile rationale si argumentate referitoare la “semnele vremii” si prin aruncarea tuturor in deriziune).

Avertismentul de fata are o importanta deosebita si in perspectiva avalansei de neinchipuit filme “apocaliptice”  sau “postapocaliptice” (2012, Legion, Avatar, etc., etc.). care ne potopesc de ceva vreme incoace, cu o intensitate tot mai  mare si mai suspecta. Ei bine, atunci cand industria Hollywood decide sa abordeze subiectul sfarsitului lumii, manipuland toata gama straturilor psihologice ale omului (fascinatie, tendinte morbide, groaza, cruzime, paroxism, tendinte de contopire si de anulare a propriului sine, dar si  a dorintelor naive “de mai bine”, de “salvare” omeneasca, de agatare de idoli si mituri) este limpede ca “cineva” ne testeaza si ne pregateste pentru ceva, probabil pentru o falsa si butaforica apocalipsa, gandita atent de “marii scenaristi” ai lumii, pentru a o anula din constiintele noastre pe cea adevarata, implinita numai dupa venirea Fiului lui Dumnezeu pe norii cerului pentru a-l zdrobi pe falsul Mesia care va subjuga intregul pamant. Si se contureaza tot mai limpede ca, in acelasi timp, acelasi “cineva” cauta sa compromita, ducand intr-o zona a irationalului si a inselarii, a delirului paranoid (cum face si Pavel Lungin cu Tarul lui) orice discutie despre vremurile de pe urma.

Subiectul vremurilor de pe urma nu are nimic cinematografic, nimic  scandalos, nimic spectacular, nimic “fascinant” in el. Este parte din Sfintele Scripturi, din Traditie, din invatatura ORTODOXA, face parte integranta, in mod firesc, din viata duhovniceasca a celor din Biserica. “Profetiile, spune Sf. Pavel, sa nu le dispretuiti”. Reusim noi sa nu le dispretuim? Sau ne astupam urechile si ne facem ca nu le auzim?

“Cu puţin înainte de anul 1992 a circulat zvonul că va începe un mare război, în care va fi amestecată şi Grecia, pentru că atunci au căzut două pascalii împreună, aşa cum profeţise Sf. Cosma Etolianul. Intr-adevăr, atunci au coincis din punct de vedere calendaristic două mari sărbători, Sf. Paşti şi Buna-Vestire, iar aceasta a fost considerată de către unii erminia profeţiei Sfântului. Zvonul se răspândea împreună şi cu alte amănunte… In Sf. Munte unii monahi şi mireni transmiteau zvonul cu o oarecare ezitare, alţii se aflau într-o stare de exaltare şi-l transmiteau ca pe un fapt sigur, iar alţii nu voiau să audă nimic şi considerau toate acestea nişte prostii. Şi lucrurile i-au îndreptăţit pe cei din urmă.

Cu puţin înainte de 2004 a circulat zvonul că nu vor avea loc Jocurile Olimpice în Athena, pentru că va izbucni războiul. Iarăşi s-au arătat cele trei categorii de oameni amintite mai sus. Unii chiar şi-au cumpărat şi provizii de alimente… Şi din nou lucrurile au arătat că zvonul a fost o băşică de săpun. Acestea sunt două dintre alte nenumărate zvonuri de mai mică amploare care au ajuns la urechile mele.

Ce se întâmplă? Există unii oameni problematici, unii creştini (monahi, preoţi şi mireni) plini de complexe, care au o evlavie amestecată cu sminteală, aşa cum spunea glumind părintele Paisie, şi care vor să pară drept harismatici, dar nu sunt, ci se mişcă între hotarele psihasteniei şi înşelării, dorind admiraţia şi respectul mulţimii.De aceea răspândesc aceste zvonuri, deşi în subconştientul lor ştiu că acest joc are dată de expirare. Sunt batjocoriţi de slava deşartă? Nu-şi dau seama ce mare vătămare pricinuiesc în Biserică şi în cei slabi în credinţă?

Pe lângă aceştia, mai există o categorie de oameni cărora le place să asculte şi să creadă astfel de zvonuri, fără să cerceteze validitatea sursei care le transmite, fără să cearnă lucrurile, fără să pună să lucreze logica simplă. Probabil, un astfel de zvon le creează o exaltare sufletească care îi satisface, le face viaţa mai fascinantă şi le umple un oarecare gol sufletesc. De unde altundeva poate izvora acest comportament lipsit de maturitate? Cam aşa îmi explicam lucrurile vreme de mai mulţi ani.

Inainte de Crăciunul anului 2008 a circulat un alt zvon extrem de rapid. Se spunea că va fi război în mai puţin de o lună, în luna ianuarie 2009. Lumea a fost chemată să cumpere alimente şi să-şi procure ceva bani pentru a putea înfrunta starea grea ce va fi creată şi care va dura în jur de 3 până la 6 luni. Zvonul a fost atribuit unor mireni şi monahi. De data aceasta au numit şi sursa. Era stareţul Efrem din America. Deoarece stareţul este cunoscut şi respectat, avînd o mare autoritate, zvonul s-a răspândit în toată Grecia. A ajuns să circule şi pe internet. Mulţi oameni s-au conformat sfaturilor. Din fericire au existat şi cei care nu au fost atraşi de climatul general. Au trecut zilele şi nu s-a întâmplat nimic. După vreo 2-3 luni, stareţul Efrem, surprins, a scris din America un comunicat în care a declarat că el niciodată nu a spus astfel de lucruri. Unii (cine, oare?) exageraseră şi interpretaseră greşit cuvintele lui.

Ce s-a întâmplat? Toţi aceşti oameni care s-au sprijinit pe numele stareţului Efrem s-au simţit acum înşelaţi şi ridicularizaţi. Din prostia creştinilor au câştigat negustorii. Autoritatea stareţului a primit o puternică lovitură, credinţa în Biserică şi în Sfinţii ei a fost zdruncinată în cei slabi. Şi vrăjmaşii Bisericii se bucurau că s-a arătat – potrivit celor cugetate de ei – cu multă limpezime prostia şi complexarea creştinilor care cred în stareţi sfinţi “harismatici” şi în profeţiile lor. Câştigaţi au ieşit vrăjmaşii Bisericii şi diavolul.

Părintele Efrem a întemeiat 19 mănăstiri în America, unde locuiesc oameni din toate rasele pământului. El este cel care a dus duhul monahal ortodox athonit pe continentul american. Se bucură de mare preţuire printre ortodocşii de acolo. Diavolul şi unii oameni îl urăsc şi se opun lucrării lui. Toate acestea oare nu au fost un război viclean, bine orchestrat, împotriva lui, dar şi împotriva Sfinţilor harismatici şi, în ultimă instanţă, împotriva Bisericii şi a lui Hristos?

Exact în aceeaşi perioadă s-a derulat şi un alt scenariu, care îl viza pe stareţul Paisie, şi care se lega cu scenariul pe care încercau să-l atribuie părintelui Efrem.

Se ştie că stareţul Paisie a spus că Dumnezeu astfel va rândui interesele celor mari, încât în cele din urmă ne vor da Constantinopolul. Se vor lupta între ei şi în cele din urmă, ca o soluţie de compromis, vor spune: „Constantinopolul nu-l vom lua nici noi, nici voi, ci îl vom da grecilor”. Aceste cuvinte le-am auzit şi eu cu urechile mele şi ştiu că le-a spus şi multor altora. A spus şi unui oarecare bărbat tânăr, care îl vizitase pentru prima dată: „Tu vei intra cu steagul în Constantinopol”. S-a dovedit că că acel tânăr era ofiţer în armata grecească. Această istorisire o cunosc de mulţi ani şi este întru totul adevărată.

După 15 ani de la adormirea stareţului, am auzit această istorisire înflorită cu unele amănunte pe care eu le-am mai auzit înainte. Nici ucenicii de aproape ai stareţului, pe care i-am întrebat, nu le cunoşteau. Lucrul acesta m-a mirat mult. Cum se face că cei de aproape ai Părintelui Paisie nu le cunosc , dar le cunosc alţii?!

Amănuntele care au fost lipite de sâmburele de adevăr al istorisirii sunt următoarele:

a) numele acestui ofiţer

b) trecea în rezervă în primăvara anului 2009.

Aceasta a dat îndată o stabilire dramatică a datei, adică faptul că această proorocie trebuia să se fi împlinit în primăvara care a trecut. In aceeaşi perioadă a început să circule o istorisire ridicolă despre trei epistole pe care, chipurile, le-ar fi scris părintele Paisie şi le-ar fi încredinţat unei persoane necunoscute, care trebuia să le dea, după un număr de ani de la moartea lui, preşedintelui Rusiei, prim-ministrului grec şi comandantului armatei greceşti. Şi lucrul acesta este foarte ciudat: despre un lucru atât de serios nimeni dintre cunoscuţii stareţului Paisie să nu ştie nimic?! Cine sunt aceşti necunoscuţi care au lansat această provocatoare şi ridicolă istorisire cu epistolele? Ce rol joacă? Unde ţintesc? Acestea se leagă şi cu înscenarea făcută părintelui Efrem şi au circulat împreună pe internet, înşelând pe mulţi creştini evlavioşi, dar naivi, care aveau încredere în cei doi stareţi.

Primăvara a venit şi a trecut, ofiţerul a trecut în rezervă, război nu a fost, Constantinopolul nu ne-a fost dat. Astfel, cu ajutorul acestor amănunte pe care le-au lipit de sâmburele de adevăr al profeţiilor părintelui Paisie, au izbutit să-l scoată mincinos şi nedemn de încredere în ochii oamenilor care nu au cunoscut şi nu cunosc lucrurile îndeaproape. Adică încearcă să lovească autoritatea şi influenţa pe care o are stareţul Paisie printre creştinii ortodocşi.

Din metoda şi modul răspândirii, din faptul că au izbutit să răspândească atât de larg minciunile lor, nu putem oare trage concluzia că aici avem de a face cu ceva planificat şi bine organizat? Dacă ne gândim că acestea se întâmplă intr-o epocă în care Biserica luptată sistematic, că există într-o continuă creştere o politică de descreştinare a societăţii greceşti, ne putem gândi că toate acestea sunt parte dintr-un plan mai larg, prelucrat de psihologi platiti, calomniatori de meserie, indrumători de opinii, agenti care exploatează prostia si personalităţile problematice ale unor creştini, ca sa lovească în autoritatea Sfintilor şi a Bisericii.

Să stăm cu frică şi cu luare aminte. Să nu ne ingaduim naivitatea şi prostia. Sa devenim înţelepţi ca şerpii si blânzi ca porumbeii, pentru că – aşa cum spunea fericitul stareţ sfânt Paisie – traim în vremea antihristului noi dormim în opinci.

Athanasie RAKOVALIS

(Traducere de Ierom. Ştefan, Schitul Lacu, Sf. Munte Athos)

Cuvantul Ortodox

 

Categorie: Vremurile din urma | Vizualizări: 3943 | Adăugat de: Gabriel | Tag-uri: profetii, Antihrist, vremurile din urma, A Doua Venire | Rating: 0.0/0
Total comentarii : 1
avatar
0
1
Cei care au ajuns sa poarte  opinci nu prea dorm.  Dorm cei care poarta pantofi de firma cu scart, comandati la Paris.
avatar