Dacă are cineva urechi - să audă! (AP.13:9)
Acasă » 2017 » Septembrie » 7 » Sfântul Maxim Grecul despre Fortuna, roata norocului, astrologie
11:09 PM
Sfântul Maxim Grecul despre Fortuna, roata norocului, astrologie

Scrisoare către un călugăr, cu rangul de egumen, despre viclesugul nemţesc numit Fortuna si despre roata norocului

Din rândul multelor semne care arată însusirile si lucrarea iubirii adevărate și desăvârsite în Dumnezeu, care sunt enumerate de dumnezeiescul Apostol, eu socotesc că cel mai mare dintre ele este să nu te bucuri de neadevăr, ci să te bucuri de adevăr. Cu adevărat, prieten sincer si credincios este acela care se bucură din tot sufletul pentru faptele cele bune si izbânda prietenului său, ca si cum ar fi ale sale, si se mâhneste atunci când vede că prietenul său ori se rătăceste în ceea ce priveste dogmele apostolice ale bunei credințe si predaniile Sfinților Părinți, ori a căzut în necazuri lumesti. Si, împărtăsind durerea prietenului său, se străduieste prin orice mijloc să îl ajute si să îl aducă la bunăstarea dinainte. Cu o asemenea dragoste fiind si eu legat de cuviosia ta, iubite frate, ar fi, într-adevăr, nedrept, după legea sfintei iubiri, dacă as tăcea, văzând că urmezi învățătura elină, caldee si latină, născocită de draci. Vorbesc cu privire la acea idee despre roata norocului, numită la latini fortuna, pe care tu o ai si o propovăduiesti si altora – conform căreia Hristos si Mântuitorul nostru cârmuieste prin intermediul acestei roți faptele oamenilor si cu ea îi ridică pe unii în culmea puterii, iar pe alții îi detronează si îi coboară în cea mai mare umilință si rusine. Eu mă mir cum tu, un asemenea om priceput mai mult decât alții în stiința Scripturilor insuflate de Dumnezeu, ai fost atât de repede atras de această învățătură ticăloasă a lui Nicolae neamțul! O asemenea învățătură noi nu am auzit si nu am văzut până acum în nici o scriptură dumnezeiască. Dacă vrei să urmezi adevărului, atunci vei afla că aceasta nu numai că este pe deplin lepădată de toți Părinții și învățătorii inspirați de Dumnezeu, ci este aruncată anatemei atât învățătura însăsi, cât si cei ce o urmează si o propovăduiesc.
Noi stim că această învățătură gresită a fost inițiată de Zoroastru si de alți vrăjitori de demult care au trăit în Persia si care au învățat că toate faptele oamenilor sunt rânduite după miscările ceresti ale stelelor, fie că sunt virtuți sau necazuri lumesti. Acest viclesug l-au primit cu tot sufletul egiptenii, iar de la ei elinii, care au născocit si multe alte hule ticăloase împotriva Creatorului. Ei, blestemații, cugetă si învață că El (Creatorul), prin influența forțată a stelelor si apropierea planetelor de zodiac, îi face pe oamenii născuți sub semnul unei planete sau al unei stele, buni sau răi, slăviți sau umiliți. Ei au născocit acest lucru din cugetarea cea pământească, vestind din pântecele lor, plăsmuind norocul neobisnuit sau fortuna, despre care un înțelept elin, pe nume Cheos, a spus că este orb si că stă pe o piatră rotundă. El a spus că este orb din pricina viclesugurilor lui, deoarece le dă oamenilor averi si ranguri domnesti în chip nesăbuit si neuniform. Si a spus că stă pe o piatră rotundă, deoarece darurile lui nu sunt statornice, ci se schimbă usor, trecând de la unii la alții.
Desfătându-se cu asemenea povesti si fiind ei însisi desfătare pentru diavoli, elinii si egiptenii au scris si au hotărât învățătura lor ca unii ce erau străini de luminarea dumnezeiască si de rațiunea neîntinată a Scripturilor proorocesti insuflate de Dumnezeu. Iar începătorul răutății, diavolul cel urzitor de rele, văzând că adevărații credinciosi, luminați de Scripturile insuflate de Dumnezeu, nu se lipesc de învățătura lui cea urâtă de Dumnezeu, ci, dimpotrivă, o urăsc si o leapădă, s-a străduit, ticălosul, prin alt mijloc să facă învățătura lui accesibilă pentru cei binecredinciosi. El i-a convins pe latinii si germanii, care se afundaseră deja în această învățătură si înghițiseră tot viclesugul pierzător de suflet, să zugrăvească puțin mai sus de ticăloasa fortuna, preacuratul chip al Domnului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care cu un lănțisor fin, ce cobora din sfânta Lui mână, ar cârmui norocul si roata înfățisată înaintea lui.
El a făcut astfel, pentru ca cei binecredinciosi, înselați de o asemenea imagine, să se aplece către ticăloasa înselăciune astrologică, văzând că fortuna este cârmuită de preacurata mână a Mântuitorului. Îsi doreste necuratul diavol să atribuie o mică parte a bunei credințe cugetului său viclean ca, astfel, să întărească în principiile binecredinciosilor, viclesugul învățătorilor mincinosi – al astrologilor! Si aceasta nu e de mirare. Căci nu o dată s-a întâmplat ca acest ticălos, luând chip de Înger de lumină sau de preot sfânt, să se apropie de un pustnic sfânt si să îl amăgească, dar s-a mai întâmplat ca el, ticălosul, să lucreze în mod înfricosător si cu chipul Mântuitorului Însusi.
Această învățătură este o născocire vicleană a elinilor! În ceea ce o priveste, ascultă cu atenție si pătrunde cu râvnă ceea ce spune despre fortuna un înțelept filosof creltin: „Elinii numesc noroc cârmuirea lumii, străină de purtarea de grijă a lui Dumnezeu, sau strămutarea din cunoscut către ceea ce este necunoscut si întâmplător. Iar noi, crestinii ortodocsi, mărturisim că Hristos Dumnezeu rânduieste si cârmuieste totul”. Si iarăsi tot el spune: „Nu prin gândurile si judecățile omenesti, ci prin grija lui Dumnezeu si prin judecățile Lui nepătrunse sunt rânduite toate faptele oamenilor; iar oamenii nebuni s-au obisnuit să numească acest lucru întâmplare si soartă, neînțelegând de unde si din ce pricină se ivesc întâmplările cunoscute în viața unui om. Însă noi, crestinii cei binecinstitori, credem în Hristos, Care cârmuieste totul”. Îndreptați-vă acum atenția cuvenită către fortuna cea înfățișată de elini. Ei spun că norocul este cârmuirea lumii cea străină de purtarea de grijă a lui Dumnezeu, adică totul există nu datorită proniei înțelepte si drepte a lui Dumnezeu. Înțelegi de aici că latinii si germanii rostesc hule împotriva Celui ce este singur bun, drept si preaînțelept Făcător si Cârmuitor a toate, zugrăvind-o aproape de preacuratul chip al Mântuitorului pe ticăloasa fortuna, mărturisind că ea ar fi ajutorul Lui la cârmuire?
Acest lucru nu l-au putut învăța din dumnezeiestile Scripturi, căci nicăieri nu găsesti în Scripturile insuflate de Dumnezeu o asemenea învățătură pierzătoare de suflete si nimeni dintre toți filosofii străini nu a lăudat acest lucru. Dimpotrivă, unii dintre ei au spus că norocul este orb, atribuind această însusire cârmuirii lumii, celei străine de purtarea de grijă a lui Dumnezeu, adică învățăturii că totul este săvârsit nu prin grija si rânduiala lui Dumnezeu.
Ei îl osândesc pe filosoful Epicur pentru că el a gândit si i-a învățat nedrept pe oameni, si de aceea nu îl laudă, ci îl numesc necredincios, zicând astfel: „Învățătura lui Epicur spune că toată această creație este cârmuită de un anumit noroc, nu de voia si judecata lui Dumnezeu”.
Auzi, oare, a cui este această învățătură necredincioasă si cum o ponegresc însisi elinii? Cum se poate ca tu, un asemenea om, să te lasi ademenit atât de usor si fără judecată de aceste vorbe nebune si desarte ale nemților, fără să-l asculți pe dumnezeiescul si tainicul învățător, care ne spune în Epistola către Coloseni: Luați aminte să nu vă fure mințile cineva cu filosofia si cu desarta înselăciune din predania omenească, după înțelesurile cele slabe ale lumii si nu după Hristos (Col. 2, 8). Si iarăsi tot el spune în Epistola către Evrei: Nu vă lăsați furați de învățăturile străine cele de multe feluri (Evr. 13, 9). Si cum de nu te-a înfricosat acelasi dumnezeiesc propovăduitor care le vorbeste despre acelasi lucru nebunilor de galateni: Dacă vă propovăduieste cineva altceva decât ați primit, adică ceea ce ați primit de la noi, Apostolii lui Hristos, să fie anatema! Chiar dacă un Înger din cer va face acest lucru, să fie anatema, adică să fie blestemat!
Înțelegi, oare, din aceasta că si unii dintre latini sunt supusi aceleiasi anateme rostite de Apostol, ca unii ce au adus în mințile binecredinciosilor învățătura cea străină? Străduieste-te, pentru Dumnezeu, străduieste-te să fugi de acest viclesug al nemților si mărturiseste drept si cinstit, împreună cu David cel inspirat de Dumnezeu si cu Proorocița Ana, care spun lămurit si fără nici o viclenie asa: Domnul sărăceste pe om si tot El îl îmbogățeste; El smereste si El înalță. El ridică pe cel sărac din pulbere si din gunoi pe cel lipsit. Spune-ne, o, Sfântă Proorociță, pentru ce face acestea? Punându-i în rând cu cei puternici si dându-le scaunul măririi, căci ale Domnului sunt temeliile pământului si El întemeiază lumea pe ele. Nu cu fortuna si nici prin învârtirea roții, ci prin Sfântul Prooroc l-a uns Domnul ca împărat mai întâi pe Saul, iar apoi pe David, luându-l pe acesta de la păscutul oilor, de la turmă, asa cum este scris.
Judecă cu mintea si modul în care Dreptul Iosif s-a proslăvit în Egipt, astfel încât a fost recunoscut al doilea ca putere, după Faraon, al întregii țări. De asemenea, gândeste-te cum a fost Moise ridicat la o asa înălțime, prin rânduiala si grija lui Dumnezeu, iar nu prin norocul cel orb si învârtirea roții. Străină, cu totul străină de Sfânta Scriptură, si necunoscută este această învățătură latină despre fortuna, iubitul meu frate si domn! Din această pricină, cei care păzesc această învățătură potrivnică lui Dumnezeu, se îndepărtează de adunarea ortodocșilor. Acesti oameni nu adună împreună cu Hristos grâul cel curat si neîntinat în jitnițele Lui ceresti, care sunt inimile si gândurile celor ce cred în El, ci, dimpotrivă, scot din ei si din cei ce îi ascultă acea comoară dumnezeiască ce a fost pusă de sus în gândurile lor, adică dogmele ortodoxe despre dreapta purtare de grijă a lui Dumnezeu. Ceea ce nu a fost scris de Proorocii si Apostolii inspirați de Dumnezeu, nu trebuie să primim, asa cum ne porunceste aspru marele sfesnic al întregii lumi – Ioan Gură de Aur.
Să rămânem în hotarele neîntinatei rațiuni dumnezeiesti. Ca niste prunci nevinovați să bem cu nerăutate „laptele cel dulce” ca să dovedim si noi că împlinim exact porunca Mântuitorului, care spune: Dacă nu vă veți întoarce si nu veți fi ca pruncii, nu veți intra în împărăția cerească. Si iarăsi spune: Dacă cineva nu va primi împărăția lui Dumnezeu ca un prunc, nu va intra în ea. Prin Împărăția lui Dumnezeu, Stăpânul numeste aici propovăduirea evanghelică, adică ceea ce auzind de la Tatăl Său le-a descoperit ucenicilor Săi. Acestea sunt: poruncile, învățătura cea tainică în pilde, dogmele despre neîntinata cunoastere a lui Dumnezeu, precum: dogma despre vesnicia Tatălui si a Fiului si a Sfântului Duh, Care sunt o singură dumnezeire, domnie si împărăție, dogma despre nemurirea sufletului si despre învierea cea de obste de la sfârsitul veacului si despre răsplata celor ce au trăit cucernic si plăcut lui Dumnezeu, de asemenea despre chinurile nesfârsite ale celor ce nu s-au supus propovăduirii
apostolice si au trăit necinstit.
Toate acestea, precum si celelalte dogme si învățături apostolesti si proorocesti, Mântuitorul le-a arătat printr-o singură expresie Împărăția lui Dumnezeu. El doreste ca noi să primim acestea în simplitate, cu toată credința si evlavia, si să ni le însusim cu fermitate, ca niste copii nevinovați care primesc fără cercetare învățătura învățătorilor lor si, cu ajutorul credinței si ascultării față de ei, ajung la cunoasterea desăvârsită a Sfintelor Scripturi si a stiințelor filologice. Asa trebuie să păzim si noi dogmele si învățăturile propovăduite nouă de Însusi Mântuitorul nostru si de Sfinții Lui ucenici si Apostoli si de Sinoadele ecumenice si să nu adăugăm nicidecum ceva la ele sau să scoatem, căci asa au rânduit Părinții nostri purtători de Dumnezeu, prin ale căror sfinte rugăciuni să ne învrednicim să dobândim partea celor ce se mântuiesc. Amin.

| Sfantul Maxim Grecul - Scrieri dogmatico polemice II pag.153-155

 

Citiți vă rog și:

Credințele amestecate ne fac să fim doar căldicei, iar căldiceii ajung in IAD! Urâciunea pustiirii de suflete a omenirii s-a pus în mișcare.

 

Categorie: Roata norocului | Vizualizări: 477 | Adăugat de: Gabriel | Tag-uri: erezii, Fortuna, sf maxim grecul | Rating: 5.0/1
Total comentarii : 0
avatar