Dacă are cineva urechi - să audă! (AP.13:9)
Acasă » 2018 » Martie » 7 » Protestul Mitropolitului Filaret Vosnejenski, Întâistătătorul ROCOR către Patriarhul Athenagora în legătură cu ridicarea anatemelor din 1054
5:08 PM
Protestul Mitropolitului Filaret Vosnejenski, Întâistătătorul ROCOR către Patriarhul Athenagora în legătură cu ridicarea anatemelor din 1054

UN PROTEST

către Patriarhul Athenagoras
cu privire la ridicarea anatemelor din 1054

2/15 Decembrie 1965

     Sfinţia Voastră,

     Noi am moştenit de la Sfinţii Părinţi predania ca în Biserică să facem totul după pravilă, într-un glas şi conform Tradiţiilor din vechime. Dacă oricare dintre episcopii şi chiar întâistătătorii vreuneia din bisericile autocefale face ceva ce nu este în concordanţă cu învăţăturile întregii Biserici, fiecare membru al Bisericii se poate ridica împotriva acelei fapte. Canonul 15 al Sinodului I-II de la Constantinopol din anul 861 socoteşte „vrednici să se bucure de cinstirea ce li se cuvine între Creştinii Ortodocşi“ pe acei episcopi sau clerici care se îngrădesc de părtăşia cu chiar patriarhul lor dacă el propovăduieşte public erezia şi o predică pe faţă în biserică. Astfel suntem toţi păzitori ai adevărului Bisericii, care a fost totdeauna apărat prin grija ca nimic de importanţă generală pentru Biserică să nu fie făcut fără încuviinţarea tuturor.

De aceea atitudinea noastră faţă de diversele schisme externe limitelor locale ale anumitor biserici autocefale nu a fost niciodată hotărâtă altfel decât prin asentimentul unanim al acestor biserici.

Dacă la început separarea noastră de Roma a fost proclamată la Constantinopol, mai apoi ea a devenit o chestiune importantă pentru întreaga lume Ortodoxă. Nici una din bisericile autocefale şi nici chiar mult respectata Biserică a Constantinopolului, de la care Biserica noastră Rusească a primit comoara Ortodoxiei, nu poate schimba nimic în această problemă fără încuviinţarea prealabilă a tuturor. Mai mult, nouă, episcopilor în exerciţiu, nu ne este îngăduit să luăm decizii referitoare la Vest care să contravină învăţăturilor Sfinţilor Părinţi care au trăit înaintea noastră, şi anume Sfinţii Fotie din Constantinopol şi Marcu din Efes.

În lumina acestor principii, deşi sunt cel mai tânăr dintre întâistătători, în calitate de cap al părţii autonome libere a Bisericii Rusiei, considerăm de datoria noastră să facem cunoscut protestul nostru categoric împotriva lucrării Sfinţiei Voastre referitoare la declaraţia Voastră solemnă simultană cu Papa de la Roma cu privire la ridicarea sentinţei de excomunicare făcute de Patriarhul Mihail Cerularis în 1054.

Am auzit multe exprimări ale nedumeririi când Sfinţia Voastră a făcut ceva cu totul nou şi neobişnuit pentru predecesorii Voştri, dar şi incompatibil cu Canonul 10 al Sfinţilor Apostoli, la întâlnirea Voastră cu Papa Paul VI al Romei, de la Ierusalim. Am auzit că după aceea multe mănăstiri din Sfântul Munte Atos au refuzat să vă pomenească numele la slujbele religioase. S-o spunem deschis, confuzia a fost imensă. Dar acum Sfinţia Voastră merge chiar mai departe când, numai prin propria Voastră decizie cu episcopii Sinodului Vostru, revocaţi hotărârea Patriarhului Mihail Cerularis aceptată de întregul Est Ortodox. Astfel Sfinţia Voastră acţionează împotriva poziţiei recunoscute de întreaga noastră Biserică cu privire la Romano-Catolicism. Nu discutăm despre o evaluare sau alta a conduitei Cardinalului Humbert. Nu este vorba despre o controversă personală între Papă şi Patriarh care ar putea fi uşor rezolvată prin iertarea lor creştinească reciprocă; nu, esenţa problemei constă în abaterea de la Ortodoxie care s-a înrădăcinat în Biserica Romană în decursul secolelor, începând cu doctrina infailibilităţii Papei care a fost definitiv formulată la Conciliul I Vatican. Declaraţia Sfinţiei Voastre şi a Papei pe bună dreptate recunoaşte că gestul Vostru de “iertare reciprocă“ este insuficient pentru a pune capăt atât vechilor cât şi mai recentelor divergenţe. Dar mai mult decât atât, gestul Vostru pune un semn de egalitate între rătăcire şi adevăr. De secole toată Biserica Ortodoxă a considerat pe bună dreptate că nu a încălcat nici o dogmă a Sfintelor Sinoade Ecumenice; pe când Biserica Romei a introdus o serie de inovaţii în învăţătura ei dogmatică. Cu cât erau introduse mai multe astfel de inovaţii, cu atât mai adâncă urma să devină separarea dintre Est şi Vest. Abaterile doctrinale ale Romei din secolul al XI-lea nu conţineau încă rătăcirile care au fost adăugate ulterior. De aceea revocarea excomunicării reciproce din 1054 ar fi putut însemna ceva atunci; dar acum este numai o dovadă de nepăsare faţă de cele mai importante rătăciri, şi anume dogme străine Bisericii străvechi, din care unele, find date în vileag de Sfântul Marcu din Efes, au fost motivul pentru care Biserica a respins Unirea de la Florenţa.

Declarăm ferm şi categoric:

Nici o unire a Bisericii Romane cu noi nu este posibilă până când ea nu renunţă la noile ei doctrine, şi nici o comuniune în rugăciune nu poate fi restabilită cu ea fără hotărârea tuturor bisericilor, ceea ce totuşi cu greu poate fi posibil înainte de eliberarea Bisericii Rusiei care în prezent este nevoită să trăiască în catacombe. Ierarhia care este acum sub Patriarhul Alexei nu poate exprima adevărata voce a Bisericii Ruse pentru că se află sub controlul deplin al guvernului ateu. Nici întâistătătorii altor câtorva biserici din ţările conduse de comunişti nu sunt liberi.

De vreme ce Vaticanul nu e numai un centru religios ci şi un stat, şi cum relaţile cu el au şi o natură politică, lucru evident din vizita Papei la Organizaţia Naţiunilor Unite, trebuie să ţinem cont de o posibilă influenţă, într-un anume sens, a autorităţilor atee în problema Bisericii Romei. Istoria dă mărturie asupra faptului că negocierile cu heterodocşii sub presiunea factorilor politici n-au adus niciodată Bisericii altceva decât dezordine şi schisme. De aceea considerăm necesar să declarăm că Biserica noastră Ortodoxă Rusă din afara graniţelor Rusiei, de bună seamă ca şi Biserica Rusă care se află în prezent în catacombe, nu vor consimţi la nici un “dialog“ cu alte confesiuni şi respinge anticipat orice compromis cu ele, considerând unirea cu ele posibilă numai dacă ele acceptă Credinţa Ortodoxă aşa cum este ea păstrată până în prezent în Sfânta Biserică Apostolică Universală. De vreme ce aceasta nu s-a întâmplat, excomunicarea proclamată de Patriarhul Mihail Cerularis este încă în vigoare, şi abrogarea ei de către Sfinţia Voastră este un act şi nedrept şi nul.

Desigur, noi nu ne împotrivim relaţiilor binevoitoare cu reprezentanţii altor confesiuni, câtă vreme adevărul Ortodoxiei nu este trădat. De aceea Biserica noastră a acceptat în timp util invitaţia de a-şi trimite observatori la Conciliul II Vatican, la fel cum obişnuia să trimită observatori la Adunările Consiliului Mondial al Bisericilor, pentru a avea informaţii directe în legătură cu lucrările acestor adunări, fără vreo participare la dezbaterile lor.

Apreciem primirea amabilă a observatorilor noştri şi studiem cu interes rapoartele lor care arată că sunt introduse multe modificări în Biserica Romei. Vom mulţumi lui Dumnezeu dacă aceste schimbări vor servi cauzei apropierii ei de Ortodoxie. Totuşi, dacă Roma are multe de schimbat pentru a reveni la „exprimarea Credinţei Apostolilor“, Biserica Ortodoxă care a păstrat acea Credinţă impecabilă până acum nu are nimic de schimbat.

Tradiţia Bisericii şi exemplul Sfinţilor Părinţi ne învaţă că Biserica nu poartă nici un dialog cu aceia care s-au desprins de Ortodoxie. Mai degrabă Biserica le adresează un monolog invitându-i să revină în obştea sa prin respingerea oricăror doctrine dizidente.

 Un dialog adevărat implică un schimb de vederi cu o posibilitate de a convinge participanţii să ajungă la un acord. După cum se poate observa din enciclica "Ecclesiam Suam", Papa Paul VI înţelege dialogul ca pe un plan pentru unirea noastră cu Roma cu ajutorul vreunei formule care să-i lase totuşi nealterate doctrinele, şi în mod special dogma despre poziţia Papei în Biserică. Însă orice compromis cu rătăcirea este străin istoriei Bisericii Ortodoxe şi fiinţei Bisericii. El n-ar putea aduce  o armonie în mărturisirile Credinţei, ci numai o aparentă unitate iluzorie similară concilierii comunităţilor Protestante dizidente din mişcarea ecumenică.

Fie ca o astfel de trădare împotriva Ortodoxiei să nu intervină între noi.

Cu sinceritate rugăm pe Sfinţia Voastră să puneţi capăt neorânduielii, deoarece calea pe care aţi ales s-o urmaţi, chiar dacă vă va duce la o unire cu Romano-Catolicii, va provoca o schismă în lumea Ortodoxă. Cu siguranţă chiar mulţi din fiii Voştri duhovniceşti vor prefera credincioşia pentru Ortodoxie în locul ideii unei uniri compromiţătoare cu heterodocşii fără o totală armonie a lor cu noi întru adevăr.

 

Cerându-vă rugăciunile, sunt al Sfinţiei Voastre rob smerit,

 

Mitropolitul Filaret,

Preşedinte al Sinodului Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei

 

 

    | stmaryofegypt.org traducere Mihaela Leontescu

Citiți vă rog și:

Decretul Patriarhului Tihon № 362 ce a stat la baza formării Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Granițelor (ROCOR)

Testamentul Duhovnicesc al Arhiepiscopului Antonie al Los Angelesului sau Predania Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Granițelor

Anatema dată de sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse din afara granițelor ECUMENISMULUI

 

Categorie: ROCOR | Vizualizări: 1813 | Adăugat de: Gabriel | Rating: 5.0/1
Total comentarii : 0
avatar