Dacă are cineva urechi - să audă! (AP.13:9)
Acasă » 2018 » Mai » 20 » Prin schimbarea învăţăturilor ortodoxe, Biserica rămâne o simplă adunare fără har, adevăr şi sfinţenie, păstrând însă aparenţe de Biserică
0:16 AM
Prin schimbarea învăţăturilor ortodoxe, Biserica rămâne o simplă adunare fără har, adevăr şi sfinţenie, păstrând însă aparenţe de Biserică

 

''Va îndrăzni oare cineva să afirme că Domnul şi Harul Său rămân în biserica răufăcătorilor care îi elogiază pe duşmanii Lui îndrăciţi şi colaborează cu ei?… Poate oare să fie plină de har o biserică ce s-a unit cu potrivnicii lui Dumnezeu?! Răspunsul este evident…'' - Mitropolitul Filaret de New York

 

Pentru mântuirea sufletului, se cuvine ca ortodocșii să ştie că:

- Nu poate exista Biserică cu adevărat Ortodoxă fără învăţături ortodoxe - rezumate în Crezul (Simbolul Credinţei) Bisericii noastre, pe care îl rostesc toţi credincioşii în fiecare duminică – în afara cărora nu poate exista nici mântuire!
- Prin schimbarea învăţăturilor ortodoxe cu învăţături noi, episcopii, preoţii şi teologii ecumenişti „corectează” Ortodoxia şi pe Însuşi Hristos-Dumnezeu.
- Prin schimbarea învăţăturilor ortodoxe cu învăţături noi, episcopii, preoţii şi teologii ecumenişti ne dau de înţeles că strămoşii au avut în Biserică învăţături strîmbe, mincinoase, datorită cărora am putea înţelege că nici nu s-au mântuit.
- Prin schimbarea învăţăturilor ortodoxe cu noua învăţătură ecumenistă, episcopii, preoţii şi teologii ecumenişti ne dau de înţeles că Sfinţii care au trăit, au pătimit şi au murit pentru aceste învăţături, nu au fost cu adevărat sfinţi, ci
mari înşelaţi şi înşelători de creştini, şi nici nu s-au mântuit.
- Prin schimbarea învăţăturilor ortodoxe, Biserica va rămâne o simplă adunare fără har, adevăr şi sfinţenie (precum catolicismul, cultele protestante şi toate religiile păgâne), păstrând însă aparenţe de Biserică şi numindu-se în chip mincinos „biserică”.
- Prin schimbarea învăţăturilor ortodoxe, Biserica, pierzând harul Sfîntului Duh, nu va mai da lumii mari nevoitori în Hristos, trăitori în sfinţenie, ajungând aşadar o adunare de oameni cuminţi, harnici, pricepuţi, culţi, educaţi, iubiţi şi iubitori de oameni, ba chiar atei serioşi, instruiţi şi destoinici, lăudaţi de societate pentru integritatea lor morală, profesională, socială (adică „creştinii” lui Antihrist).
- Prin schimbarea învăţăturilor ortodoxe, Biserica va rămâne fără Sfinte Taine, iar cele ce se vor săvârşi atunci în Biserică, deşi la vedere vor fi „ortodoxe”, vor fi doar ceremonii, fără pogorârea adevărată a Sfântului Duh (ca la catolici şi protestanţi) ori „ritualuri sacre”, asemeni oricărui ritual păgân. Cum spune Sfântul Ioan de Kronstadt (+1908): „Dacă se va pierde credinţa ortodoxă, atunci nu va mai exista nici Biserică, nici dumnezeiasca împărtăşanie.” (Spicul viu)
Astfel, deşi la vedere se vor săvârşi după tipic (cel puţin o vreme), totuşi acestea nu vor fi cu adevărat Sfinte Tainefiindcă nu vor fi sfinţite de Sfântul Duh din pricina ereziilor ce vor fi în Biserică. Astfel, creştinii vor rămâne, fără însă a şti, lipsiţi de Sfântul Botez, Sfânta Mirungere Sfânta Cununie, Sfânta Spovedanie, Sfântul Maslu, Sfânta Împărtăşanie, fiindcă cei ce săvârşesc aceste Taine, preoţii, vor rămâne la rândul lor fără harul preoţiei, numindu-se totuşi „preoţi”.  Iată încotro duce neglijarea sfintelor dogme şi dezinteresul faţă de sfintele canoane: la ''Biserică'' fără har, la „taine” fără sfinţenie şi, de aici, la lipsirea de mântuire.
- Despre toate aceste schimbări, Cuvioasa Macaria (+1993) ne spune: „Se pregătesc schimbări [prin învăţături ecumeniste] ale Credinţei. Când aceasta o să se întîmple, Sfinţii vor pleca [din Biserică] şi nu se vor mai ruga pentru Rusia[1]” iar Sfântul Maxim Grecul (+1555) adaugă: „A înlocui sau a schimba ceva, cât de puţin, în învăţăturile credinţei este o mare crimă şi pierdere a vieţii veşnice.”
- Prin schimbarea învăţăturilor ortodoxe, a luat fiinţă catolicismul, cultele protestante şi neo-protestante, precum şi toate celelalte secte şi erezii. Vorbind de cei ce prin lepădarea rânduielilor apostolice şi prin dispreţuirea Sfinţilor Părinţi trădează pe Hristos, singurul cap şi temelie a Bisericii celei Una, temeluind cu a lor omenească minte şi înţelepciune, încă o dată în istorie noi biserici, Sfîntul Apostol Petru (+64) ne spune: „Căci mai bine era pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptăţii decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă dată lor. Cu ei s-a împlinit adevărul din pildă: Câinele se întoarce la vărsătura lui şi porcul scăldat la noroiul mocirlei lui.” (2 Petru 2:21,22) Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan (+100) vădeşte şi el adevărul despre cei ce au plecat din Biserica Ortodoxă apostolică, arătându-ne cine au fost, cine sunt şi de ce au ieşit din Biserică: „Dintre noi au ieşit, dar nu erau de-ai noştri! Căci, de ar fi fost de-ai noştri, ar fi rămas cu noi! Ci, ca să se arate că nu sunt de-ai noştri, de aceea au ieşit!” (1 Ioan 2:19) Iar Sfîntul Apostol Pavel (+64) ne învaţă cum şi de ce trebuie să ocolim pe cei arătaţi, zicând: „Şi vă îndemn, fraţilor, să vă păziţi de cei ce fac dezbinări şi sminteli împotriva învăţăturii pe care aţi primit-o! Depărtaţi-vă de ei, căci unii ca aceştia nu slujesc Domnului nostru Iisus Hristos, ci pântecelui lor! Şi, prin vorbele lor frumoase şi măgulitoare, înşală inimile celor fără de răutate.” (Romani 16:17, 18) Sfîntul Gură de Aur (+ 407) voind a-i lămuri pe ierarhii, preoţii, teologii şi toţi ''ortodocşii'' ecumenişti din popor, cele despre Biserică şi biserici, le spune: „Biserica adevărată a lui Hristos este una singură, din care, în diferite timpuri s-au despărţit diverse adunări eretice şi grupări schismatice.
Dar şi Cuviosul Serafim Rose (+1982), silindu-se a arăta care dintre „Biserici” este totuşi adevărata şi unica Biserică a lui Hristos, şi totodată unde se află într-adevăr harul Sfîntului Duh şi de ce celelalte „biserici” nu îl au, adaugă: „Biserica lui Hristos este cea care oferă oamenilor harul. Or, în Apus, când Roma s-a rupt de această Biserică, harul s-a pierdut de fapt (poate că unii l-au mai aflat ocazional, ici-colo, dar pentru întreaga lor Biserică harul a fost tăiat). Romanocatolicismul modern este o încercare de a înlocui harul pierdut cu geniul omenesc.” 
Sfântul Ioan de Kronstadt (+1908) ne spune şi el cum şi de ce „bisericile” celorlalte credinţe „creştine” sunt ne-Biserici: „Catolicii au inventat un nou cap, papa, înjosind unicul şi adevăratul cap al Bisericii, pe Hristos. Luteranii au căzut şi au rămas fără cap, anglicanii la fel. Ei biserică nu au!” „Catolicii, luteranii şi reformaţii au apostaziat de la Biserica lui Hristos. Ei nu sunt de un cuget cu noi.” (Spicul viu). Privitor la dascălii, învăţătorii şi ''Bisericile'' mincinoase, să asculte ortodocşii cuvântul Sfântului Ierarh Luca al Crimeii (+1961) care zice: „Încă din vremurile apostolice au apărut o mulţime de dascăli mincinoşi al căror număr a tot crescut (pînă astăzi) odată cu scurgerea veacurilor. S-au ridicat eretici care au strâmbat Sfînta Credinţă Ortodoxă. […] Încă de atunci din vremurile apostolice au început despărţirile de Biserica lui Hristos, iar Domnul nostru Iisus Hristos a spus cu gura Sa că Biserica trebuie să fie Una: Şi va fi o turmă şi un păstor (Ioan 10:16). Şi în rugăciunea Sa arhierească, el a strigat către Tatăl Său: Ca toţi să fie una, după cum tu Părinte întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una (Ioan 17:10,21). Domnul a învăţat că Biserica trebuie să fie una, El fiindu-i cap şi păstor - iar toţi dascălii mincinoşi şi ereticii cu putinţă, au năzuit totdeauna ca nişte lupi răpitori, să se deosebească de Hristos şi să răpească o parte a turmei Lui, însetând de stăpânire şi de cinstire din partea lumii. […] Nu e păcat mai greu decât schismele şi sfâşierile. Aşa spuneau toţi marii ierarhi. Iată cuvintele Sfinţitului Mucenic Ciprian (+304): Păcatul celor care nu păstrează unirea şi strânsa legătură cu Biserica, nu se spală nici măcar cu sângele lor, chiar dacă aceştia s-ar da pe sine la moarte pentru mărturisirea numelui lui Hristos; vina cea de neşters şi grea a despărţirii de Biserică nu se curăţă nici măcar prin sânge. Iar alt Sfinţit Mucenic, Ignatie Teoforul (+107), a zis aşa: Nu vă amăgiţi fraţilor, cine urmează făcătorilor de schisme, acela nu va moşteni împărăţia lui Dumnezeu.” 

1. Cuvintele se potrivesc şi poporului român, trăitor în aceeaşi credinţă, n.n.

 

| Ieromonah Martirie Păduraru -  Sfătuire duhovnicească asupra celui de pe urmă veac, pag.121-125, Grecia 2005

 

Citiți vă rog și:

GLOBALIZAREA ECUMENISTĂ ŞI ÎMPĂRĂŢIA LUI ANTIHRIST. Biserica APOSTATĂ - mireasa lui ANTIHRIST

Ereticii nefiind în Biserica sunt lipsiți de harul Sfântului Duh prin urmare tainele ereticilor nu sunt cu adevărat Sfinte Taine

Vedenia Sfântului Ioan de Kronstadt despre ANTIHRIST, căderea în erezii, semnul fiarei, sfârșitul lumii …

Despre Biserica în vremea de acum, falsa unire, iubirea ecumenistă smiorcăită, optimismul amăgitor, apostazie şi fiul pierzării...

De ce nu trebuie să intrăm în bisericile ortodoxe unde se propovăduiesc pe faţă sau în ascuns învăţături ecumeniste

''Când ridicați mâinile voastre către Mine, Eu Îmi întorc ochii aiurea, şi când înmulţiţi rugăciunile voastre, nu le ascult.''

Urâciunea pustiirii și cea de-a 4-a fiară văzută de Daniel. Antiecumeniștii ecumeniști și ”teologia” a la grec. Turma cea mică a lui Hristos

Împărtășania din mâna eretică este OTRAVĂ, nu simplă pâine. Aviz celor ce îndeamnă credincioșii să fie în comuniune cu ECUMENIȘTII

Sfântul Ierarh Vasile cel Mare despre comuniunea cu cei ce au semnat documente eretice

Canoanele sunt lepădate, credinţa batjocorită iar tu zici că nu este vădit neadevărul şi că trebuie aşteptat un sinod? Făţarnicule!

Sfântul Vasile cel Mare către preoții mărturisitori prigoniți și către mirenii ce îi urmează. Despre tainele ereticilor necondamnați sinodal

Sf. Atanasie: cei ce numesc pe eretici creștini se înșală mult și tare. ''Marii duhovnici'' de azi: ereticii ecumeniști sunt și ei creștini

 

Categorie: Vremurile din urma | Vizualizări: 2905 | Adăugat de: Gabriel | Rating: 5.0/3
Total comentarii : 1
avatar
0 Spam
1
Minunat!
avatar