Dacă are cineva urechi - să audă! (AP.13:9)
Acasă » 2017 » Ianuarie » 16 » "Nu sunt un răzvrătit și nici dezbinare în Sfânta Biserică Ortodoxă nu fac." Scrisoarea de mărturisire a unui ofiţer al Armatei Române
11:44 AM
"Nu sunt un răzvrătit și nici dezbinare în Sfânta Biserică Ortodoxă nu fac." Scrisoarea de mărturisire a unui ofiţer al Armatei Române

http://www.glasulstramosesc.ro/ierarhieretici.png

Scrisoarea a fost trimisă (cu semnătura olografă) către:

  • Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul BOR
  • Înaltpreasfințitul Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei
  • Înaltpreasfințitul Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului

Scrisoarea are conținut identic, doar formula de adresare fiind schimbată (corespunzătoare ierarhului căruia i-a fost adresata).

 

Înalt Preasfințitului Părinte Teofan Arhiepiscop al Iașilor și Mitropolit al Moldovei și Bucovinei

         Înalt Preasfințite Părinte,

      Cu durere în suflet, cu emoție și speranța înțelegerii mă adresez Înaltpreasfinției Voastre în nume personal știind că acolo unde sălășluiesc duhul blândeții, inima bună, smerenia, rugăciunea și Harul Duhului Sfânt, de acolo vine și pacea, buna înțelegere, ocrotirea și îndrumarea spre mântuire a sufletelor turmei încredințate spre păstorire.

Durerea care îmi macină sufletul este legată de Hotărârile Sfântului și Marelui Sinod ce a avut loc în Creta în iunie 2016.

De la început, precizez Înalt Preasfințite Părinte că nu sunt teolog, preot sau o persoană cu studii în domeniu. Sunt ofițer al Armatei Române, pensionar, dar care m-am născut și am copilărit într-o familie de țărani creștin-ortodocși  din generații ce vin dinaintea Descălecatului lui Dragoș Voievod și al lui Bogdan I, în satul Laura din Obcinele Bucovinei pe teritoriul căruia, a fost una dintre cele mai însemnate mănăstiri de la începutul Evului Mediu din Moldova. Aici și-au avut metania Sf. Leontie de la Rădăuți și Sf. Daniil Sihastru.  Clopotele Sfintei Mănăstiri Putna mi-au răsunat în urechi de mic copil.

Bunicii și părinții mi-au purtat pașii din fragedă pruncie către Sfânta Biserică Ortodoxă din sat unde, împreună cu ei participam la Sfânta Liturghie și alte Sfinte Slujbe din duminici și sărbători (când eram în vacanțe) și ascultam predicile pline de învățătură ortodoxă ale bunilor preoți, trecuți acum la Domnul.

Nu voi uita niciodată, Înalt Preasfințite Părinte cum, de la vârsta de 5 ani și până la 10 ani, în duminicile în care eram prezent la Sfânta Liturghie, cu câtă emoție și cu voce tare, rosteam Simbolul de Credință, în genunchi, pe soleea Sfântului Altar când preotul spunea:  “Uşile, uşile! Cu înţelepciune să luăm aminte!”. Așa hotărâse Cuviosul Părinte la vremea aceea; un copil să rostească Crezul în fața Ușilor Împărătești.

Îmi cer iertare Înalt Preasfințite Părinte dacă am abuzat de răbdarea IPS Voastre cu această introducere-prezentare dar am considerat-o necesară pentru a vă face o imagine sumară asupra nevrednicei mele persoane.

Documentele Sfântului și Marelui Sinod, după semnare de către Prea-Fericiții Patriarhi și arhiereii participanți au devenit Hotărâre cu putere de Lege duhovnicească și întărită prin aprobarea în Sfintele Sinoade ale Bisericilor Locale.

Respectarea  acestor Documente a devenit obligatorie pentru toată suflarea creștin-ortodoxă, “ de la vlădică și până la opincă”  din Biserica Ortodoxă Română.

Am scris acestea pentru a arăta că îmi sunt foarte clare obligațiile mele ca mirean creștin ortodox ce rezultă din conținutul Documentelor și trebuie să mă supun, să le respect și să le aplic întocmai.

Deasemeni, conform prevederilor  art. 22 din Documentul 6 (Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine) ,  ”Biserica Ortodoxă  condamnă orice tentativă de dezbinare a unităţii Bisericii, din partea unor persoane individuale sau a unor grupuri, sub pretextul păstrării sau a unei presupuse apărări a Ortodoxiei autentice” , înțelegând prin aceasta că, orice interpretare, acțiune, nerespectare  sau neaplicare a Documentelor atrage pedepsirea celor ce se fac vinovați în conformitate cu prevederile Regulamentelor BOR referitoare la încălcarea respectivă

Și acest aspect îmi este foarte limpede și îl înțeleg.

Înalt Preasfințite Părinte, nu este în căderea mea, a lipsei mele de pregătire și cunoștințe teologice și nici nu-mi permit să prezint înaintea Preacinstitei Voastre Fețe opinii și păreri legate de conținutul teologic și dogmatic al Documentelor Sinodului. Acestea le pot face doar teologii, ierarhii și preoții cu Trăire și Har, nicidecum un păcătos mirean ca mine.

Durerea mea vine din conținutul Documentului 6 (Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine) în care, exprimarea este limpede, pe înțelesul tuturor și nu sunt necesare cunoștințe sau explicații teologice.

Să mă fac înțeles:

  1. Am întâlnit în conținutul documentului, expresia refacerea unității creștine și “Biserica Ortodoxă acceptă denumirea istorică a altor biserici şi confesiuni creştine eterodoxe, fără a fi în comuniune cu ele”.
  2. Am întâlnit de asemenea definit locul și rolul organismului denumit “Consiliul Mondial al Bisericilor”, despre care, sincer, nu știam nimic până la această dată datorită lipsei de informare și ignoranței mele.
  3. Am accesat site-ul oficial al CMB pentru a mă documenta (https://www.oikoumene.org/en/member-churches). Iar ca o observatie adiacentă: site-ul poate fi accesat în multe limbi inclusiv italiana, in condițiile în care, romano-catolicii nu fac parte din Consiliu. In limba română nu poate fi accesat, cu toate că Biserica noastră este membră din 1961.

Pe acest site am urmărit cu atenție cine face parte din CMB și astfel mi-am lămurit ce se înțelege prin: “lumea creștină”, “refacerea unității creștine”, acceptul denumirii de “biserici” adunărilor sectarilor și “altor confesiuni eterodoxe”.

Înalt Preasfințite Părinte, mintea mea nu poate să înțeleagă cum atâția ierarhi ai Bisericii Ortodoxe ați semnat și acceptat denumirea de “biserică, adunării religioase a următoarelor secte:

  • Penticostali;
  • Adventiști;
  • Baptiști;
  • Evangheliști;
  • Luterani;
  • Metodiști;
  • Prezbiterieni;
  • Protestanți;
  • Reformați;
  • Alte congregații, culte și secte care fac parte din CMB.

Aceștia toți, în funcție de gândirea și conceptul “creatorului” sectei respective, sub inspirația diavolului, batjocoresc Dreapta Credință Creștin-Ortodoxă, astfel:

  • Interpretează după bunul plac sau acceptă numai anumite părți din Sfânta Scriptură;
  • Hulesc pe Maica Domnului;
  • Batjocoresc Sfânta Cruce și nu cred în ea;
  • Batjocoresc Sfintele Icoane și nu cred în ele;
  • Batjocoresc Sfintele Moaște și nu cred în ele;
  • Batjocoresc Sfinții și nu cred în ei;
  • Se scălâmbăie susținând ca “vorbesc în limbi”, așa cum au făcut Sfinții Apostoli la Cincizecime;
  • Și-au bătut joc și au desființat sau modificat Sfintele Taine;
  • Au adus modificări Sfintelor Rugăciuni, modificări liturgice, eliminarea Sfintei Tradiții, contrar celor statornicite de Sfinții Părinți prin Sfintele 7 Soboare Ecumenice;
  • Acceptă slujirea femeii la Sfântul Altar având chiar femei-ierarhi;
  • Acceptă căsătoria religioasă a persoanelor de același sex.

Cred că sunt suficiente argumentele pentru care Biserica Ortodoxă nu trebuia să acorde denumirea de “creștin” iar adunării acestor sectari denumirea de “biserică”. (Câtă urâciune există în conceptul religios al unor secte care își arogă numele de “creștin, adunarea lor o denumesc “biserică,- probabil pomenesc și numele Mântuitorului Iisus Hristos în ritualurile lor - dar cunună religios persoane de același sex.); surse:         http://www.crestinortodox.ro/editoriale/cum-intrat-casatoriile-in-biserica-danemarca-145525.html

http://www.libertatea.ro/ultima-ora/biserica-norvegiana-spus-da-casatoriilor-religioase-intre-persoane-de-acelasi-sex-1447839

http://www.agerpres.ro/externe/2013/10/15/biserica-suediei-a-ales-pentru-prima-data-in-istorie-o-femeie-la-conducerea-sa-16-50-59

http://inliniedreapta.net/progresismul-bisericii-luterane-din-suedia-casatoriile-intre-persoane-de-acelasi-sex/

La acest Mare Sinod ați participat cei mai bine pregătiți ierarhi, teologi, dogmatiști, cunoscători ai Sfintelor Canoane dar și cunoscători al conținutului doctrinei sectelor.

Cunoașteți foarte bine locul, valoarea si greutatea fiecărui cuvânt dintr-un text; deasemeni importanța și locul punctului și al virgulei.

Prin anii 1960 – 1970, Cuvioșii Părinți slujitori din Sfânta Mănăstire Putna, atenționau și învățau credincioșii participanți la Sfânta Liturghie să se păzească și să se ferească de prozelitismul sectar arătând cât de ucigătoare de suflete este propaganda și credința acestora. Părinții și bunicii transmiteau tuturor cunoscuților ce au predicat Cuvioșii Călugări Slujitori, al căror cuvânt era literă de lege. Acele mesaje s-au estompat în timp, ușor, ușor, iar acum nu mai pomenește nimeni, nimic la adresa sectarismului. Din contră, Sfânta Mănăstire a devenit locul unde se servește…”micul dejun cu rugăciune” în spirit ecumenist și de unde, pastorul protestant îndeamnă la: “un proces dureros către pace și reconciliere”.

(https://www.youtube.com/watch?v=nTVKSCgGFwQ&t=7s).

Despre unitate cu aceștia fără ca ei să se pocăiască și să revină la Dreapta Credință nu poate fi vorba în veac.

Ei, pot să-și spună cum vor dar noi, creștinii ortodocși, chiar trebuie să și recunoaștem aceste denominațiuni drept biserici ?.

Biserica este Unică, este cea Una Sfântă, Sobornicească și Apostolească, întemeiată de Mântuitorul Hristos al cărei Cap este, și adeverită prin Simbolul de Credință. Acesta, al cărui conținut liber consimțit, este primul Adevăr rostit și care mă definește pe mine drept creștin ortodox.

Prin Biserica Creștin-Ortodoxă  înțeleg acea adunare (comuniune) de oameni care se roagă împreună în Duh și Adevăr  așa cum a fost transmis de Mântuitorul Hristos prin Apostoli și mai departe prin Preoții și Ierarhii hirotoniți de Sfinții Apostoli, prin învățăturile Sfinților Părinți transmise individual sau legiferate prin cele 7 Sfinte Sinoade Ecumenice.

  1. Cuvioșii Părinți slujitori ai Sfintelor Altare, îndeamnă foarte des (mai ales după Sinod) în predicile din duminici, la iubirea aproapelui. Cu adevărat, trebuie să ne iubim aproapele. Mântuitorul Hristos ne cere asta. “Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul.” (Ioan 13, 34) și "Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți" (Mt. 22, 39). Iar pilda Samarineanului milostiv este cea mai elocventă în acest sens.

Nu cred ÎPS Părinte că vreun creștin ortodox care salvează un om de la înec, îl întreabă înainte dacă este ortodox sau nu; nu cred că, un medic ortodox, înainte de a interveni pentru salvarea vieții unui pacient, îl întreabă dacă este ortodox sau nu; nu cred că profesorul ortodox, în clasă, înainte de a preda o lecție sau când ascultă elevii, îi întreabă dacă sunt ortodocși sau nu; nu cred că un creștin ortodox, pe stradă, văzând un om accidentat, înainte de a-i acorda primul ajutor și a chema ambulanța, îl întreabă dacă este ortodox sau nu; nu cred că, un ortodox vazând un infirm cerșind pe stradă, înainte de a-i da bănuțul milosteniei, îl întreabă dacă este ortodox sau nu; nu cred că, bătrânica ortodoxă, știind că vecina ei nu mai are ce pune pe masă, nu-i duce un blid de mâncare, cu toate că aceasta este penticostală sau adventistă. Exemplele pot continua. La asemenea fapte ne îndeamnă Mântuitorul Hristos prin pildele milosteniei. Așa trebuie să ne dovedim iubirea aproapelui. Toți suntem Creația Sa și Domnul ne iubește deopotrivă. Există și cealaltă parte a iubirii aproapelui: iubirea duhovnicească în Duh și Adevăr, în credința mântuitoare prin care trebuie să ne întărim și să ne susținem reciproc pentru a rezista ispitei păcatului și a dobândi viața veșnică. Pentru aceasta se roagă creștinii ortodocși și respectă neschimbat Adevărul scripturistic așa cum a fost transmis de către Sfinții Apostoli, ierarhii și preoții ce le-au urmat, prin Sfânta Tradiție, scrierile Sfinților Părinți și prin Sfintele 7 Sinoade Ecumenice. Și nu am pic de egoism în cele mai sus afirmate. Iată de ce: În Rugăciunea Rugăciunilor – Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie – este cel mai elocvent exprimată această iubire: …Să ne iubim unii pe alții, ca într-un gând să mărturisim…Pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Treimea cea de o ființă și nedespărțită”. Apoi: Ușile, ușile ! Cu înțelepciune să luăm aminte !”. Și imediat se rostește tare și clar, Simbolul de Credință, adeverind prin acesta Dreapta Credință.

Crede ÎPS Voastră că la această Sfântă Rugăciune, aș putea eu să fac iubire în Duh și Adevăr față de persoana alăturată știind că ea face parte dintr-o sectă sau nu știu care cult, este necatehizată și nebotezată și nu a ascultat/respectat cuvintele preotului când zice: “….Cei chemați ieșiți, Câți sunteți chemați ieșiți, Ca nimeni dintre cei chemați să nu rămână” ?? Urmată imediat de îndemnul: “Câți suntem credincioși, iară și iară cu pace Domnului să ne rugăm” ??  Acel eterodox nu trebuia oare să părăsească imediat Sfânta Biserică Ortodoxă ? ( înțelegând prin aceasta atât comunitatea de creștini ortodocși aflați în rugăciune cât și Locașlul Sfânt – clădirea).

Iar la atenționarea preotului: “Ușile ! ușile ! și Sfintele uși de acces în biserică se închid pentru a nu mai permite absolut nimănui să asiste la Sfânta Taină Euharistică cu excepția creștinilor ortodocși.

Este oare egoism în Sfânta Liturghie, în conținutul său ?

Este egoism când nici nou-născutul din familie de creștini ortodocși nu este admis a lua parte la Sfintele slujbe în incinta Bisericii până nu esteînsemnat cu 3 Sfinte Taine: Taina Sfântului Botez, Taina Sfintei Mirungeri și Taina Sfintei Împărtășanii ???

Dacă Sfinții Părinți sub insuflarea Duhului Sfânt au rânduit acestea, cine sunt eu să particip alături de persoane de oricare alte credințe în afaracelei creștin-ortodoxe, la Sfânta Liturghie și alte Sfinte Slujbe, rugăciuni sau “coslujiri” – termen nou apărut vocabularul bisericesc  ??.

  1.   Se pune mare accent în acest Document 6 pe dialogul cu “creștinii eterodocși” citez: “Biserica Ortodoxă are o conştiinţă comună a necesităţii dialogului teologic intercreştin. De aceea şi consideră că este necesar ca acest dialog să fie totdeauna însoţit de mărturia în lume prin acţiuni de înţelegere reciprocă şi iubire, care să exprime „bucuria negrăită a Evangheliei” (1 Petru 1, 8), excluzând orice act de prozelitism, uniaţie sau altă acţiune de antagonism confesional provocator.”

Dialogul cu un necreștin se poate purta NUMAI atunci când există deschidere din partea acestuia și bunăvoință  să poarte un dialog; totodată acceptă să i se vorbească despre Prea Sfânta Fecioară Maria, Sfintele Icoane, Sfânta Cruce, Sfinții Părinți, Sfintele Moaște. Dacă necreștinul  întoarce spatele și pleacă, nu e vina mea că nu acceptă dialogul. Mie, nu-mi revine decât să mă rog pentru el ca să-l lumineze Duhul Sfânt, să-i descopere Adevărul de credință și să-l aducă din nou în turma drept credincioasă a Mântuitorului. Nici Domnul Iisus Hristos nu a intrat cu forța în cetatea gherghesenilor; la rugămintea cetățenilor localnici, a plecat cu toate că făptuise o minune și le vindecase un demonizat.

Biserica Ortodoxă Română este membră în Consiliul Mondial al Bisericilor din anul 1961. De 55 de ani. De atunci poartă un dialog continuu cu toate sectele și cultele membre ale Consiliului pentru “refacerea unității creștine, citez:  “Biserica Ortodoxă s-a străduit întotdeauna pentru refacerea unităţii creştine. Astfel, participarea ortodoxă la mişcarea  pentru restaurarea unităţii cu ceilalţi creştini în Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească nu este deloc împotriva naturii şi istoriei Bisericii Ortodoxe…” prin aceasta, lupta cea bună purtând pentru readucerea în staul a “oii celei pierdute”.

Permiteți-mi ÎPS Părinte, să vă prezint mai jos rezultatele recensământului populației României din ultimii 20 de ani, respectiv: 1992, 2002 și 2011.

      -   ORTODOCSI:

    - 1992 : 19.802.389

    - 2002 : 18.807.975     

    - 2011 : 16.307.004      în 20 de ani, în scădere cu: 3.495.385

Categoric, această scădere a numărului creștinilor ortodocși se datorează mai multor factori și nicidecum doar prozelitismului și caracatiței sectare.

-   ROMANO-CATOLICI:

    - 1992 : 1.161.942

    - 2002 : 1.026.429

    - 2011 :    870.774       în 20 de ani, in scădere cu: 291.168

        - PENTICOSTALI:

-1992 : 220.824

-2002 : 324.462

-2011 : 362.314        în 20 de ani, în creștere cu: 141.490

        - BAPTISTI:

            -1992 : 109.462

            -2002 : 126.639

            -2011 : 112.850        în 20 de ani, în creștere cu: 3.388

        -ADVENTISTI DE ZIUA A 7-A:

           -1992 : 77.546

           -2002 : 93.670

           -2011 : 80.944           în 20 de ani, în creștere cu: 3.398

 

         - MARTORII LUI IEHOVA:

         -1992 : nimic

         -2002 : nimic

         -2011 : 49.820            în 10 ani, în creștere până la: 49.820

Cu tot respectul, dar din cifrele de mai sus nu rezultă că “unitatea creștinilor” se “reface”, din contră, se destramă (cel puțin în România).

În numai 20 de ani, doar 4 secte “și-au mărit efectivele” cu 198.096 adepți, majoritatea provenind dintre creștinii ortodocși corupți printr-un prozelitism agresiv. Martorii lui Iehova au reușit să-si consolideze în doar 10 ani, “un cap de pod” redutabil: aproape 50.000 de adepți la nivelul anului 2011.

Informațiile de mai sus se găsesc pe site-ul: http://www.insse.ro/cms/files/publicatii/pliante%20statistice/08-Recensamintele%20despre%20religie_n.pdf

al Institutului Național de Statistică.

Alte cifre semnificative pot fi consultate pe site-ul: https://ro.wikipedia.org/wiki/Religia_%C3%AEn_Rom%C3%A2nia

Să fie acesta “contactul viu între biserici” conform Documentului 6, art. 19 “Scopul Consiliului Mondial al Bisericilor nu este acela de a negocia unirea între biserici ….ci să realizeze un contact viu între biserici, să promoveze studiul şi dezbaterea problemelor ce privesc unitatea Bisericii” ???

Nu regăsesc în cifrele de mai sus, nici prevederi din Documentul 6, pct. 23: Biserica Ortodoxă are o conştiinţă comună a necesităţii dialogului teologic intercreştin. De aceea şi consideră că este necesar ca acest dialog să fie totdeauna însoţit de mărturia în lume prin acţiuni de înţelegere reciprocă şi iubire, care să exprime „bucuria negrăită a Evangheliei” (1 Petru 1, 8), excluzând orice act de prozelitism, uniaţie sau altă acţiune de antagonism confesional provocator”, din contră, prozelitismul sectar este în plină expansiune dovedind că, de fapt nu există nici un “dialog” și nici o “înțelegere reciprocă”. (Doar dacă, acea înțelegere “reciprocă” are alt sens).

  1.   Înaltpreasfinția Voastră, Sfântul Sinod al BOR, reunit în data de 16 decembrie 2016 solicită credincioșilor ca …” orice lămurire privind expunerea credinţei ortodoxe trebuie făcută în interiorul comuniunii bisericeşti, nu în stare de răzvrătire şi dezbinare, deoarece Duhul Sfânt este, în acelaşi timp, Duhul Adevărului (cf. Ioan 16, 13) şi Duhul împărtășirii sau al comuniunii (cf. 2 Corinteni 13, 13).”

Deasemeni, apreciază că: Un creștin ortodox pașnic poate rămâne fidel Ortodoxiei fără a deveni fanatic, dacă mărturisește credința ortodoxă în dialog cu alți creștini, fără compromisuri.”    

Nu sunt un răzvrătit și nici dezbinare în Sfânta Biserică Ortodoxă nu fac. Cine se răzvrătește împotriva Dreptei Credințe și a Adevărului, demn de focul gheenei este.

Nu sunt un fanatic; rămân fidel Ortodoxiei și voi mărturisi “cu timp și fără timp”, fără compromisuri, înaintea oricui, Învățătura Dreaptă a Ortodoxiei.

Sunt și voi rămâne fiu al Bisericii Ortodoxe cea Una Sfântă Sobornicească și Apostolească, al cărei cap este Mântuitorul Hristos care a întemeiat-o prin Moartea și Învierea Sa, prin sângele jertfit pe Sfânta Cruce.

Mă cutremur ÎPS Părinte și nu pot rămâne indiferent văzând în jur expansiunea fără precedent a sectelor care “mușcă” asemeni hienelor din trupul Sfânt al Ortodoxiei.

În genunchi rog pe ÎPS Voastră, cu puterea și dreptul ce îl aveți să interveniți pentru convocarea în regim de urgență a Sfântului Sinod al BOR pentru a dispune măsuri de stopare a expansiunii sectarismului, a celor ce trag în iad creștinii ortodocși și distrug Sfânta Ortodoxie.

Prozelitismul sectelor produce dezbinare, confuzie și neînțelegere  în idei și concepte iar plecarea în masă a ortodocșilor, înșelați cu răstălmăciri a Sfintei Scripturi sau ademeniți cu foloase materiale produce schismă în sânul Sfintei Biserici Ortodoxe. Cei aproape 200.000 de creștini răpiți de sectari, ce au produs dacă nu schismă în Sfânta Biserică ?

Cu ticăloasa mea gândire, consider că cesta este izvorul răului care trebuie secat.

Conștient fiind că neacceptarea (chiar și parțială) a unor prevederi din Hotărârile Sfântului Sinod din Creta poate atrage pedepsirea mea conform Documentului 6 art. 22 și Decizia Sfântului Sinod al BOR din 16 decembrie 2016, mărturisesc în numele propriei mele conștiințe, următoarele:

  • Nu voi accepta din partea nimănui nici o teorie doctrinară religioasă  în afara Dreptei Credințe Ortodoxe. Nu urăsc și nu aduc nimănui injurii, jigniri, ocară, batjocură; fiecare este liber să creadă ce vrea și în ce vrea. Respect și ajut orice om, după puterile mele și cu toată dragostea față de aproapele, fără însă a primejdui în vreun mod Dreapta Credință. Pentru cine dorește să cunoască Ortodoxia, cu tot dragul îl voi ajuta și îndruma pentru catehizare la duhovnici iscusiți care știu să aducă sufletele pe calea Adevărului.
  • Nu voi denumi „biserici”, adunările sectarilor și ale altor culte indiferent care sunt acestea.
  • Nu voi denumi „biserici”, spațiile în care își desfășoară ritualurile religioase sectarii și orice alte culte, indiferent de forma construcțiilor acestora sau ce însemne au arborate.

      -  Nu voi lua parte la Sfânta Liturghie Ortodoxă sau orice alte Sfinte Slujbe și Rugăciuni, la care asistă, participă sau “coslujesc” persoane care nu sunt creștin-ortodoxe, indiferent dacă acestea sunt mireni sau clerici.

      -    Nu voi lua parte la Sfânta Liturghie sau orice altă Sfântă Slujbă sau Rugăciune la care sunt pomeniți clerici sau persoane aparținând altor culte și care nu au îmbrățișat Sfânta și Dreapta Credință Ortodoxă prin catehizare și botez ortodox.

       -   Nu voi lua parte la Sfânta Liturghie sau orice altă Sfântă Slujbă sau Rugăciune la care sunt pomeniți ierarhii care, în deplină cunoștință de cauză au semnat acest Document 6,  acceptând cu discernământ, numirea adunărilor sectarilor și altor culte din afara ortodoxiei drept “biserici” iar spațiile/clădirile în care își desfășoară ritualurile religioase, deasemeni, “biserici”.

        -   Mă alătur Cuvioșilor Părinți care, într-un glas s-au ridicat și se vor mai ridica pentru apărarea Ortodoxiei, neacceptând a se aduce atingere Dreptei Credințe ci păstrării acesteia așa cum ne-a fost transmisă de Sfinții Părinți.

            Scrisoarea aceasta este un strigăt de durere, frică și ajutor din partea unui ortodox căruia, ierarhia valorilor morale și creștine se încearcă ai fi schimbate prin ridicarea la nivel de valoare a nonvalorilor religioase.

            De mântuirea sufletelor celor din afara Ortodoxiei cât și a noastră, a ortodocșilor are grijă Bunul Dumnezeu care toate le știe și pe toate cu Dreptate le împlinește.

        Dacă pentru Înalt Preasfinția Voastră cei care s-au dezis de conținutul Hotărârilor Sinodului din Creta și nu pomenesc la Sfânta Liturghie nominal, ierarhul locului care a semnat aceste documente, sunt “schismatici”, iar acțiunea lor “schismă” în Biserica Ortodoxă, rog respectuos numiți fapta celor 200.000 de creștini români, înregimentați în secte numai în ultimii 20 de ani.

       Înainte de a pronunța sancțiuni mie, mireanului care urmez pe Cuvioșii Părinți ce s-au îngrădit cu nepomenirea în Rugăciune a ÎPS Voastre, cu tot respectul vă rog să declarați deschis, în numele propriei conștiințe (cum și eu am mărturisit mai sus, în numele propriei conștiințe), că adunările membrilor cultelor și sectelor din compunerea CMB (exceptând creștin-ortodocșii) precum și clădirile unde aceștia își țin ritualurile sunt „biserici”, cunoscute fiindu-vă blasfemiile și urâciunile din credințele lor așa cum le-am menționat la punctul 3 din această scrisoare.      

 Când voi fi judecat, în fața Tronului Prea Sfintei Treimi, vor veni acuzatorii diavoli cu listele infinite ale păcatelor ce am săvârșit iar Îngerul Păzitor v-a prezenta Dreptului Judecător doar această scrisoare. Fapte bune nu am.

                 Așa să-mi ajute Dumnezeu !

Un mirean, Vasile

       

| Aparam-ortodoxia.ro

           

           

 

 

 

 

 

Categorie: Sinodul Tâlhăresc | Vizualizări: 9719 | Adăugat de: Gabriel | Rating: 5.0/3
Total comentarii : 6
avatar
0 Spam
1
Bravo! Un exemplu de crestin!
avatar
0 Spam
2
Felicitari !
avatar
0 Spam
3
Felicitari pt aceasta marturisire in Duh si in Adevar. Cu pretuire
Preot Catalin Varga
avatar
0 Spam
4
Doamne miluiește ! În sfârșit o scrisoare lămuritoare, la obiect, rezultat al durerilor unui om cu frică de Dumnezeu și dorință de mântuire. Subscriu la ea. Cu respect domnule Vasile.
avatar
0 Spam
5
Cuvînt de luat aminte pentru toți Dreptmaritorii creștini care iubesc credința strămoșească (((Ortodoxia nu face compromisuri ea este credința cea adevărată lăsată nouă de însuși Mîntuitorul Iisus Hristos prin Sfinții Apostoli si Sfintii Parinti)))Inaltilor Ierarhi fiti du luare aminte lasati-ne credinta asa cum am mostenit-o nu ne amestecati cu cei care s-au rupt de Dreapta Credinta!!!Apreciez scrisoarea acestui minunat Crestin Ortodox si îi multumesc în mod deosebit!Doamne ajuta-ne!!!
avatar
0 Spam
6
http://ziarullumina.ro/pledoarie-pentru-fapte-119036.html
avatar