Dacă are cineva urechi - să audă! (AP.13:9)
Acasă » 2017 » Noiembrie » 19 » Lupta lui Lenin cu Dumnezeu în vremea Sfântului Patriarh Mucenic Tihon.
4:37 PM
Lupta lui Lenin cu Dumnezeu în vremea Sfântului Patriarh Mucenic Tihon.

Lenin vorbind în Piața Roșie - Noiembrie 1917

Probabil ați auzit aceste cuvinte: „Pe vremea comuniștilor se trăia mai bine… Pe vremea comuniștilor nu exista un asemenea haos…”. Omului îi vine ușor să privească trecutul prin romantism și să-l prezinte în culori roz. În acest fel, în anumite zone, viața în comunism apare ca o eliberare de toate necazurile și temerile legate de viitor, iar comuniștilor le sunt încredințate conducerea unor regiuni întregi. Putem să nu-i luăm în serios, pentru că și bolșevicii, înainte de Revoluția din 1917, nu erau luați prea în serios. Ce este comunismul? Nimeni nu știe în mod clar, dacă, desigur, nu amintim de celebrele sloganuri vechi. Nici măcar marxiștii nu-i cunosc adevărata sa natură, căci comunismul este cunoscut doar unui cerc restrans de inițiați.

Cum să aflăm ce este comunismul? „Pomul se cunoaște după roadele sale”. Să analizam atunci faptele și evenimentele. Sa începem cu lucrul cel mai important. Comunismul predica ateismul. Cu alte cuvinte, el neagă pe Dumnezeu, și despre asta își aduce aminte oricine. Deci, comunismul este ateu. Iar cine a fost primul dintre atei, de asemenea, toți știu. Oamenii, care se identifica drept comuniști, se considera adepți ai acestor nelegiuiți, vrăjmași ai lui Dumnezeu și ai omului, și, în consecința, sunt de asemenea atei. În lupta straveche dintre bine și rău pentru fiecare suflet, oamenii de bună voie se predau vrăjmașului, de multe ori, fără să-și dea seama. Înspăimântător! Ce este lumea în comparație cu un singur suflet! Întreaga lume este trecătoare și muritoare, doar sufletul este veșnic. Oamenii sunt în căutarea unei oarecare certitudini în viața actuală dificilă. Dar nu cu orice preț!

***

În Rusia, ca nici într-o altă țară, în secolul XX, a avut loc o confruntare între Bine și Rău. Timp de șaptezeci de ani, din octombrie 1917, a avut loc o persecuție fără precedent a credinței, care a depășit chiar persecuția primelor secole ale creștinismului. Biserica Ortodoxă Rusă are o mulțime de martiri care și-au păstrat puritatea și tăria credinței, chiar și în zilele încercărilor cele mai brutale. Cruzimea, manifestată față de cler, depașește orice închipuire.

***

Lupta lui Lenin cu Dumnezeu

Vladimir Ulianov a fost botezat la 16 (29) aprilie 1870. Tatăl său, Ilia Nikolaevici, era un om credincios. Cum s-a putut întâmpla ca fiul unui credincios, dintr-o dată, să o ia pe o cale anti-creștina? G.M. Krjijanovski a susținut că Lenin i-ar fi povestit, „că el deja din clasa a cincea, brusc, a terminat cu toate chestiunile religioase, și-a scos crucea de la gât și a aruncat-o la gunoi…”. Nu cumva se treziseră în el genele bunicului? Într-un fel sau altul, dar Vladimir Ulianov s-a transformat într-un apostat și a devenit în mod decisiv un dușman înverșunat al Bisericii Ortodoxe. Încă din 1905, în articolul „Socialismul și religia”, Lenin cere „să se lupte cu întunericul religios”. Sub sloganul „Religia este opiu pentru popor”, Lenin, cu fanatismul său, a educat la bolșevici ura față de religie, în special, față de creștinism. Activitățile sale erau îndreptate împotriva Bisericii Ortodoxe Ruse și împotriva maselor de mai multe milioane de credincioși. Poziția sa este exprimată, cu toată sinceritatea, în următoarea afirmație:

Orice idee religioasă, despre Dumnezeul drag, orice cochetare cu Dumnezeu este de o mizerie inexprimabilă… cea mai periculoasă mizerie, boala cea mai grea”.

Energia electrică va lua locul lui Dumnezeu, pentru țăran. Lasați-l pe țăran să se roage la electricitate; el va simți astfel mai mult puterea guvernului central – dâcat pe cea cerească”.

Așa vorbea Lenin, în conversație cu Miliutin și Krașin, când discutau problema electrificării.

Pierderea diferențelor dintre bine și rău i-a condus pe bolșevici la o totală permisivitate și fărădelege în întreaga țară. Lupta împotriva lui Dumnezeu a fost adusă la rang de politică de stat. Lenin a proclamat sloganul Bisericile și inchisorile să le facem una cu pământul și începe teroarea împotriva Bisericii.

Una dintre primele decizii ale lui Lenin după revoluția din octombrie se referea anume la Biserică. Prin asta a subliniat faptul că el considera Biserica Ortodoxă Rusă drept inamicul său principal. Deja la 26 octombrie 1917, pământurile bisericești și mănăstirești au fost confiscate de către stat. Lenin dă instrucțiuni să se ducă o teroare necruțătoare în masă împotriva popilor…”. La inițiativa sa, a fost interzisă activitatea Sinodului local.

Biserica folosita ca hambar, 1920

Un act de vandalism crunt anti-religios al bolșevicilor a fost bombardarea Kremlinului – locul sfânt al rușilor, în noiembrie 1917. Din punct de vedere militar, bombardarea nu era necesară deoarece cadeții, care ocupaseră Kremlinul, îl părăsiseră în toiul nopții.

În țară se organizează procese ale clerului, acesta este supus unei hărțuiri și terori continue. În lupta sa împotriva religiei, Lenin nu era singur. În această acțiune imundă erau implicați în mod activ colaboratorii săi cei mai apropiați: Sverdlov (Rosenfeld), Stalin (Djugașvili), Troțki (Bronstein), Zinoviev (Apfelbaum), Kamenev (Rosenfeld), Dzerjinski (Rufin), Volodarski (Cohen), Yaroslavl (Gubelman) și mulți alții. 

La 13 (26) octombrie, 1918, Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii, Tihon a trimis un mesaj Sovietului de Comisari ai Poporului, prin care determina poziția Bisericii Ortodoxe. În mesaj, în special, se sublinia:

De un an întreg aveți puterea de stat în mâini, dar râurile de sânge vărsat al fraților noștri, uciși fără milă la apelul vostru, strigă la cer, și ne obligă să vă spunem cuvântul adevărului amar: țara noastră este cucerită, tăiată, dezmembrată, și dați pentru ea tribut Germaniei aurul pe care nu voi l-ați adunat. Deși refuzați să vă apărați patria de dușmanii externi, cu toate acestea, recrutați permanent trupe. Împotriva cui le veți conduce? Ați divizat tot poporul în tabere care se lupta între ele și l-ați aruncat într-o luptă fratricidă fără precedent. Iubirea întru Hristos ați înlocuit-o pe față cu ura și, în loc de pace, ați aprins o dușmănie artificială de clasă. Rusia nu avea nevoie să încheie o pace rușinoasă cu inamicul din afară, ca voi, în cele din urmă să distrugeți pacea din interior. Sunt macelăriți episcopi, preoți, călugari și calugarițe, cu nimic vinovați. Dar pentru voi nu este suficient că ați mânjit de sângele frățesc mâinile poporului rus. La îndemnul vostru, sunt prădate și luate cu forța pământuri, case, conace, mori, fabrici, case, vite, jefuiți bani, haine, mobilier, îmbrăcăminte. Momind oamenii întunecați și ignoranți cu ideea că pot avea bunuri cu ușurință și fără pedeapsă, i-ați încețoșat și le-ați amuțit conștiința păcatului. Unde este libertatea de exprimare și a presei, unde este libertatea bisericii de a predica?

…În special, este dureroasă și crudă încălcarea libertății de credință. …Ați pus mâna pe proprietatea bisericii, adunată timp de generații de credincioși, și nu v-ați gândit deloc că încălcați voința lor de după moarte. Ați închis o serie de mănăstiri și biserici, fără nici un motiv și vreo rațiune. Ați închis accesul în Kremlin – această moștenire sfânta a tuturor oamenilor credincioși.

…Da, trecem printr-un moment groaznic al conducerii voastre, care pentru o lungă perioadă de timp nu se va șterge din sufletul oamenilor, umbrind în sufletul lor chipul lui Dumnezeu și pecetluindu-l pe cel al fiarei

Dar acum, pentru voi cei care folosesc puterea pentru a-i urmări pe cei apropiați, pentru a-i extermina pe cei nevinovați, ne extindem Cuvântul Nostru de îndemn … îndreptați-vă nu spre distrugerea, ci spre construirea legii și ordinii publice, lăsați poporul să se oprească din razboiul fratricid. Altfel, se va cere de la fiecare sânge pentru sângele vărsat de voi (Luca, 11,51), și toți cei ce scot sabia, de sabie vor pieri (Matei, 26,52).

„Atac fără compromisuri asupra popilor reacționari”

Bolșevicii s-au angajat în decapitarea Bisericii Ortodoxe și Patriarhul Tihon a fost declarat dușman al poporului.

Sute și mii de biserici și monumente, construite în orașele din Rusia până în 1917, au fost demolate după instrucțiunile personale ale lui Lenin. În fosta arhivă de partid a Comitetului Central al PCUS exista o decizie specială adoptată de Sovietul Comisarilor Poporului din 4 (17) ianuarie. Era vorba despre rechiziția lăcașurilor Lavrei Alexandro-Nevskaya. În aceeași ședința, s-a adoptat o rezoluție cu privire la rechiziția proprietății bisericilor din Kremlin. Lenin trece la un „atac fără compromisuri asupra popilor reacționari”. La 20 ianuarie (2 februarie) 1918, el a semnat „Decretul Sovietului Comisarilor Poporului de separare a statului și școlii de biserică”. În acest decret se sublinia: Nici o biserica sau societate religioasa nu are dreptul de a deține o proprietate. Ele nu au drepturi de persoane juridice”.

În plus, în decret se afirmă: „Toate bunurile existente în Rusia, ce aparțin societăților ecleziastice și religioase sunt declarate proprietate națională”, cu alte cuvinte, sunt confiscate. Această decizie a fost o directivă pentru autoritațile locale să procedeze imediat la jaf. Fanaticii revoluționari au atacat biserici și lăcașuri sfinte, au început persecuția clerului. Jaful bolșevicilor a atins proporții fără precedent. În paralel cu jaful a avut loc un proces de distrugere barbar al bisericilor și lacașurilor sfinte. Au dat foc icoanelor și obiectelor bisericești.

În 1917, în Rusia existau aproximativ 78 de mii de biserici și lăcașuri sfinte. În Moscova erau 568 de biserici și 42 de capele. Din acest număr, de-a lungul anilor puterii sovietice, marea majoritate a catedralelor, bisericilor și mănăstirilor au fost distruse, închise și desfigurate.

Bolșevicii au aruncat în aer și apoi au făcut una cu pământul un monument magnific și unic al culturii și arhitecturii ruse – Catedrala lui Iisus Hristos Mântuitorul, construită din donații publice pentru a comemora victoriei Rusiei asupra armatei lui Napoleon. Mai târziu a fost demolată și Catedrala Maicii Domnului din Kazan din Piața Roșie, construită în 1636, în cinstea victoriei miliției poporului, condusă de Minin și Pojarski asupra invadatorilor, inclusiv și Capela Maicii Domnului Ivireana (gruzina) din pasajul istoric. Multe biserici au fost transformate de bolșevici în cluburi. Le transformau și în ateliere, în depozite și chiar în grajduri, cocini și garaje.

Mai târziu, „cauza lui Lenin” a fost continuata de Hrușciov. Cu participarea sa activa, in anii 1960-1964, în țară au fost închise 20 de mii de biserici, 69 de mănăstiri, unde existau 30.000 de clerici. În timpul Brejnev, s-au închis încă 8.000 de biserici și 18 mănăstiri, unde se aflau aproximativ 10.000 de clerici.

Bolșevicii au ajuns la un asemenea sacrilegiu, încât în Biserica Nașterii Maicii Domnului din Moscova, unde sunt îngropați eroii bătăliei de la Kulikovo, călugarii Peresvet și Osleaba, au instalat o stație de compresoare a fabricii „Dinamo”.

La 30 mai 1919, Lenin a scris într-o notă către Orgbiuro al Comitetului Central despre necesitatea expulzării din Partidul Comunist a credincioșilor. El cere să se retragă din vânzare „cărțile spirituale și să fie date către Glavbum (Direcția Centrala a Industriei de Hârtie), ca maculatură.” Guvernul bolșevic a interzis producția de clopote.

La începutul anilor 1920, în documentele de partid a apărut un slogan anti-religios și mai monstruos: Un cap de popa pentru noi înseamnă un butuc pe care se ascut țepușele comuniste.

De la începutul anului 1922, a început o nouă etapă în jefuirea bisericilor și lăcașurilor de cult. Cea mai mare activitate în această muncă mizerabilă și imorală a desfașurat-o colaboratorul lui Lenin, Leon Troțki. Sub masca ajutorului pentru infometați, el devine inițiatorul rezoluției privind confiscarea obiectelor de valoare și podoabelor bisericești. „Instrucțiunile privind lichidarea proprietăților bisericești” au fost elaborate de către soția lui, N. Sedova, care a condus Departamentul pentru muzee și protejarea monumentelor și Direcția centrala a instituțiilor științifice, științifico-artistice și muzeale din cadrul Comisariatului Popular pentru educație.

„Fondul secret” despre Lenin al fostei arhive a Institutului marxism-leninismului de pe langa Comitetul Central al PCUS conținea 3.724 de materiale documentare nepublicate. Printre acestea – documente care provoacă groaza.

Iată o notă a comisarului poporului al Comerțului Exterior, Leonid Krasin, din data de 10 martie 1922, adresata lui Lenin. În ea, comisarul bolșevic justifică necesitatea creării unui sindicat peste hotare de vânzare a bijuteriilor rechiziționate din biserici și catedrale. Dupa ce a citit memoriul, Lenin a scris o rezoluție:

… Tov. Troțki! Va rog să citiți și să mi-o trimiteți inapoi. Oare să elaboram directivele cu privire la acest lucru în Biroul Politic? (Datele despre numărul bisericilor „curățate” sper că le-ați obținut?) Va salut! Lenin”.

Din răspunsul lui Troțki:

„… Retragerea valorilor se va produce, aproximativ, la momentul Congresului Partidului. Dacă la Moscova, totul merge bine, atunci problema va fi rezolvată de la sine în provincie. În același timp, se duce muncă de pregătire în Petrograd. … Activitatea principală până acum a fost de a retrage (valorile) din mănăstiri, muzee, tezaure, și așa mai departe. În acest sens, captura e dintre cele mai mari, iar munca este departe de a fi terminata. 12 / III-1922 al Dvs., Troțki”.

Bolșevicii au creat foametea ca să poată jefui bisericile spre propriul folos politic

Despre teroarea cea mai crudă și mai hidoasă, organizată de Lenin împotriva clerului și a Bisericii Ortodoxe Ruse, dau mărturie fragmente de mai jos dintr-un document scris de Lenin, la 19 martie 1922:

Pentru tovarașul Molotov, pentru membrii Biroului Politic. Strict confidențial. Va rugam sa nu faceți copii în nici un caz… Lenin.

Anume acum și numai acum, când în unele zone ale foametei se mănânca oamenii între ei și pe drumuri zac sute, dacă nu mii de cadavre, putem (și, prin urmare, trebuie) să purcedem la confiscarea valorilor bisericii cu cea mai sălbatică și nemiloasă energie, să nu ne oprim în fața nici unei rezistențe de orice fel. Cu orice preț, trebuie să confiscăm proprietățile bisericești cu forța cea mai mare și în cel mai rapid mod prin care putem asigura un fond de câteva sute de milioane de ruble în aur. … Și putem face acest lucru cu succes doar acum. Toate considerațiile indică faptul că mai târziu nu vom putea face, deoarece nici un alt moment, cu excepția foametei disperate, nu va oferi această stare de spirit maselor largi țărănești, care să ne furnizeze vreodată simpatia maselor, sau cel puțin să ne asigure neutralizarea acestor mase…

Cu cât mai mulți reprezentanți ai burgheziei reacționare și ai clerului reacționar vom reuși să împușcăm, cu atât mai bine. Este necesar chiar acum să învățăm publicul astfel încât, pentru câteva decenii, nici să nu îndrăznească să se gândească la rezistență… Lenin.”

Astfel, foametea creată de bolșevici în mod artificial a fost folosită ca un fundal potrivit pentru jefuirea banditească a bisericilor și obiectelor sfinte ale Bisericii Ortodoxe, urmată de trimiterea prăzii în străinătate. Aceasta scrisoare revoltătoare indică o ură cu adevărat satanica a lui Lenin împotriva lui Dumnezeu, împotriva Bisericii lui Hristos.

Pe baza instrucțiunilor lui Lenin au fost confiscate bunurile Mănăstirii Patimilor și din Catedrala Iisus Hristos Mântuitorul din Moscova. A fost prădată și Lavra Alexandro-Nevskaia. Bandiții au mers după pradă și la Mănăstirea Novodevicii. Ziarul „Petrogradskaya Pravda” (Adevărul de Petrograd), la 5 mai, anul 1922, publică cu cinism despre aceasta campanie:

… s-au confiscat un total de 30 de puduri (1 pud = 16,38 kg n.t.). Valoarea principală este reprezentată de două veșminte, împânzite cu briliante. Pe o singura icoană existau 151 de diamante, dintre care 31 sunt mari … în plus, veșmântul era acoperit de șiruri de perle și o mulțime de diamante mici. Pe o altă icoană, erau 73 de diamante … 17 rubine, 28 smaralde, 22 perle. O mare valoare … o reprezintă coronițele icoanelor, acoperite aproape în întregime cu pietre… Astfel, valoarea bunurilor din Mănăstirea Novodevici este de aproximativ o sută miliarde de ruble”.

A existat o asemenea campanie și asupra Catedralei „Sf. Isaac”. Rezultatul acestei campanii este descris în același ziar, pe 22 mai:

La 18 mai, se trece la confiscarea de obiecte de valoare de la Catedrala Sf. Isaac. Valorile ridicate luate cu 2 camioane ….”.

Arhiva de Stat de filme și fotodocumente din Krasnogorsk a conservat filme, care descriu acțiunile de jaf ale bolșevicilor. Nici o biserică și nici o mănăstire rusă nu a scăpat de aceasta soartă.

Operațiunea de jefuire a proprietăților Bisericii din mai 1922 a dat în mâinile guvernului sovietic o sumă astronomică. Aceasta depășea de o suta de ori valoarea bugetului anual al țarii. Și, cu toate acestea, populația din regiunea Volgai pierea în mari suferințe. Din cei 32 de milioane de oameni care alcătuiau populația din zonele afectate de seceta din regiunea Volga, au fost supuși foametei peste 20 de milioane de oameni.

Valorile prădate din biserici și catedrale de guvernul bolșevic erau duse în străinătate, aparent pentru achiziționarea de cereale pentru populația infometata. De fapt, pâinea în țară era, dar și aceasta pleca în străinatate.

Cu toate acestea, jaful bisericilor și lăcașurilor sfinte nu erau suficiente pentru vrajmașii lui Dumnezeu. La începutul lunii ianuarie 1919, în mijlocul războiului civil, Lenin dă instrucțiuni pentru a efectua o acțiune fără precedent. Pentru prima dată în istoria Bisericii Ortodoxe Ruse a fost comis un sacrilegiu de neimaginat – în mănăstiri și biserici sunt deschise în mod public moaștele sfinților. Un astfel abuz asupra sentimentelor credincioșilor nu mai este cunoscut in istorie.

La 28 ianuarie 1919, la ora 4 ziua, s-a deschis racla monahului Tihon din Mănăstirea Maicii Domnului, din orașul Zadonsk, provincia Voronej. La 8 februarie, ora 4 și 15 minute, s-a deschis racla Sf. Mitrofan de la Mănăstirea Mitrofanovski din Voronej.

Lenin a îndrăznit să deschidă și racla Sfântului Serghie de Radonej (1321-1391), fondatorul și starețul Mănăstirii Sfintei Treimi, care l-a binecuvântat prințul Dmitri Donskoi, înainte de bătălia de la Kulikovo, în 1380.

Deschiderea raclei străvechi cu moaștele Sfântului Părinte Serghie a fost făcuta de bolșevici, la 11 aprilie 1919, iar Lenin a cerut să-i se dea fotografiile făcute în timpul deschiderii.

Bonci-Bruevici a scris: „Personal, i-am arătat fotografii făcute de pe peliculele filmelor …. și el a fost foarte mulțumit de ele”.

De la data de 1 februarie 1919 și până la 28 septembrie 1920, au fost comise 63 de asemenea deschideri de racle. Actele de sacrilegiu ale bolșevicilor nu au încetat nici în anii următori.

La 12 mai 1922, la Catedrala Sfânta Treime de la Lavra Alexandro-Nevskaia din Sankt Petersburg a fost deschisă racla legendarului cneaz sfânt Alexandr Nevski.

„Popilor sa li se aplice pedeapsa cu moartea”

Lenin grabea judecarea clerului superior. La inițiativa sa, în mai 1922 Biroul Politic decide:

„Să se dea o directivă Tribunalului din Moscova:

1.  Tihon sa fie deferit imediat instanței 

2. Popilor sa li se aplice pedeapsa cu moartea”.

În conformitate cu decizia de la Moscova, s-a decis în instanță de judecată, condamnarea, la 8 mai, a 11 clerici și laici la moarte. Preoții H. Nadejdin, V. Sokolov, M. Teleghin, Tihomirov, Zaozerski au completat lista pe care se aflau mai multe mii de victime nevinovate.

La indicațiile lui Lenin, la 4 mai 1922, Patriarhul Tihon a fost adus în fața justiției. El a fost „prelucrat”, la fel ca și restul clericilor. Interogatorii interminabile, amenințari, presiuni, promisiuni…

Patriarhul Tihon în noiembrie 1917

Eliberarea Patriarhului din închisoare a fost memorata de martori oculari:

O mulțime de mii de oameni a inundat întreaga zona din jurul inchisorii. În depărtare, se afla echipajul. Un detașament mare de cekiști formau un coridor de la porțile închisorii pentru echipaj, împărțind mulțimea în două părți. După o lungă așteptare, s-au deschis porțile, și a apărut Patriarhul. Parul lung gri zbârlit, barba încâlcită, cu ochii adânciți pe fața trasă, cu o mantie soldățească mizerabilă, purtata pe pielea goală. Patriarhul era desculț. Mulțimea de mai multe mii de oameni, șocata, toți, ca un singur trup, au căzut în genunchi și s-au închinat. Patriarhul mergea încet spre echipaj, cu ambele mâini binecuvântând mulțimea, iar lacrimile îi curgeau pe fața lui epuizată. Și așa de mare a fost puterea momentului, încât capetele gărzilor, pentru o clipă, au căzut reverențios în fața suferindului”.

Distrus de închisoare, Patriarhul Tihon a murit la 26 martie anul 1925.

Potrivit martorilor oculari:

„… La funeraliile Preafericitului Patriarh al Moscovei și al întregii Rusii Tihon au venit mai mulți oameni decât la funeraliile liderului proletariatului lumii Lenin. Zi și noapte, fără întrerupere, oamenii veneau să-și ia ramas bun de la Patriarh. În timpul primei zile, potrivit unor zvonuri, s-au vândut 60.000 de lumânări. Șirul oamenilor veniți să-și ia rămas bun se întindea pe distanța de o versta (1 versta = 1,067 km) …”.

În anii 1917-1922, au căzut victime terorii bolșevice mai mulți ierarhi importanți ai Bisericii Ortodoxe Ruse.

La 15 iunie 1918, unul dintre primii martiri a fost episcopul de Tobolsk și Siberia Ghermoghen. Fanaticii bolșevici l-au înecat, aruncându-l în apă de pe un vapor.

În noaptea de 25 spre 26 ianuarie 1920, la Lavra Kiev-Peciorskaia, bolșevicii l-au ucis mișelește pe Mitropolitul Vladimir al Kievului. Potrivit martorilor:

Mitropolitul Vladimir Bogoyavlensky al Kievului. Canonizat în 1998 de Biserica Ortodoxă Rusă

La 23 ianuarie seara, bolșevicii au ocupat Lavra. Asasinii l-au condus pe mitropolit în dormitor. Acolo mitropolitul a fost torturat și s-a încercat strangularea lui. La locul de execuție, la poarta Lavrei, mitropolitul a fost adus cu o mașina. … Mitropolitul a spus: «Vreți să mă împușcați aici?» Unul dintre călăi a spus: «Doar n-o să ne mai ceremonim?» Apoi, Mitropolitul a cerut permisiunea să se roage lui Dumnezeu, la care a venit raspunsul: «Cât mai repede posibil» Ridicându-și mâinile spre cer, mitropolitul s-a rugat cu voce tare: «Doamne, iartă-mi păcatele mele cele cu voie și fără de voie și primește duhul meu cu pace». Apoi i-a binecuvantat pe ambii săi ucigași cu mâinile sale, spunând: «Domnul să vă ierte!» În acel moment, au fost trase focuri de armă, iar mitropolitul a căzut, acoperit de sânge. Ucigașii au ridicat atunci trupul mitropolitului în baionete. Fața parintelui era străpunsă în diferite locuri de baionete și de gloanțe. În piept, se casca o gaură imensă de la un glonte exploziv, care sângera. Mai multe coaste erau rupte. Spatele era străpuns cu baioneta și împușcat. Ceafa înjunghiată de asemenea cu lovituri de baionetă. … Cand pr. Antim a ridicat trupul mitropolitului, au alergat la el o duzină de soldați și muncitori și au început să-și bata joc de mitropolitul împușcat și nu l-au lăsat să-i duca trupul: «Încă mai vreți să-l înmormântați – aruncați-l în șanț!» Când trupul mitropolitului a fost dus de acolo, femei evlavioase l-au plâns, se rugau și spuneau: «Martir și mucenic, Dumnezeu să-l odihnească!».”

După asta, în toată țara, s-a rostogolit un val de teroare sângeroasă, arestari și execuții. Până la mijlocul anului 1922, în legătură cu confiscarea proprietăților bisericești au avut loc 231 de procese. În boxa acuzaților au ajuns 732 de oameni, mulți dintre care au fost condamnați la moarte.

La 12 august, la Petrograd, a fost împușcat Mitropolitul Veniamin de Petrograd. În cuvântul sau de încheiere, care i s-a acordat in ajunul procesului, el a spus:

Despre mine? Ce pot să spun despre mine însumi? Este doar un singur lucru… Nu cunosc ce verdict veți pronunța – să mor sau să trăiesc, dar indiferent de ce veți declara – cu aceeași venerație mă voi întoarce la suferință, îmi voi face semnul crucii și voi spune: Slavă Ție, Doamne Dumnezeule, pentru tot … ”.

Procesul mitropolitului Veniamin (canonizat ca Sf. Veniamin de Petrograd)

Procesul Mitropolitului Veniamin a fost o înfrângere morală a bolșevicilor. Pe lângă acest mitropolit, au mai existat alte trei nume de „condamnați la moarte”: Arhimandritul Serghie (Șein), profesorul Novițki, președintele Direcției societăților eparhiilor unite din Petrograd, și avocatul Ioan Kovșarov.

Cel mai bătrân episcop Serafim (Ciceagov) Mitropolit al Sankt-Petersburgului, începând cu 1921, a fost supus arestărilor constante și deportărilor. La 30 noiembrie 1937, pe bătrânul episcop bolnav l-au arestat din nou. Din cauza hidropiziei, el nu mai putea merge, iar cekiștii au trebuit să cheme o ambulanță să-l ia pe o targă la închisoarea Taganka. În ciuda slăbiciunii fizice, la închisoare, episcopul a dat dovadă de tărie morala și curaj: la interogatorii nu a dat nici un nume și a pledat nevinovat. La 11 decembrie 1937, la vârsta de optzeci și unu de ani, el a primit coroana martiriului. Dumnezeu știe cum a fost adus acest om în vârstă la Butovo și acolo a murit. La 23 februarie 1997, Sinodul Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse l-a canonizat pe episcopul Serafim.

Mucenicul Fadei, Arhiepiscopul de Tver, după multe suferințe și umilințe, la 31 decembrie 1937, a fost înecat într-o groapă de canalizare.

La 10 decembrie 1937, a primit cununa muceniciei starețul Sfintei Treimi Sf. Serghie, arhimandritul de 79 de ani Kronid (Liubimov). În timpul interogatoriilor, epuizat, aproape orb arhimandritul Kronid s-a comportat fără teama. La propunerea anchetatorului de a „da mărturie veridica despre activitațile sale contra-revoluționare”, arhimandritul Kronid a răspuns: „Eu sunt, dupa convingerile mele, monarhist, așa am fost până în prezent, și în același spirit am educat călugării, sa fie adepții Bisericii Ortodoxe Adevarate”. La a treia cerere a anchetatorului de a numi „pe cei care gândesc ca el”, starețul a refuzat să răspundă. Ultimul stareț al manastirii și încă zece oameni care erau împreună cu el au fost condamnați la moarte și executați la Butovo.

Cu puțin timp inainte de ultima sa arestare, Mitropolitul Serafim (Ciceagov) a spus:

Biserica Ortodoxă trece printr-o perioada de încercări… Acum, mulți oameni suferă pentru credința lor, dar aceasta înseamnă aurul care se purifică în creuzetul încercărilor spirituale. După aceea vor fi atât de mulți martiri care au suferit pentru credința lor în Hristos, cât de mulți nu-și amintește întreaga istorie a creștinismului”.

În Rusia, ca nici într-o altă țară, în secolul XX, a avut loc o confruntare între Bine și Rău. Timp de șaptezeci de ani, din octombrie 1917, a avut loc o persecuție fără precedent a credinței, care a depășit chiar persecuția primelor secole ale creștinismului. Biserica Ortodoxă Rusă are o mulțime de martiri care și-au păstrat puritatea și tăria credinței, chiar și în zilele încercărilor cele mai brutale. Cruzimea, manifestată față de cler, depășește orice închipuire. Ei au fost arestați, torturați brutal, înecați în găuri săpate în gheața râurilor și în fântâni, au fost aruncați în foc, otrăviți, îngropați de vii, înecați în toalete publice, tăiați cu ferăstrăul, crucificați, li s-a jupuit pielea de pe mâini și picioare…

Țara s-a acoperit de o rețea de lagăre de concentrare. Belomorkanal a devenit mormântul a zeci de mii de prizonieri in anii 1931-1933.

Pierderi umane deosebit de mari, în special, a suferit Biserica Ortodoxă în momentul confiscării proprietăților bisericești. Pe parcursul acestei perioade, au fost împușcați aproximativ 8.100 de preoți și călugări. Au fost arestați, deportați și executați nu mai puțin de 20 de mii.

Până în 1929, existau doar 4 episcopi în funcție, conduși de mitropolitul Serghie.

Lupta împotriva lui Dumnezeu a fost scopul vieții lui Lenin. El a continuat această luptă până la moarte. În ciuda atacului sever al bolii, care a dus la o paralizie parțială a mâinii drepte și a piciorului drept și la tulburări de vorbire, la 13 octombrie 1922, inițiază rezoluția Comitetului Central „Cu privire la constituirea Comisiei de propagandă anti-religioasă”.

Obiectivele acestor reglementări și măsuri punitive au fost destul de clare pentru contemporani. Unul dintre ei – Lordul Curzon – a spus că persecuția și execuțiile fac parte dintr-o campanie conștienta întreprinsă de guvernul sovietic cu scopul determinat de distrugere a oricărei religii în Rusia și de a o înlocui cu ateismul.

Fragment din cartea „Originile răului. Taina comunismului”, autor: Volodski I.O. Traducere și adaptare: Provita Media via Cultura Vietii

 

Citiți vă rog și:

Sotnia Neagră, Sfântul Ioann de Kronştadt şi evreii.

Rugăciunea Sfântului Patriarh Mucenic Tihon pentru fraţii noştri prigoniţi

Scrisoarea din temniţa bolşevică a Sfântului Patriarh Mucenic Tihon adresată tuturor creştinilor la 1 iulie 1923. Foarte actuală!

 

Categorie: Comunism | Vizualizări: 1143 | Adăugat de: Gabriel | Rating: 5.0/2
Total comentarii : 0
avatar