Dacă are cineva urechi - să audă! (AP.13:9)
Acasă » 2016 » Septembrie » 28 » Legea lui Newton şi degringolada din rândul teologilor şi credincioşilor de astăzi ai Bisericii
1:40 PM
Legea lui Newton şi degringolada din rândul teologilor şi credincioşilor de astăzi ai Bisericii

http://www.glasulstramosesc.ro/cfb/Cv27wxh.jpg

Studiind scrierile Sfinţilor Părinţi, observăm că, din fericire, legea lui Newton nu a reuşit şi nici nu va reuşi vreodată să schimbe nici o cirtă din adevărata teologie. În schimb, din nefericire, observăm că în timpul de acum, această lege a reuşit să reducă drastic numărul teologilor. În zilele noastre, din cauza acestei fărădelegi tainice, teologul a ajuns o fiinţă pe cale de dispariţie.
Dacă Biserica nu poate fi pustiită nicidecum de teologia ei mântuitoare privită ca tezaur al acumulărilor de învăţături depozitate în ea timp de veacuri de către Sfinţii Părinţi şi adevăraţii ei credincioşi, constatăm acum, ca o realitate indiscutabilă, că Biserica e pustiită de teologi, fapt ce explică şi pustiirea ei de credincioşi prin scăderea vizibilă a numărului lor.
Legea lui Newton îi răpeşte Bisericii două categorii de oameni: prima, cei mai mulţi, cei care ar fi putut deveni credincioşi dar care, aflându-se sub înrâuirea acestei legi de pe băncile şcolii, ajung să urască Biserica fără să fi încercat măcar vreodată să se întrebe ce se lucrează acolo; a doua, cei care pe de-o parte frecventează Biserica, dar pe de altă parte sunt convinşi că legea gravitaţiei şi consecinţele ei directe ca heliocentrismul, acentrismul lumii şi evoluţia sunt adevărate. Şi nu vorbim în această a doua categorie despre credinciosul de rând al Bisericii care vine la slujbe şi pleacă acasă cu cele învăţate din predică, ci despre slujitorii de azi ai Bisericii, precum preoţii de mir, ieromonahii, monahii şi profesorii de teologie ortodoxă chemaţi să-i înveţe pe credincioşi adevărurile mântuitoare în calitate de teologi. Ce pretenţie să mai avem la credinciosul de rând, când preotul profesor de dogmatică, apologetică, misiologie sau morală de la Facultatea de Teologie ortodoxă se uită la noi ca la nebuni atunci când cutezăm să-i spunem în faţă că Pământul este mai tânăr de zece mii de ani şi se află nemişcat în centrul universului, iar evoluţia vieţii care presupune transformarea speciilor este o absurditate din punct de vedere logic?
Ce pretenţie să mai avem la credinciosul de rând când vlădica dă binecuvântare la cărţi în care, de dragul ”învăţăturilor ştiinţifice” de care este pasionat autorul, este răstălmăcită în întregime Scriptura numai pentru găsirea vreunei asemănări alegorice cu aceste ”învăţături”?
Ne putem pune chiar câteva întrebări legitime. Cum este privită de către Dumnezeu rugăciunea de invocare a Duhului Sfânt pentru prefacerea cinstitelor daruri în Trupul şi Sângele Mântuitorului Iisus Hristos când această rugăciune vine din partea unui preot care crede că Pământul e vechi de miliarde de ani şi se roteşte în jurul Soarelui? Cum este primită de Dumnezeu rugăciunea monahului care crede că Pământul este o planetă în sistemul nostru solar, alături de alte nenumărate planete ale altor nenumărate sisteme solare? Cum este primită de Dumnezeu rugăciunea, cât stăruitoare ar fi, a credinciosului ortodox care crede în Big Bang, extratereştri şi găuri negre? Ne este clar că lui Dumnezeu nu poate să-i placă o jertfă a rugăciunii din partea acelora care sunt îndoctrinaţi cu asemenea cumplite erezii prin care El Însuşi este hulit temeinic, cu atât mai mult cu cât toţi aceştia se împărtăşesc în urma unei spovedanii în care, de bună seamă, au mărturisit, cu cutremur poate, păcate incomparabil mai uşor de vindecat decât aceste erezii. Putem duce gândul până la extrem şi continua cu întrebările. Cum se va înfăţişa la înfricoşătorul scaun de judecată al Domnului nostru Iisus Hristos cel care toată viaţa a susţinut şi propovăduit în faţa fraţilor asemenea erezii? Nu-i va putea spune oare Dreptul Judecător: „Flămând am fost după adevăr, şi însetat, şi gol, şi bolnav din cauza minciunii şi în temniţa ei, şi nu Mi-ai dat hrana spirituală, nici setea de adevăr nu Mi-ai potolit-o, M-ai lăsat gol în îngheţul spiritual adus de aceste minciuni, nu M-ai cercetat când bolnav eram de minciuna lumii şi nici când M-am aflat în temniţa ei?” Ba credem că da. Şi teologii convinşi că Pământul se roteşte în jurul Soarelui şi că este vechi de miliarde de ani, pentru că şi ei au învăţat în timpul şcolii, liceului sau seminarului - chiar manualul de astronomie al lui Nicolae Abramescu, apărut în anul 1942 era şi pentru seminariile teologice - că legea lui Newton este indiscutabil adevărată, reprezintă mai mult decât 99% din numărul teologilor.
Nu devin ei prin aceasta slugi la doi stăpâni? Şi pe care dintre ei îl vor dispreţui? Nu cumva pe Mântuitorul Hristos crezând despre El că în calitate de Dumnezeu s-a chinuit atâtea miliarde de ani ca să ne facă pe un fir de praf pierdut în univers? Cum mai funcţionează în sufletul şi în duhul lor dogmele sinoadelor ecumenice şi simbolul de credinţă când ei acceptă că legea gravitaţiei a lui Newton, care cere heliocentrism şi evoluţie, este adevărată, şi asta numai şi numai din mândria de a nu recunoaşte că ori nu se pricep la fizică şi iau de bun tot ce li se spune ca să fie în ton cu lumea şi cu moda, ori sunt atât de prinşi în mrejele acestei ştiinţe astronomice mincinoase de astăzi încât cred mai mult în ea decât în Mântuitorul Iisus Hristos?
Fără îndoială, îndoctrinarea creştinilor cu legea lui Newton reprezintă cea mai sigură şi subtilă modalitate de a face în sufletul lor nefuncţionale dogmele de credinţă ale Bisericii, chiar dacă ei pretind că cred în aceste dogme.

Fragment din cartea lui Theodor Leontescu - O piatra pentru Goliat, pag. 83-84

Categorie: Isaac Newton | Vizualizări: 972 | Adăugat de: Gabriel | Tag-uri: minciuna legii gravitatiei, isaac newton | Rating: 0.0/0
Total comentarii : 0
avatar