Dacă are cineva urechi - să audă! (AP.13:9)
Acasă » 2019 » Aprilie » 27 » HRISTOS a ÎNVIAT! Cele 11 EVANGHELII ale Învierii
11:33 PM
HRISTOS a ÎNVIAT! Cele 11 EVANGHELII ale Învierii

 

EVANGHELIA ÎNTÂIA A ÎNVIERII

DE LA MATEI

(XXVIII, 16-20)

   În vremea aceea, cei unsprezece ucenici merseră în Galileea, în muntele unde rânduise lor Iisus. Şi văzându-L pe El, se închinară Lui, iar unii se îndoiră. Şi apropiindu-Se Iisus, grăi lor, zicând: ’’Datu-Mi-s-a toată puterea în cer şi pe pământ. Drept aceea, mergând, învăţaţi toate limbile, botezându-i pe ei în numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt, învăţând pe ei să ţină toate câte am poruncit vouă; şi iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin’’.

 

EVANGHELIA A DOUA A ÎNVIERII

DE LA MARCU

(XVI, 1-8)

   În vremea aceea, făcându-se sâmbătă, Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iacov, şi Salomea au cumpărat unsori ca să meargă să-L ungă pe El. Şi foarte de dimineaţă, întru una a sâmbetelor, veniră la mormânt, răsărind soarele. Şi grăiau una către alta: ’’Cine va răsturna nouă piatra de pe uşa mormântului?’’ Şi căutând ele, văzură că era piatra răsturnată; că era foarte mare. Şi, intrând în mormânt, văzură pe un tânăr, şezând de-a dreapta, îmbrăcat în veşmânt alb, şi se înspăimântară. Iar el zise lor: ’’Nu vă înspăimântaţi! Pe Iisus căutaţi, Nazarineanul cel răstignit? Sculatu-S-a! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus pe El. Ci mergeţi, spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru că va merge, mai înainte de voi, în Galileea; acolo veţi vedea pe El, cum a zis vouă’’. Şi ieşind ele, fugiră de la mormânt, că erau cuprinse de tremur şi de mirare; şi nimic nimănui nu ziseră, că se temeau.

 

EVANGHELIA A TREIA A ÎNVIERII

DE LA MARCU

(XVI, 9-20)

   În vremea aceea, înviind dimineaţa, în ziua dintâi a săptămânii, Iisus Se arătă întâi Mariei Magdalena, din care scosese 7 draci. Aceea, mergând, vesti celora ce fusese cu El, jelind şi plângând. Iar aceia, dacă auziră că este viu şi L-a văzut ea, nu crezură. Iar după aceea, la doi dintre dânşii mergând Se arătă într-alt chip. Şi aceia, mergând, dădură veste celorlalţi; însă nici pe aceia nu-i crezură. Mai apoi, şezând ei, cei unsprezece, S-a arătat lor şi înfruntă necredinţa lor şi împietrirea inimii, că cei ce L-au văzut pe El sculat, nu crezură. Şi zise lor: ’’Mergeţi în toată lumea, propovăduiţi Evanghelia la toată zidirea. Cela ce va crede şi se va boteza, se va mântui, iar cela ce nu va crede, se va osândi. Iar semnele celor ce vor crede acestea vor urma: cu numele Meu dracii vor scoate, grăi-vor în limbi noi. Şerpi vor lua şi de-ar bea ceva de moarte nu îi va vătăma, pe bolnavi mâinile-şi vor pune şi bine le va fi’’. Iar Domnul, după ce grăi lor, Se luă sus în cer şi şezu de-a dreapta lui Dumnezeu. Iar ei, ieşind, propovăduiră pretutindeni, Domnul împreună lucrând şi cuvântul întărind, prin semnele ce urmau. Amin.

 

EVANGHELIA A PATRA A ÎNVIERII

DE LA LUCA

(XXIV, 1-12)

   În vremea aceea, într-una din sâmbete, dis de dimineaţă, femeile merseră la mormânt, ducând miresmele care le gătiseră şi altele – împreună cu ele. Şi aflară piatra răsturnată de pe mormânt. Şi intrând, nu aflară trupul Domnului Iisus. Şi îndoindu-se ele de aceasta, iată, doi bărbaţi veniră înaintea lor, în veşminte strălucind. Şi înspăi- mântându-se ele, plecară feţele la pământ; şi ziseră către ele: ’’Ce căutaţi pe Cel viu cu morţii? Nu este aici, ci S-a sculat. Aduceţi-vă aminte cum a grăit vouă, încă fiind în Galileea, zicând că se cade Fiului Omului a Se da în mâinile oamenilor păcătoşi şi a Se răstigni, şi a treia zi a învia’’. Şi-şi aduseră aminte de cuvintele Lui. Şi întorcându-se de la mormânt, spuseră acestea toate celor unsprezece şi altora. Şi erau Maria Magdalena, şi Ioana, şi Maria a lui Iacov, şi celelalte împreună cu ele, carele ziseră către apostoli acestea. Şi se păru înaintea lor cuvintele acelora ca o bârfă şi nu le crezură pe ele. Iar Petru, sculându-se, alergă la mormânt şi, aplecându-se, văzu cearşafurile singure zăcând; şi se duse mirându-se întru sine de cele ce-au fost.

 

EVANGHELIA A CINCEA A ÎNVIERII

DE LA LUCA

(XXIV, 12-35)

   În vremea aceea, Petru, sculându-se, alergă la mormânt şi, plecându-se, văzu cearşafurile singure zăcând; şi se duse mirându-se întru sine de cele ce-au fost. Şi iată, doi dintre ei erau mergând într-aceeaşi zi într-un sat, carele era îndepărtat la şaizeci de stadii de Ierusalim, al cărui nume era Emmaus. Şi aceia vorbeau unul către altul de toate acestea care se întâmplară. Şi fu când vorbeau şi se întrebau, şi Însuşi Iisus apropiindu-Se mergea împreună cu ei. Iar ochii lor erau ţinuţi ca să nu-L cunoască pe El. Şi zise către ei: ’’Ce sunt cuvintele acestea despre care vorbiţi unul către altul, mergând, şi sunteţi posomorâţi? Şi răspunzând, unul, al cărui nume era Cleopa, zise lui: ’’Tu singur pribegeşti în Ierusalim şi nu ştii cele ce s-au întâmplat în el zilele acestea?’’ Şi zise lor: ’’Care?’’  Şi ei ziseră Lui: ’’Cele de Iisus Nazarineanul, Carele s-a făcut om – proroc, puternic în cuvânt şi în faptă înaintea lui Dumnezeu şi a tuturor oamenilor; cum îl dădură pe El mai-marii popilor şi domnii noştri spre judecată de moarte şi răstigniră pe El. Şi noi nădăjduiam că El este Cel ce va să răscumpere pe Israil; ci cu acestea toate împreună, a treia zi este astăzi de când acestea s-au făcut. Ci şi nişte femei dintr-ale noastre ne înspăimântară, care merseră  de dimineaţă la mormânt şi, neaflând trupul Lui, veniră zicând că şi vedere de îngeri au văzut, care zic că El este viu. Şi merseră unii dintre noi la mormânt şi găsiră aşa cum şi femeile ziseră, iar pe El nu L-au văzut’’. Şi El zise către ei:  ’’O, voi, fără minte şi târzii cu inima a crede toate carele au grăit prorocii! Oare nu se cădea acestea să le pătimească Hristos şi să intre întru slava Lui? Şi începând, de la Moise şi de la toţi prorocii, le tâlcui lor, din toate scripturile cele pentru El. Şi se apropiară de satul în care mergeau, şi El Se făcea că merge mai departe. Şi-L sileau pe El, zicând: ’’Rămâi cu noi, căci este seară şi s-a plecat ziua’’. Şi intră să rămână cu ei. Şi a fost când şezu El cu ei, luând pâine, o blagoslovi şi, frângând, dădu lor. Iar lor li se deschiseră ochii şi-L cunoscură pe El, şi El nevăzut Se făcu de la dânşii. Şi ziseră unul către altul: ’’Oare nu ardea inima noastră întru noi când ne grăia nouă pe cale şi când ne deschidea nouă Scripturile?’’ Şi sculându-se întru acel ceas, se întoarseră la Ierusalim şi-i aflară adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei ce erau cu ei, zicând că S-a sculat Domnul adevărat şi S-a arătat lui Simon. Şi ei povestiră cele petrecute pe cale şi cum S-a arătat lor în frângerea pâinii.

 

EVANGHELIA A ŞASEA A ÎNVIERII

DE LA LUCA

(XXIV, 36-53)

   În vremea aceea, Însuşi Iisus stătu în mijlocul lor şi zise lor: ’’Pace vouă’’! Iar ei înspăimântându-se şi înfricoşaţi fiind, li se părea că văd un duh. Şi zise lor: ’’Ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce intră cugete în inimile voastre? Vedeţi mâinile Mele şi picioarele Mele, că Însumi Eu sunt, pipăiţi-Mă şi vedeţi, că duhul carne şi oase n-are, precum Mă vedeţi pe Mine având’’. Şi aceasta zicând, arătă lor mâinile şi picioarele. Şi încă necrezând ei, de bucurie, şi mirându-se, zise lor: ’’Aveţi ceva de mâncare aici? Iar ei dădură Lui o bucată de peşte fript şi dintr-un fagure de miere. Şi, luând, înaintea lor mâncă. Şi zise lor: ’’Acestea sunt cuvintele pe care le-am grăit către voi încă fiind împreună cu voi, căci se cade a se împlini toate carele-s scrise în Legea lui Moise, şi în proroci, şi în psalmi pentru Mine’’. Atunci deschise lor mintea ca să înţeleagă Scripturile. Şi zise lor că aşa-i scris şi aşa se cădea să păţească Hristos, şi să învie din morţi a treia zi, şi să se propovăduiască în numele Lui pocăinţa şi iertarea păcatelor, în toate limbile, începând din Ierusalim. ’’Iar voi sunteţi mărturii acestora. Şi iată, Eu trimit făgăduinţa Tatălui Meu peste voi; iar voi staţi în cetatea Ierusalimului, până când vă veţi îmbrăca cu putere de sus’’. Şi-i scoase pe ei afară până în Vithania şi, ridicând mâinile Sale, blagoslovi pe ei. Şi pe când îi blagoslovea El pe ei, Se despărţi de ei, şi Se suia în cer. Iar ei, închinându-se Lui, se întoarseră în Ierusalim cu bucurie mare. Şi erau în toată vremea în biserică, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu. Amin.

 

EVANGHELIA A ŞAPTEA A ÎNVIERII

DE LA IOAN

(XX, 1-10)

   Într-una din sâmbete, Maria Magdalena veni dimineaţa, întuneric încă fiind, la mormânt, şi văzu piatra ridicată de pe mormânt. Alergă drept aceea şi veni către Simon Petru şi către celălalt ucenic, pe carele iubea Iisus, şi zise lor: ’’Au ridicat pe Domnul din groapă şi nu ştim unde L-au pus pe El’’. Deci ieşi Petru şi celălalt ucenic şi veniră către mormânt. Şi alergau amândoi împreună, şi celălalt ucenic alergă înainte, mai repede decât Petru, şi veni întâiul la mormânt. Şi plecându-se, văzu zăcând cearşafurile, însă nu intră. Deci veni Simon Petru, urmând lui, şi intră în mormânt şi văzu cearşafurile zăcând. Şi mahrama care era pe capul Lui nu zăcea împreună cu cearşafurile, ci separat, înfăşurată, într-un loc. Deci atunci intră şi celălalt ucenic, cela ce a venit dintâiul la mormânt, şi văzu şi crezu. Pentru că încă nu ştia Scriptura, că trebuie El din morţi Să învie. Deci se duseră iarăşi către dânşii ucenicii.

 

EVANGHELIA A OPTA A ÎNVIERII

DE LA IOAN

(XX, 11-18)

   În vremea aceea, Maria stătea către mormânt, plângând afară, şi plângând se plecă în mormânt. Şi văzu doi îngeri în veşminte albe şezând: unul către cap, altul către picioare, unde zăcea trupul lui Iisus. Şi ziseră aceia către ea: ’’Femeie, ce plângi?’’ Zise lor: ’’Căci au ridicat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus pe El’’. Şi acestea zicând, se întoarse îndărăt şi văzu pe Iisus stând, şi nu ştia că Iisus este. Zise ei Iisus: ’’Femeie, ce plângi? Pe cine cauţi?’’ Aceea, părându-i-se că grădinarul este, zise Lui: ’’Doamne, de l-ai ridicat tu pe El, spune-mi unde L-ai pus, ca eu pe Dânsul să-L ridic’’. Zise ei Iisus: ’’Mario!’’ Întorcându-se, aceea zise Lui: ’’Ravvuni!’’, care se zice ’’Învăţătorule’’. Zise ei Iisus: ’’Nu te atinge de Mine, pentru că încă nu M-am suit către Părintele Meu, ci mergi către fraţii Mei şi zi-le lor: ’’Mă sui către Părintele Meu şi Părintele vostru şi Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru’’. Şi veni Maria Magdalena vestind ucenicilor că a vazut pe Domnul şi acestea i-a zis ei.

 

EVANGHELIA A NOUA A ÎNVIERII

DE LA IOAN

(XX, 19-31)

   În vremea aceea, fiind seară în ziua aceea, într-una a sâmbetelor, şi uşile fiind închise unde erau ucenicii adunaţi, de frica jidovilor, veni Iisus şi stătu în mijloc şi zise lor: ’’Pace vouă!’’ Şi aceasta zicând, le-a arătat lor mâinile şi coasta Lui. Bucurară-se drept aceea ucenicii văzând pe Domnul. Deci iarăşi zise lor Iisus: ’’Pace vouă!’’ Cum M-a trimis pe Mine Părintele, şi Eu vă trimit pe voi’’. Şi acestea zicând, a suflat către ei şi le zise lor: ’’Luaţi Duh Sfânt: Cărora le veţi lăsa păcatele, se vor lăsa lor; iar cărora le veţi opri, oprite sunt’’. Iar Toma, unul din cei doisprezece, cela ce se cheamă Geamăn, nu era cu ei când a venit Iisus. Deci ziceau lui ceilalţi ucenici: ’’Văzut-am pe Domnul!’’ Iar el zise lor: ’’De nu voi vedea întru mâinile Lui semnul cuielor şi nu voi pune degetul meu în semnul cuielor şi nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede’’. Şi după opt zile, iar erau înăuntru ucenicii Lui, şi Toma cu ei. Veni Iisus, uşile fiind închise, şi stătu în mijloc şi zise: ’’Pace vouă!’’ Apoi zise Tomei: ’’Adu degetul tău aici şi vezi mâinile Mele; adu mâna ta şi pune-o pe coasta Mea; şi nu te face necredincios, ci credincios’’. Şi răspunse Toma şi zise Lui: ’’Domnul Meu şi Dumnezeul Meu!’’  Zise  lui Iisus: ’’Căci M-ai văzut pe Mine, Tomo, ai crezut. Fericiţi aceia ce n-au văzut şi au crezut’’. Deci multe şi alte semne a făcut Iisus înaintea ucenicilor Lui, carele nu sunt scrise în cartea aceasta. Iar acestea s-au scris ca să credeţi că Iisus este Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi crezând, viaţă să aveţi întru numele Lui.

 

EVANGHELIA A ZECEA A ÎNVIERII

DE LA IOAN

(XXI, 1-14)

   În vremea aceea, S-a arătat iarăşi pe Sine Iisus ucenicilor, la Marea Tiveriada, şi Se arătă aşa: Era împreună cu Simon Petru şi Thoma ce se cheamă Geamăn şi Nathanail cel din Cana Galileului şi cei ai lui Zevedei şi alţi doi dintre ucenicii Lui. Zise lor Simon Petru: ’’Duce-mă-voi să vânez’’. Ziseră lui: ’’Veni-vom şi noi împreună cu tine!’’ Ieşiră şi se suiră în vas îndată, şi într-acea noapte n-au prins nimic. Şi făcându-se dimineaţă, stătea Iisus la ţărm, însă nu ştiau ucenicii că Iisus este. Zise drept aceea lor Iisus: ’’Copii, nu aveţi ceva de mâncat?’’ Răspunseră Lui: ’’Nu’’. Şi El zise lor: ’’Puneţi de-a dreapta vasului mreaja şi veţi afla’’. Deci puseră mreaja şi nu mai puteau să-l tragă de mulţimea peştilor. Deci zise ucenicul acela, pe carele iubea Iisus, lui Petru: ’’Domnul este!’’ Deci Simon Petru, auzind că Domnul este, cu haina sa se încinse, căci era gol, şi se aruncă pe dânsul în mare. Iar ceilalţi ucenici au venit cu văsciorul, căci nu era departe de pământ, ci ca la vreo 200 de coţi, trăgând năvodul peştilor. Deci dacă ieşiră la pământ, văzură jăratec jos şi peşte deasupra şi pâine. Zise lor Iisus: ’’Aduceţi din peştii care i-aţi prins acum!’’ Şi se sui Simon Petru şi trase năvodul pe pământ plin de peşti mari, 153, şi, atâţia fiind nu s-a rupt năvodul. Zise lor Iisus: ’’Veniţi de prânziţi’’. Şi nimeni din ucenici nu cuteza să întrebe pe El: ’’Tu cine eşti?’’, ştiind că Domnul este. Veni drept aceea Iisus şi luă pâinea şi dădu lor, şi peştele aşişderea. Aceasta dar a treia oară S-a arătat Iisus ucenicilor Lui, sculându-Se din morţi.

 

EVANGHELIA A UNSPREZECEA A ÎNVIERII

DE LA IOAN

(XXI, 15-25)

   În vremea aceea, a treia oară S-a arătat Iisus ucenicilor Lui, sculându-Se din morţi. Deci dacă prânziră, zise Iisus lui Simon Petru : ’’Simon Iona, Mă iubeşti mai mult decât aceştia?’’ Zise Lui: ’’Aşa, Doamne, Tu ştii că Te iubesc!’’ Zise lui: ’’Paşte mieii Mei’’. Zise lui iarăşi, a doua oară: ’’Simon Iona, Mă iubeşti?’’ Zise Lui: ’’Aşa, Doamne, Tu ştii că Te iubesc!’’ Zise lui: ’’Paşte oile Mele’’. Zise lui a treia oară: ’’Simon Iona, Mă iubeşti?’’ Mâhnitu-s-a pentru căci i-a zis lui a treia oară ’’Mă iubeşti?’’, şi zise Lui: ’’Doamne, Tu toate le ştii. Tu ştii că Te iubesc’’. Zise lui Iisus: ’’Paşte oile Mele. Amin, amin zic ţie: Când erai mai tânăr, te încingeai pe tine şi umblai pe unde vroiai; iar când vei îmbătrâni, vei întinde mâinile tale şi altul te va încinge şi te va aduce unde nu vrei’’. Şi aceasta a zis, arătând cu ce moarte va slăvi pe Dumnezeu. Şi acestea zicând, zise lui: ’’Vino după Mine!’’ Şi întorcându-se Petru, văzu pe ucenicul pe carele iubea Iisus, mergând, carele a şi căzut la Cină pe pieptul Lui şi-I zise: ’’Doamne, cine este cela ce   vinde pe Tine?’’ Pe acesta văzându-l Petru, zicea lui Iisus: ’’Doamne, dar acesta ce?’’ Zise lui Iisus: ’’De-l voi vrea pe el să rămână până voi veni, ce-ţi este ţie? Tu vino după Mine’’. Deci ieşi cuvântul acesta la fraţi că ucenicul acela nu moare. Şi nu îi zise lui Iisus că nu va muri, ci: ’’De voi vrea să rămână el până voi veni, ce-ţi este ţie?’’ Acesta este ucenicul cela ce mărturiseşte pentru acestea şi a scris acestea, şi ştim că adevărată este mărturisirea lui. Şi sunt şi altele multe care le-a făcut Iisus, carele de se vor scrie câte una, nici în lumea acesta gândesc că n-ar încăpea cărţile ce s-ar scrie. Amin.

 

Citiți vă rog și:

Moartea pe Cruce a Domnului nostru Iisus Hristos şi pogorârea Sa la Iad în interpretarea Sfântului Efrem Sirul

Învierea Domnului nostru Iisus Hristos şi consecinţele ei în interpretarea Sfântului Efrem Sirul

Kiriopasha. Cuvânt lămuritor şi predică la o sărbătoare desfiinţată

Sfânta și Dumnezeiasca EVANGHELIE din Biblia Domnitorului Șerban Cantacuzino - 1688, editată în nouă grafie și grai, anul mântuirii 2019

Categorie: Sarbatori | Vizualizări: 630 | Adăugat de: Gabriel | Tag-uri: HRISTOS A INVIAT!, EVAGHELIILE INVIERII | Rating: 5.0/1
Total comentarii : 0
avatar