Dacă are cineva urechi - să audă! (AP.13:9)
Acasă » 2016 » Octombrie » 3 » Hrană tare. Elemente de cosmologie şi de astronomie geocentrică fundamentată pe învăţăturile Sfintei Scripturi şi ale Sfinţilor Părinţi III
10:14 PM
Hrană tare. Elemente de cosmologie şi de astronomie geocentrică fundamentată pe învăţăturile Sfintei Scripturi şi ale Sfinţilor Părinţi III

http://www.glasulstramosesc.ro/art/monreale_5_resize_resize.jpg

Continuăm seria articolelor despre Facerea Lumii. Am vazut în cea de-a doua parte durata şi iluminarea din prima zi. Ziua absolută şi ziua relativă la meridian, Ziua a doua, apele de deasupra tăriei şi apele de dedesubtul tăriei, cititi va rog: Hrană tare. Elemente de cosmologie şi de astronomie geocentrică fundamentată pe învăţăturile Sfintei Scripturi şi ale Sfinţilor Părinţi II

Ziua a treia

http://www.glasulstramosesc.ro/art/textgreaca25.png

Şi zise Dumnezeu: „Să se adune apa cea de sub cer într-o adunare şi să se arate uscatul!” Şi se făcu aşa. Şi se adună apa cea de sub cer întru adunările ei şi se arătă uscatul. Şi numi Dumnezeu uscatul pământ şi adunările apelor le numi mări. Şi văzu Dumezeu că este bine. Şi zise Dumnezeu: Să odrăslească pământul verdeaţa ierbii, sămânţă semănătoare după felul şi asemănarea ei, şi pom roditor care face rod, căruia sămânţa lui e într-însul după fel pe pământ. Şi se făcu aşa. Şi a văzut Dumezeu că este bine. Şi s-a făcut seară şi s-a făcut dimineaţă, ziua a treia.
În ziua a 3-a a lumii, Dumnezeu a tocmit Pământul şi văzduhul la dimensiunile lor actuale prin retragerea apei de dedesubtul tăriei în Pământ, crearea mărilor şi arătarea uscatului. Sfântul Efrem afirmă, foarte întemeiat după cum vom vedea, că, odată cu crearea vegetaţiei şi a pomilor, şi Raiul fost creat tot în această zi.

Seara celei de-a 3-a zile a lumii. Tocmirea Pământului şi a văzduhului la dimensiunile lor actuale prin crearea mărilor şi arătarea uscatului.

Sfântul Efrem ne învaţă că adunarea apelor în mări şi apariţia uscatului a avut loc într-o clipă, la porunca lui Dumnezeu, odată cu începutul serii celei de-a 3-a zile. Astfel, în varianta Tonneau a traducerii Comentariului la Facere, I, 21, p. 14, găsim fragmentul:
„După ce (Moise) a vorbit despre tăria care a venit la existenţă în ziua a doua, el a scris apoi despre adunarea apelor şi, de asemenea, despre iarba şi copacii pe care Pământul i-a produs în a treia zi, spunând astfel: Să se adune apele cele de sub cer la un loc şi să se arate uscatul. Din faptul că El a spus ’Să se adune apele la un loc’, este evident că Pământul este acela care susţine mările şi nu că abisurile de sub Pământ nu sunt fixate pe nimic. Însă deşi apele, odată cu cuvântul lui Dumnezeu, au fost adunate noaptea, totuşi suprafaţa pământului s-a uscat într-o clipită.”

Din acest fragment reiese că Sfântul Efrem privea Pământul din pântecele Pământului primordial ca pe un corp sferic în care suprafaţa se raportează la centrul său, de vreme ce afirmă că abisurile apelor care au fost constituite în mări se sprijină pe acesta.
Tâlcuind în continuare Scriptura zilei a treia, Sfântul Efrem Sirul consideră că textul Cărţii Facerii descrie din nou o secvenţă de evenimente ierarhizate cauzal şi nu temporal. Apele care vor constitui din acest moment mările rămân în cavităţile uriaşe săpate la porunca lui Dumnezeu, primindu-şi instantaneu şi salinitatea. Uscatul se arată ca pământ uscat instantaneu. În varianta Tonneau, I, 12, p. 10, găsim textul:
„Întocmai precum adunarea apelor nu a precedat acel cuvânt care spune ’Să se adune apele şi să se arate uscatul’, tot aşa nici mările nu au existat până în clipa în care Dumnezeu a spus ’adunarea apelor s-a numit mare.’ De aceea odată cu numele pe care şi l-au primit, ele s-au schimbat şi în acel loc al lor au ajuns la salinitatea pe care nu au avut-o în afara locului lor. Iar însuşi locul lor, în chiar clipa în care (Dumnezeu) a zis ’Să se adune apele într-un loc.’ a devenit adânc, fie pământul (de sub) mare a fost adâncit sub (nivelul) Pământului ca să primească înăuntrul lui propriile lui ape, împreună cu apele care erau deasupra întregului Pământ, fie apele s-au înghiţit una pe cealaltă astfel încât locul lor să fie suficient pentru ele, fie locul mării s-a zguduit şi s-a făcut în el un mare adânc şi apele s-au repezit într-o clipită în locul lor mai adâncit. Căci deşi voinţa lui Dumnezeu le aduna, totuşi în însăşi crearea Pământului a fost deschisă o poartă ca să se adune într-un loc. Şi pentru că nici în adunarea apelor dintâi, nici a apelor următoare, nu s-a găsit un loc care să le strângă în afara locului din care ies, astfel în toate ploile şi inundaţiile ele ies şi sunt adunate în mările lor prin căile şi drumurile deschise lor din prima zi. ”

În acest fragment, Sfântul Efrem face aceleaşi consideraţii pentru apele adunate în mări ca pentru apele de deasupra tăriei. Asemenea apelor de deasupra, care nu se pot risipi deoarece nu au alt loc de retragere, tot astfel şi apa care iese din mări prin evaporare este obligată să se adune din nou în mări prin căile şi drumurile deschise ei încă din prima zi. Astfel Sfântul ne explică în modul cel mai simplu circuitul apei în natură, circuit pe care-l putem observa cu uşurinţă şi astăzi. Într-un fel sau altul, neavând loc unde să se retragă, toată apa evaporată din mări revine din nou în acestea prin căile de acces prevăzute încă din prima zi a lumii.
Raţiunea sărării apelor mării, conform explicaţiilor Sfântului Efrem Sirul, este prezentată logic şi ştiinţific impecabil; pe de-o parte, ca sub dogoarea viitoare a razelor soarelui, de vreme ce sunt ape stătătoare, să nu se strice, iar pe de altă parte, ca excesul de apă dulce adus de râuri şi fluvii, care ar putea inunda din nou pământul ca la Potop, să fie preluat de sare, substanţă care îi grăbeşte şi evaporarea, fapt cunoscut foarte bine de către Sfânt. Din aceeaşi variantă Tonneau, I, 10, (2), p. 9-10, aflăm:
„Iar după ce (apele) au fost adunate în a 3-a zi în mările lor, au fost făcute sărate pentru ca adunarea lor să nu se strice, şi nici să nu fie sporite primind apele curgătoare intrate în ele. Căci cantitatea apelor curgătoare care se varsă în ea îi este furnizată mării spre susţinere. Iar apele curgătoare se varsă în ea ca dogoarea soarelui să nu o sece şi, ca să nici nu crească şi, înălţându-se, să acopere pământul, salinitatea ei le absoarbe pe ele. Căci apele curgătoare revin la nimic doar pentru că salinitatea mării absoarbe apele curgătoare.”

Valabilitatea ambelor teorii expuse de către Sfântul Efrem este confirmată de natură. Nivelul apei mărilor pe Pământ este totdeauna acelaşi pentru că apa care se evaporă din mări nu are unde să se retragă altundeva. Ea revine tot în mări numai şi numai prin căile de acces, fie de suprafaţă, fie subterane, bine stabilite de către Dumnezeu încă de la facerea lumii. Salinitatea mărilor este esenţială pentru existenţa lor şi circuitul apei pe Pământ. Într-adevăr, Dumnezeu a prevăzut pentru mări şi oceane coeficientul optim al salinităţii lor pentru a se putea realiza pe tot Pământul un circuit dinamic al apei în natură, circuit menit să conducă la primenirea permanentă a apelor, a văzduhului şi a pământului. Sarea din mări şi oceane are un triplu rol care se poate demonstra experimental: conservă apa mării ca să nu devină stătută sub căldura soarelui, ajută la evaporarea mai rapidă a apei şi absoarbe uşor apa dulce ce revine în mare. Procesul este dinamic şi absolut echilibrat de către Dumnezeu: câtă apă se evaporă mai rapid cu ajutorul sării, tot atâta apă dulce este primită înapoi în sarea din mări şi oceane prin râurile şi fluviile care se scurg în ele. Apa evaporată din mări este purificată şi trimisă sub formă de ploi pe uscat, se adună în râuri şi fluvii şi ajunge, pe drumuri bine rânduite de Dumnezeu, să se verse din nou în mare, unde este preluată de sarea de acolo şi iarăşi evaporată. O mică modificare a acestui indice de salinitate a mărilor, fie în plus, fie în minus, ar avea consecinţe catastrofale, fie asupra mărilor, periclitându-le existenţa în cazul măririi salinităţii, fie asupra uscatului prin inundarea lui, în cazul micşorării salinităţii. Prin urmare, aceste teorii ale Sfântului Efrem despre stabilitatea şi salinitatea mărilor şi oceanelor reprezită o dovadă incontestabilă a faptului că acest echilibru extrem de fin creat prin cantitate, dispunere şi salinitate a mărilor a fost gândit de un Creator foarte înţelept şi se menţine numai şi numai prin pronia Sa şi nu prin vreun concurs de întâmplări oarbe.
Cazul Mării Aral, unde intervenţia omului a avut un rezultat catastrofal dovedeşte cu prisosinţă adevărul acestor teorii prezentate de Sfântul Efrem. Acolo, prin acţiunea autorităţilor comuniste din fosta URSS care, pentru irigarea unor regiuni deşertice spre a cultiva bumbac, au deturnat fluviile Amudaria şi Sîrdaria care se vărsau în această mare, Marea Aral nu a mai fost aprovizionată cu apa dulce a acestor fluvii pentru a-i menţine indicele de salinitate la nivelul optim pentru existenţa ei. Sarea din apă, nemaiavând de unde să se îmbibe cu apă dulce, a sporit în concentraţie şi a grăbit procesul de evaporare al mării. În scurtă vreme, Marea Aral, odată limpede şi plină de peşti şi vegetaţie marină, a scăzut dramatic şi s-a redus treptat la un lac foarte sărat, iar fostul ei loc, din care apa s-a evaporat, a devenit un deşert îmbibat cu săruri toxice care a afectat sănătatea vegetaţiei, a animalelor şi a puţinilor locuitori rămaşi în zonă. În ultima vreme, după ce s-au făcut eforturi pentru a alimenta din nou Marea Aral cu apă dulce, în unele regiuni ale ei populaţia de peşte s-a refăcut şi mulţi locuitori care aveau ca ocupaţie de bază pescuitul au revenit în satele pescăreşti pe care le abandonaseră.

Dimpotrivă, la Potop, prin porunca lui Dumnezeu, atât prin deschiderea jgheaburilor cerului, prin care o parte din apele dulci de deasupra tăriei au ajuns pe Pământ, cât şi prin deschiderea căilor de acces prin care apele dulci din rezervoarele subterane ale Pământului au ajuns în mări, salinitatea mărilor şi oceanelor a scăzut dramatic şi apele acestora au putut inunda treptat întregul Pământ. Sfântul Efrem confirmă în Comentariul său la Geneză că salinitatea apelor care la Potop au acoperit Pământul a dispărut şi apele erau potabile, motiv pentru care oamenii şi animalele din Arca lui Noe nu au avut nevoie de rezerve de apă dulce. Găsim, în varianta Matthews jr., I, 11, (2), p. 83, fragmentul:
„Deşi Noe poruncise să fie aduse pentru el şi pentru cei aflaţi împreună cu el toate felurile de hrană deoarece urma să nu mai fie hrană nicăieri, el nu a permis să fie adusă apă deoarece aceia care intraseră în Arcă urmau să poată lua apă din afara Arcei pentru a bea.”48
Cazul Mării Aral şi al Potopului, şi teoriile originale ale Sfântului Efrem despre stabilitatea şi salinitatea mărilor arată concludent că existenţa fiecărei mări şi fiecărui ocean în parte este o acţiune gândită dinainte de către Dumnezeu. Într-adevăr, fiecărei mări şi fiecărui ocean, pentru a exista ca mediu stabil, prielnic vieţii şi asigurător al circuitului apei în natură pe Pământ, le trebuie o cantitate de apă dulce care poate să varieze numai într-un interval foarte strâns de valori. Dacă se varsă mai puţină apă în ele acestea riscă să se evapore rapid, dacă se varsă mai multă, acestea riscă să inunde Pământul. Dacă ele există totuşi şi sunt prielnice vieţii, acest lucru înseamnă, conform teoriilor Sfântului Efrem discutate mai sus, că Proiectantul lor a prevăzut pentru fiecare în parte atât locul, mărimea şi salinitatea lor, cât şi cantitatea optimă de provizie de apă dulce precum şi căile de acces la mări şi oceane prin care să compenseze exact apa evaporată prin salinitatea lor. Astfel teoriile Sfântului Efrem, al căror adevăr poate fi foarte uşor dovedit experimental, arată că existenţa mărilor, posibilă doar datorită unei multitudini de factori fin corelaţi, indică de fapt existenţa certă a lui Dumnezeu, Proiectantul ingenios şi atotputernic care le-a adus şi le menţine în existenţă prin grija Sa permanentă.
În modelul cosmogonic construit pe baza interpretării Cărţii Facerii de către Sfântul Efrem, începând cu noaptea zilei a 3-a, dimensiunile văzduhului şi ale Pământului au fost rânduite de către Dumnezeu ca să fie aceleaşi cu cele din ziua de astăzi. În figura 12 am ilustrat formarea mărilor şi apariţia uscatului la începutul serii zilei a treia, respectând acelaşi mod de iluminare considerat pentru ziua a doua.

http://www.glasulstramosesc.ro/art/fig12.png

Fig. 12 Seara celei de-a 3-a zile a lumii. Tocmirea Pământului şi a văzduhului la dimensiunile lor actuale prin crearea mărilor şi arătarea uscatului.

Noaptea zilei a 3-a a lumii se formează în acest model cosmogonic la fel ca noaptea zilei a 2-a, prin urcarea întregii lumini difuze în tărie, după cum este ilustrat în figura 13.

http://www.glasulstramosesc.ro/art/fig13.png

Fig 13 Noaptea zilei a 3-a a lumii

Dimineaţa şi ziua zilei a 3-a. Crearea plantelor şi copacilor şi a Raiului.

Modul instantaneu şi integral al creaţiei dumnezeieşti prin poruncă este pus în evidenţă cel mai bine la începutul perioadei de lumină a celei de-a treia zile. Conform tâlcuirii Sfântului Efrem Sirul, debutul dimineţii acestei zile este marcat de apariţia în acelaşi moment a unei vegetaţii constituite din ierburi, plante şi copaci aflate într-un grad de creştere şi maturizare destul de sporit, ca după trecerea lunilor în cazul ierbii şi plantelor, respectiv a anilor în cazul copacilor. Odată cu răsărirea lor instantanee, copacii apar încărcaţi de flori sau roade. Scopul creării plantelor şi pomilor pe Pământ este, în viziunea Sfântului, acela de a constitui hrană pentru animale şi pentru primii oameni ce urmau să-l locuiască după alungarea lor din Rai, după cum arată fragmentul din traducerea Matthews, I, 22 p. 89-90:

„(...) Dumnezeu a poruncit pământului să răsară în zori iarbă şi plante de tot soiul şi toţi feluriţii pomi roditori. Deşi la crearea lor ierburile aveau vârsta doar de o clipă, ele au apărut ca şi cum ar fi fost în vârstă de luni. Tot aşa, pomii, deşi erau în vârstă de doar o zi când au crescut din pământ, totuşi erau precum pomii având vârsta de ani, de vreme ce erau ajunşi la maturitate şi fructele deja rodeau pe ramurile lor.
Iarba care era necesară ca hrană pentru animalele care urmau să fie create peste două zile a fost astfel gata pregătită. Şi grânele noi care urmau să fie hrană pentru Adam şi urmaşii lui, care urmau să fie alungaţi din Rai patru zile mai târziu, au fost astfel pregătite.”49
Apărută instantaneu în urma poruncii lui Dumnezeu, vegetaţia îşi va continuă viaţa şi dezvoltarea, de data aceasta în timp, cu ajutorul luminii, pământului şi apei, adică în modul în care suntem obişnuiţi şi astăzi să vedem crescând iarba, plantele şi pomii, aşa cum observă Sfântul Efrem Sirul în fragmentul din traducerea Matthews, I, 10, (1), p. 82:
„Astfel, prin intermediul luminii şi al apei, pământul a produs toate. Cu toate că Dumnezeu poate face să răsară toate din pământ fără acestea, a fost voia Lui să arate că nu a fost nimic creat pe pământ care să nu fie creat pentru omenire sau pentru folosul ei.”

Odată cu dimineaţa zilei a 3-a au fost create condiţii favorabile de sol, apă, aer şi lumină pentru ca plantele care au apărut imediat în urma poruncii lui Dumnezeu să fie răspândite uniform pe toată suprafaţa uscatului aşa cum sugerează figura 14. Din acest motiv credem că vegetaţia luxuriantă a apărut omogen dintr-o dată peste tot Pământul scăldat în strălucirea şi căldura blânde şi favorabile provenite de la lumina creată în prima zi a lumii.
Totodată, începând cu crearea vegetaţiei din această zi, Scriptura indică şi cele două moduri de venire la existenţă ale acestor făpturi cu viaţă în ele: crearea instantanee şi integrală a prototipurilor, urmată de perpetuarea şi dezvoltarea acestora în timp din seminţe. Aşadar, toate plantele şi toţi copacii actuali provin şi se perpetuează prin seminţe din vegetaţia primordială creată instantaneu şi integral prin porunca lui Dumnezeu în dimineaţa celei de-a 3-a zile a lumii.
Sfântul Efrem Sirul spune că, odată cu răsărirea ierbii, a plantelor şi a copacilor, Dumnezeu a creat şi Raiul tot în ziua a treia, şi nu după crearea lui Adam, cum ar crede mulţi luând în considerare numai cel de-al doilea capitol al referatului creaţiei aşa cum este relatat în majoritatea ediţiilor de astăzi ale Sfintei Scripturi. Dacă în Bibliile mai recente editate în limba română apare, după crearea omului la versetul 2,8 al Facerii, textul „Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit, şi a pus acolo pe omul pe care-l zidise.”, lăsând să se înţeleagă fără echivoc că Raiul a fost făcut după crearea omului, în Septuaginta şi în Biblia de la 1688 în loc de adverbul de timp apoi găsim conjuncţia şi, conjuncţie care introduce o nedeterminare temporală, pentru ca în Tora şi Vulgata să găsim precizat în mod expres faptul că Dumnezeu sădise încă de la început Raiul, înainte de crearea omului. În Biblia Sacra Vulgata, Ed. Weber-Gryson, 2008, textul Facerea 2, 8 este:
„Iar Domnul Dumnezeu sădise de la început Raiul delectării în care l-a pus pe omul pe care îl plămădise.”

Sfântul Efrem, comentând Facerea conform Torei, adoptă ideea că Raiul a fost creat în ziua a 3-a, după cum ne confirmă fragmentul din traducerea Matthews, II, 5 p. 99-100:
„După ce Moise a menţionat cum Adam a fost atât de slăvit plăsmuit, el a revenit ca să scrie despre Rai şi intrarea lui Adam acolo spunând: Dumnezeu sădise mai înainte Rai în Eden şi acolo l-a pus pe Adam pe care îl plăsmuise.
Eden este ţinutul Raiului şi (Moise) a zis „mai înainte”, fiindcă Dumnezeu deja îl sădise în ziua a 3-a. El explică acest lucru spunând: Şi Dumnezeu a făcut să crească din pământ tot pomul plăcut la vedere şi bun de mâncat. Şi ca să arate că vorbea despre Rai, (Moise) a spus: şi Pomul vieţii era în mijlocul Raiului, şi Pomul cunoaşterii binelui şi răului. ”

Totodată, după cum vom vedea, crearea Raiului în ziua a treia a avut şi scopul de a stabili pe Pământ un punct de referinţă local pentru măsurarea timpului, deoarece, prin rânduirea luminării Pământului cu luminători, ziua şi noaptea absolute de pe întreg globul Pământului se vor transforma în zile şi nopţi relative la anumite puncte de referinţă, întrucât acest fel de luminare realizează perioada diurnă deasupra unei regiuni, concomitent cu cea nocturnă deasupra altei regiuni, la fel ca în zilele noastre. Reamintim că în concepţia Sfântului Efrem zilele creaţiei sunt normale ca durată, de 24 de ore. Din acest motiv, dacă Raiul nu ar fi existat deja în momentul creării luminătorilor, am fi putut acuza Scriptura că nu ne-a oferit niciun punct de referinţă pentru măsurarea timpului după trecerea, odată cu ziua a 4-a, la ziua şi noaptea relative, şi nu ar mai fi avut astfel niciun sens zicerea „Şi a fost seară şi a fost dimineaţă” cu referire la zilele a 4-a, a 5-a şi a 6-a, de vreme ce nu am fi putut şti precis unde a fost seară şi unde a fost dimineaţă pe Pământ când Dumnezeu a creat luminătorii în ziua a 4-a, peştii, păsările şi animalele acvatice în ziua a 5-a şi animalele terestre şi omul în ziua a 6-a. În schimb dacă Raiul era deja creat, aşa cum ne învaţă Sfântul Efrem şi am ilustrat în figura 14, avem un punct de reper convenţional precis - asemenea meridianului ce trece astăzi prin Greenwich -, despre care putem spune că la el se referă Scriptura atunci când afirmă că „a fost seară şi a fost dimineaţă” începând cu dimineaţa zilei a 4-a şi în zilele a 5-a şi a 6-a.

http://www.glasulstramosesc.ro/art/fig14.png

Fig 14 Dimineaţa zilei a 3-a a lumii. Apariţia vegetaţiei şi a Raiului.

Aşa cum am arătat pentru seara şi noaptea zilei a 3-a, şi pentru dimineaţa şi ziua zilei a 3-a se păstrează acelaşi mod de iluminare absolută a Pământului ca în dimineaţa şi ziua celei de-a 2-a zile, cu ajutorul luminii difuze create de Dumnezeu în prima zi a lumii. Ziua zilei a 3-a este ilustrată în figura 15.

http://www.glasulstramosesc.ro/art/fig15.png

Fig. 15 Ziua zilei a 3-a a lumii

 

Va urma...

Fragment din cartea lui Theodor Leontescu - O piatra pentru Goliat pag.139-148

Cititi va rog si:

Hrană tare. Elemente de cosmologie şi de astronomie geocentrică fundamentată pe învăţăturile Sfintei Scripturi şi ale Sfinţilor Părinţi I

Hrană tare. Elemente de cosmologie şi de astronomie geocentrică fundamentată pe învăţăturile Sfintei Scripturi şi ale Sfinţilor Părinţi II

 

Categorie: Facerea | Vizualizări: 499 | Adăugat de: Gabriel | Tag-uri: facerea, ziua a treia a lumii | Rating: 0.0/0
Total comentarii : 0
avatar