Dacă are cineva urechi - să audă! (AP.13:9)
Acasă » 2017 » Octombrie » 25 » Halloween – sărbătoare satanică. De nu vom fi cu luare-aminte, copiii noștri își vor forma treptat gustul pentru macabru, ocult și sadism
10:17 PM
Halloween – sărbătoare satanică. De nu vom fi cu luare-aminte, copiii noștri își vor forma treptat gustul pentru macabru, ocult și sadism

http://www.glasulstramosesc.ro/art/haloween.jpg

Pentru că se apropie cu paşi repezi, iar reclamele prin care suntem îndemnaţi să-l sărbătorim pe dracu' apar pe toate gardurile, copiii se pregătesc prin scoli pentru "sărbătoarea magică", cluburile işi pregatesc artificiile, iar dracu' râde de creştini, ar trebui să ştim ce înseamnă cu adevărat "Halloween".

Halloween – sărbătoare satanică

Creştinii noştri mai puțin duşi la Biserică serbează pe 31 octombrie Halloween-ul (acesta fiind al doilea import în materie de sărbători, după celebrul de pe acum Valentine’s Day). Mulți consideră că sărbătoarea Haloween-ului (All Hallow’s Eve) este doar seara (ajunul) de dinaintea Zilei tuturor sfinților (All Saint’s Day), praznicul papistaş din 1 noiembrie. Americanii îşi amintesc acum de morţii lor, celebrează victoria lui Hristos asupra morţii şi puterilor întunericului, râd de… rău şi de moarte. Se consideră, deci, că este sărbătoare creştină chiar dacă e importată, după toate probabilităţile, din păgânismul celt (druid). Greu însă de convins un om raţional că această sărbătoare ar avea duh creştinesc…

Adevarul e însă altul. Ea e o sărbătoare 100% păgâna, ocultă, “ziua când morţii, fantasmele, părăsesc mormintele…”. Ea e cea mai mare sărbătoare a slujitorilor satanei: vrăjitori, spiritişti sau satanişti. Americanii au dezvoltat o adevărată industrie legată de această sărbătoare. Se achizitionează cu această ocazie accesorii macabre: maşti, costume de vampiri, diavoli, dragoni, zombi, leproşi, schelete şi nelipsiţii dovleci, ajungându-se până la vânzari de o jumătate de miliard de dolari anual. Vânzările filmelor horror cresc în această perioadă, promotorii filmelor de groază speculând şi ei interesul mare pentru acest praznic. Industria filmelor horror exploatează la maxim setea de senzaţii tari, dovedind nepăsare fata de psihicul omului, căruia nu-i ofera nimic altceva decât angoase.

America face cu ocazia Halloween-ului pregătiri mai mari decât de Craciun sau Paste. Copiii se costumează în stil horror, se amuză prin sperieturi și merg (colindă) din casă în casă pentru a primi prăjituri. Tinerii, mai curajoși, merg în cimitire în miez de noapte și se distrează făcând spiritism. S-a constatat că în noaptea Halloween-ului se săvârşesc foarte multe crime in Statele Unite.

De altfel, în cunoscutul documentar TV Invazia păgâna se spunea că la întrebarea “Cum aţi vrea să serbaţi Halloween-ul?”, 80% din elevii americani de clasa a IV-a de la o scoală au raspuns zâmbind : “Aş vrea să omor pe cineva…” Acesta este impactul sărbătorii !

Ca și în anii precedenti și în acest an, la noi s-a promovat aceasta sărbătoare: gradinițe și teatre pentru copii speculând momentul. De nu vom fi cu luare-aminte, copii noștri își vor forma treptat gustul pentru macabru, ocult, sadism și violenta (îi ajută în acest sens desenele animate cu monștrii, jocurile agresive pe calculator, filmele horror și cărțile pentru copii, deja clasice, din seria Harry Potter, etc.).

Biserica, adica noi, madularele ei vii, nu trebuie să luam parte la această sărbătoare oribilă și demonică.

Atunci când Binecredinciosul Ştefan cel Mare şi Sfânt ridica biserici, americanii abia auzeau de învăţătura lui Hristos! De ce ar trebui să luam aminte acum la ce și cum ne învață ei să sărbătorim? Să speram că ai noştri credincioşi vor înțelege deşertăciunea acestei false sărbători și că pe viitor o vor ocoli.

Sf. Ioan Maximovici ii mustra pe cei ce serbează Halloweenul

„Viața și opera Părintelui Serafim Rose”, Ieromonah Damaschin, Ediţia Apologeticum, 2005

În loc să se pregătească de slujbă creştinii s-au dus la un praznic păgânesc, iar tu ai mers pentru puţină vreme între ei, mustrându-i prin prezenţa ta tăcută care i-a făcut să se ruşineze. Şi prin asprimea privirii tale i-ai învăţat că nu pot sluji la doi domni, lui Dumnezeu şi lui Mamona, că nu pot să cugete că după ce păcătuiesc Îi vor cânta lui Dumnezeu cu evlavie: Aliluia!

(Acatistul Sf. Ioan Maximovici, Condacul 8)

DATORITĂ Arhiepiscopului Ioan, la sfârşitul anului 1964 a apărut un eveniment major în Biserica Rusă: canonizarea Sf. Ioan de Kronstadt. Biserica din Uniunea Sovietică nu a putut să-l canonizeze pe acest făcător de minuni de la sfârşitul sec. al XIX-lea şi începutul sec. al XX-lea pentru că acesta era un monarhist declarat, vorbise înflăcărat împotriva curentelor socialiste şi profeţise chiar revoluţia sângeroasă.

De aceea a fost lăsat la dispoziţia diasporei să hotărască locul potrivit al aceluia printre sfinţi; şi Arhiepiscopul Ioan a fost unul dintre cei mai puternici susţinători dintre ierarhi, ai acestuia. El chiar a mers la ierarhii celorlalte Biserici Ortodoxe din lumea liberă, cerându-le să se alăture canonizării, dar lor le-a fost frică de felul cum s-ar putea răsfrânge aceasta asupra imaginii lor şi a politicii lor diplomatice. Fără să-i fie frică, Arhiepiscopul Ioan a continuat pregătirile, alcătuind laude pentru mult iubitul Sf. Ioan, pentru a se cânta la canonizare.

Pentru că a fost un misionar neobosit, Sf. Ioan de Kronstadt, părinte şi hrănitor al celor oprimaţi şi făcător de multe minuni, avea multe în comun cu Arhiepiscopul Ioan; şi era potrivit ca unul dintre cei mai mari sfinţi ai veacului nostru să lucreze pentru slăvirea altuia. A luat parte şi Eugene, scriind două articole despre Sf. Ioan de Kronstadt pentru a se tipări în Orthodox Tidings (Ştiri ortodoxe).

În ajunul duminicii de 1 noiembrie, Arhiepiscopul Ioan a oficiat slujba solemn de canonizare. Aceasta a fost prima canonizare de la revoluţie a unui sfânt rus, un act al Bisericii în lumea liberă, care va da nădejde acelora din patria rusă înrobită. Totuşi, spre marea durere a Arhiepiscopului Ioan, au lipsit oameni de la slujbă. Chiar în noaptea aceea, ei organizaseră un bal mascat de Halloween.

Eugene a scris, „după slujbă, Vlădica [Arhiepiscopul Ioan] a mers la locul unde balul era încă în desfăşurare. A urcat scările şi a intrat în sală, spre uimirea totală a participanţilor. Muzica s-a oprit şi Vlădica, fără să scoată o vorbă, s-a uitat la oamenii aceia uluiţi, făcând înconjurul întregii săli încet şi în mod intenţionat, cu toiagul în mână. N-a spus o vorbă şi nimic nu era necesar; simpla privire a Vlădicăi a înţepat conştiinţele tuturor, după cum se vedea limpede din consternarea generală. Vlădica an plecat în linişte; şi în ziua următoare, în biserică a tunat şi a fulgerat, manifestându-şi sfânta sa indignare şi râvna sa înflăcărată, chemând pe toţi la viaţă creştină evlavioasă.”
Halloween – sarbatoare celta in cinstea zeului mortii, “Samhain”.
Halloween-ul este o sărbătoare păgână importata de la americani care amestecă şi confundă religia cu magia, practic nu are nimic creştin în conţinutul său . Acesta “sarbatoare” în spiritul divertismentului promovează o cultură a urâtului, în cadrul căreia impresionează admirativ cea mai hidoasă mască sau cea mai macabră acţiune.

Ideea de a se deghiza în demoni este oricum lipsită de logică. Istoricii religiilor afirmă că scopul pentru care erau purtate măşti în religiile primitive era crearea unei legături spirituale cu zeitatea sau fiinţa reprezentată prin acea mască.

Ori deghizându-se în demoni, oamenii nu fac altceva decât să le ofere acestora propriul lor corp drept punte de manifestare în planul fizic. Adică îndeplinesc exact lucrul de care ar trebui să se protejeze.

Acest joc cu răul şi de-a răul nu poate avea doar caracter de divertisment inofensiv, ci în această formă se ascunde, de fapt, o provocare şi o pătrundere într-o lume necunoscută şi periculoasă, pentru care ignoranţa nu este o scuză.

“Sărbătoarea” actuală cu valenţe de carnaval a Halloween-ului a fost influenţată de diverse culturi pe filieră celtică si romana. Celţii celebrau pe 1 noiembrie Anul Nou printr-un festival numit “Samhain“, care marca trecerea din sezonul soarelui în sezonul întunericului, cânt toate focurile erau stinse şi druizii, adică preoţii lor, aprindeau altele, dăruind câte o torţă fiecărei familii cu menirea de a încălzi casele şi a ocroti de spiritele întunericului.Tot în jurul datei de 1 noiembrie romanii aveau sărbătoarea “Ziua Pomona”, numită după zeiţa fructelor şi a grădinilor, când celebrau roadele naturii. Cu timpul cele două sărbători păgâne au devenit una singură, împrumutându-şi caracteristicile şi conţinuturile una alteia, într-o mare celebrare a toamnei.

Sărbătoarea pe care americanii o celebrează în zilele noastre este un amestec păgân de magie, spirite rele ,moarte,stafii, schelete şi cranii specifice festivalului celtic “Samhain” .

Oricât de inofensivă ar părea la prima vedere astfel de manifestare şi oricât de multă bucurie ar aduce copiilor, fapt pentru care mulţi părinţi sunt confuzi, conţinutul său ne duce în lumea întunericului, nu în împărăţia luminii.

Halloween-ul nu se limitează la amuzament, la o simplă distracţie sau la un carnaval cu măşti câtă vreme are o tentă religioasă. Subtilitatea răului din conţinutului său este foarte mare pentru că întruchipează una dintre metodele multiple de amăgire şi înşelare folosite de diavol şi este cea mai potrivită pentru sufletele curate, dar neinstruite, cu o vigilenţă spirituală scăzută.

Când copiii se deghizează în înfăţişări malefice nu este o aplecare spre bine şi frumos, ci spre chipul diavolului, iar cuvintele “trick or treat” (ne daţi ori vă bântuim-truc sau tratatie) nu este un simplu joc, ci o aderare la lucrarea răului, cu nebănuite consecinţe pe plan emoţional şi comportamental.

Pentru orice creştin, fenomenul Halloween este o aderare subtilă la lucrarea celui rău tocmai prin încercarea de bagatelizare a lucrării diavolului şi a unor acte magice păgâne.

Nu putem să ironizăm şi să ne jucăm cu răul, pentru că “tatăl minciunii”(Ioan 8,44) nu prea ştie de joacă şi ademeneşte sufletele ignorante şi neinstruite duhovniceşte prin tot felul de practici care par inofensive.

Ca mărturisitori creştini nu putem opta şi pentru rău şi pentru bine, pentru Dumnezeu şi pentru diavol ci să luăm aminte la cuvintele Sfântului Apostol Petru: “Fiţi treji, privegheaţi; potrivnicul vostru, diavolul, umblă răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită” (1 Petru 5,8).

| Saccsiv

Citiți vă rog și:

Sfântul Valentin (30 iulie) a fost martirizat deoarece căsătorea tineri. Astăzi oamenii îi folosesc numele ca prilej pentru desfrânare.

Vizualizări: 46809 | Adăugat de: Gabriel | Rating: 1.5/2
Total comentarii : 1
avatar
0 Spam
1
Prin introducerea Halloween în școli, se promoveaza obiceiurile păgàne, în detrimentul celor creștine, fapt care ne confirmă că la cârma României nu sânt urmași de a lui Ștefan cel mare, ci adepți Halloween.
avatar