Dacă are cineva urechi - să audă! (AP.13:9)
Acasă » 2018 » Martie » 9 » Foarte actual. Mitropolitul Filaret Vosnejenski despre săptămâna de rugăciune cu ereticii, teoria ramurilor, unirea în afara adevărului...
7:40 PM
Foarte actual. Mitropolitul Filaret Vosnejenski despre săptămâna de rugăciune cu ereticii, teoria ramurilor, unirea în afara adevărului...

Scrisoarea deschisă a Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Rusiei, Mitropolitul Filaret Vosnejenski, catre Arhiepiscopul Iacov, Întâistătătorul Arhiepiscopiei greceşti  a Americilor de Nord şi Sud

Scrisoare deschisă către Sfinţia Sa
Arhiepiscopul Iacov,
Arhiepiscopia Greacă a Americilor de Nord şi Sud

Sfinţia Voastră:

Multe practici ale Bisericii noastre sunt bazate pe precedente, şi într-adevăr, cu cât mai înaltă este poziţia celui care creează precedentul, cu atât mai important este acesta. De aceea modurile în care se comportă episcopii Ortodocşi în întâlnirile lor cu reprezentanţii confesiunilor sau religiilor heterodoxe sunt de însemnătate deosebită, şi în cazurile în care se abat de la ordinea acceptată de-a lungul secolelor, ele nu ne pot lăsa indiferenţi. Tăcerea noastră ar putea fi interpretată drept încuviinţare, prilejuind deruta ulterioară a păstoriţilor noştri, ca şi o înţelegere greşită din partea heterodocşilor, care aşteaptă ca acţiunile noastre, în special în probleme de slujire religioasă publică, să fie făcute de către noi toţi în conformitate cu dogmele şi canoanele noastre. De aceea, o acţiune incorectă întreprinsă de un episcop poate fi luată drept ceva permis de întreaga Biserică, şi cei care sunt „în afară“ îşi pot forma o concepţie greşită cu privire la dogmele Ortodoxe. În vremuri ca acestea, când atât de mult interes reciproc este arătat de diverse confesiuni, ne putem afla în situaţia de a oferi o piatră în loc de o bucată de pâine.

Din acest motiv, ultimele acţiuni ale Sfinţiei Voastre, care sunteţi învestit cu autoritatea suplimentară a Înalt Preasfinţiei Sale Patriarhul Atenagoras, ne-au nedumerit foarte mult nu numai pe noi şi pe păstoriţii noştri, ci şi pe mulţi alţii.

Ne gândim la participarea Voastră recentă, la Catedrala Sfântul Patrick, la „Săptămâna de Rugăciune pentru Unitate Creştină“, şi la „Doxologia Ecumenică“ din Catedrala Grecească a Sfintei Treimi.

Însuşi faptul că aceste slujbe au fost prezentate de presă ca fiind noutăţi fără precedent, dovedeşte că ele au fost introduse în viaţa Bisericii drept ceva extraordinar şi neaparţinând de drept naturii ei. Ce canon, ce tradiţie v-a dat dreptul să introduceţi astfel de noutăţi?

Ortodoxia, prin natura ei implicită, este caracterizată de credincioşia ei faţă de tradiţia şi exemplul Sfinţilor Părinţi. Nu fără motiv Sfântul Vincenţiu din Lerins în Commonitorium-ul său a dat criteriul că ceea ce e cu adevărat Ortodox este ceea ce e aceptat de Biserică „ … întotdeauna, de către toţi, şi peste tot.“ O noutate care nu se conformează acestei reguli poartă implicit pecetea neortodoxiei.

Sfinţia Voastră trebuie să cunoască Canonul Apostolic 45 care arată că: „un episcop, preot sau diacon dacă numai s-a rugat cu ereticii să se afurisească, iar dacă le-a îngăduit acestora să oficieze orice slujbă preoţească, să se caterisească.“ Renumitul canonist Episcopul Nicodim al Dalmaţiei, în interpretarea acestui canon, atrage atenţia că participarea la o astfel de rugăciune cu heterodocşii „… înseamnă că noi nu numai că nu facem nimic să-i convertim la Ortodoxie, ci că înşine suntem şovăitori în ea.

În cazul de faţă, Sfinţia Voastră nu numai că aţi încălcat o tradiţie străveche a Bisericii Ortodoxe fundamentată pe canoane (Apostolic 10 şi 45, Laodiceea 6, 32 şi 33), ci şi, prin acţiunile şi declaraţiile Voastre conforme cu cele ale Patriarhului Atenagoras, aţi exprimat făţiş o învăţătură străină Părinţilor Bisericii noastre.

În predica Voastră de la Catedrala Sfântul Patrick aţi spus că Unitatea Bisericii trebuie înţeleasă ca un apel „ca prin astfel de practici şi experienţe ecumenice, cum ar fi rugăciunea comună şi lucrarea împreună, să ajungem la cunoaşterea deplină a adevărului care eliberează credincioşii de păcatul unor concepţi greşite şi păgâne.“ Patosul din predica Voastră nu este în vestirea adevărului Bisericii, ci în căutarea a ceva nou, chiar a unei noi definiri „a relaţiei noastre cu Dumnezeul Treimic.“

Însă Sfinţii Părinţi întotdeauna au privit rugăciunea publică comună ca fiind punctul culminant al convertirii persoanelor eretice la adevărata Biserică — îndeplinirea ei, nu calea către ea. Rugăciunea comună în biserică e o manifestare a unei unităţi de credinţă şi duh deja existente. Noi nu putem avea o atare unire cu cei care învaţă altfel decât Biserica Ortodoxă despre Sfânta Treime (Filioque), despre Maica Domnului (imaculata concepţie de la Catolici, lipsa de veneraţie de la Protestanţi), despre ierarhie (Papismul de la Romano-Catolici, negarea tainei preoţiei de la Protestanţi), etc. Este important în continuare de remarcat că Romano-Catolicii şi Protestanţii sunt în dezacord cu noi în privinţa dogmei Bisericii.

Ecleziologia Ortodoxă a fost întotdeauna bazată pe înţelegerea faptului că există numai O Singură Biserică Sfântă, Sobornicească şi Apostolească şi că schismaticii, ereticii şi persoanele de alte religii se află în afara Ei. De aceea noi nu putem accepta afirmaţia Sfinţiei Sale Patriarhul Atenagoras, care a fost făcută în mesajul său de Crăciun din 1968 că, din cauza lipsei de iubire între fraţi, „… Biserica ce a fost întemeiată de Hristos spre a fi slăvită, fără pată sau zbârcitură (Efeseni 5, 27), desăvârşită şi sfântă, s-a schimbat.“ Dacă Biserica noastră s-a schimbat şi nu este Aceeaşi Care a fost întemeiată de Mântuitorul nostru, atunci Biserica Cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească despre care Iisus Hristos a spus că „porţile iadului nu o vor birui“ (Matei 16, 18) nu mai există, şi în locul ei sunt mai multe biserici dintre care nici una nu este pe deplin adevărată şi sfântă.

Într-un discurs din timpul vizitei sale la Roma din 1967, Sfinţia Sa Patriarhul Atenagoras a declarat public în Biserica Sfântul Petru că Biserica ar trebui „să revină la temelia solidă pe care a fost fundamentată Biserica nedespărţită“, ca şi cum din 1054 Biserica şi-ar fi pierdut această temelie şi ca şi cum înainte de vremea aceea n-ar fi existat nici o schismă. Dacă, aşa cum declaraţi Sfinţia Voastră şi Înalt Preasfinţia Sa, purcedeţi la refacerea acestei „Biserici Nedespărţite“, atunci aceasta înseamnă că pentru Voi Biserica este în prezent inexistentă. De asemenea ajungem inevitabil la concluzia că Sfinţia Voastră şi Patriarhul acceptaţi teoria „ramurilor“. Conform acestei teorii, Biserica Ortodoxă este la fel de vinovată de despărţire ca ereticii şi schismaticii care s-au desprins de Biserică, şi toate aceste comunităţi separate rămân „ramuri“ ale Bisericii pe care au părăsit-o. Dar dacă cineva poate aparţine Bisericii fără a-i împărtăşi dogmele, atunci dogmele sunt numai de importanţă secundară. Acest concept se vede clar în Mesajul de Crăciun din 1968 al Patriarhului Atenagoras, când acesta elogiază mişcarea oamenilor către potirul comun „…fără a cunoaşte deosebirile dintre dogmele lor şi nici fiind preocupaţi de ele.“ Astfel de cuvinte niciodată n-ar fi putut fi spuse de către măreţii predecesori ai Patriarhului Atenagoras: Sfinţii Sfinţiţi Proclu, Grigorie Teologul, Ioan Gură de Aur, Sfântul Fotie şi alţii. Mai mult, chiar dacă prin păcătoşenia firii umane erezia a fost uneori predicată de pe treptele Tronului Ecumenic sub aparenţa adevărului, niciodată nu a existat precedentul unui Patriarh care să considere dogmele ca lipsite de importanţă!

Ce trist este să citeşti despre o astfel de respingere a învăţăturilor Părinţilor noştri într-un mesaj al Întâistătătorului Bisericii Care a fost Maica Bisericii noastre din Rusia! Cinstindu-l pe acel Întâistătător, Sfinţia Voastră a organizat o „Doxologie Ecumenică“ în catedrala Voastră, prin aceasta solidarizându-vă cu el în nepăsarea faţă de Adevăr şi în dispreţul canoanelor menţionate anterior. Unirea Voastră acolo în rugăciune cu Romano-Catolicii şi Protestanţii a fost o actualizare a chemării Patriarhului Atenagoras pentru apropierea de unire fără nici o preocupare pentru dogme, nesocotind avertismentul Apostolului Pavel împotriva oamenilor care „voiesc să schimbe Evanghelia lui Hristos.“ Nu vă temeţi de următorul avertisment al Apostolului, „Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o, să fie anatema!“ (Galateni, 1, 7-8)?

De aceea considerăm de datoria noastră să protestăm vehement împotriva denaturării dogmelor Bisericii făcute atât de insistent de Preasfinţia Sa Patriarhul Atenagoras şi Sfinţia Voastră. Protestăm împotriva „Doxologiei Ecumenice“ şi împotriva includerii în Diptice de către Preasfinţia Sa Atenagoras a numelui Papei de la Roma şi a „tuturor confesiunilor din Est şi Vest“, care a fost anunţată în Mesajul de Crăciun al Preasfinţiei Sale. Această cuprindere în Diptice a fost întotdeauna dovada (cu martori) că o anumită persoană este recunoscută ca Ortodoxă. Dacă Sinodul 5 Ecumenic a hotărât ştergerea numelui lui Teodor din Mopsuestia din Diptice când învăţătura lui a fost găsită neortodoxă, atunci cum poate vreun Patriarh sau Episcop să includă acum în Diptice pe cei care nu aparţin Bisericii Ortodoxe nici măcar cu numele, şi care, dimpotrivă, continuă să proclame doctrine incompatibile cu dogmele ei?  

   Vă uniţi cu heterodocşii nu întru adevăr ci în nepăsarea faţă de el.

Nu scriem aceste rânduri numai pentru a reproşa sau a vă supăra pe Sfinţia Voastră şi pe Preasfinţia Sa Patriarhul Atenagoras: nicidecum, mai ales că nu avem nici un motiv de animozitate personală faţă de Voi sau Preasfinţia Sa.

Dimpotrivă, considerăm faptul de a vă arăta, Vouă şi Patriarhului, primejdiile ecumenismului pe care l-aţi ales ca pe o datorie de dragoste frăţească.

O! Dacă aţi fi atent la chemările Sfinţilor Părinţi ai Bisericii care nu au clădit pe compromisuri ci pe credincioşia fermă faţă de tradiţii şi de fiecare cirtă din dogmele dumnezeieşti, în loc de a asculta vocile conferinţelor interconfesionale şi ale presei, nepăsătoare faţă de adevărul religios! Dragostea lor adevărată (n.n. a Sfinţilor Părinţi) pentru heterodocşi consta în râvna lor de a-i lumina cu lumina adevărului şi în grija pentru reunirea lor autentică cu Sfânta Biserică.

Scriem acestea într-o scrisoare deschisă deoarece declaraţile Voastre au fost făcute în public, şi pentru ca alţi Episcopi şi credincioşii să ştie că nu întreaga Biserică este de acord cu vătămătoarele Voastre aventuri ecumenice. Să fie clar pentru fiecare că împreună-slujirea Voastră cu heterodocşii este un episod unic care nu poate servi ca precedent sau ca exemplu pentru alţii, dar care cauzează îngrijorare şi protest hotărât din partea membrilor devotaţi ai Bisericii, fiind o acţiune evident neortodoxă şi contravenientă Sfintelor Canoane.

 

   Sunt al Vostru smerit rob,

   Mitropolitul FILARET

   Duminica Ortodoxiei, 1969

| Stmaryofegypt.org traducere Mihaela Leontescu

 

Citiți vă rog și:

Epistola Mitropolitului Filaret Vosnejenski, către Patriarhul Athenagoras I în legătură cu decizia acestuia de convocare a unui „Mare Sinod”

Protestul Mitropolitului Filaret Vosnejenski, Întâistătătorul ROCOR către Patriarhul Athenagora în legătură cu ridicarea anatemelor din 1054

Decretul Patriarhului Tihon № 362 ce a stat la baza formării Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Granițelor (ROCOR)

Testamentul Duhovnicesc al Arhiepiscopului Antonie al Los Angelesului sau Predania Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Granițelor

Anatema dată de sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse din afara granițelor ECUMENISMULUI

 

Categorie: ROCOR | Vizualizări: 1124 | Adăugat de: Gabriel | Rating: 5.0/1
Total comentarii : 1
avatar
0 Spam
1 Doina • 10:53 PM, 2018-03-12
Dăne Doamne și nouă astăzi un ierarh ca acest mitropolit care a avut purtare de grijă față de mântuirea turmei sale. 
Mitropolitul Filaret este un exemplu de urmat în vremurile noastre.
Multumim pentru traducere și pentru postare!
avatar