Dacă are cineva urechi - să audă! (AP.13:9)
Acasă » 2018 » Martie » 8 » Epistola Mitropolitului Filaret Vosnejenski, către Patriarhul Athenagoras I în legătură cu decizia acestuia de convocare a unui „Mare Sinod”
5:07 PM
Epistola Mitropolitului Filaret Vosnejenski, către Patriarhul Athenagoras I în legătură cu decizia acestuia de convocare a unui „Mare Sinod”

Sfinţiei Sale Preafericitul Athenagoras I
Arhiepiscop al Constantinopolului şi Patriarh Ecumenic
21 Mai/3 Iunie, 1968

     Sfinţia Voastră:

 

În fericita zi de Paşti, când Sfânta noastră Biserică slăveşte Sărbătoarea Sărbătorilor şi Praznicul Praznicelor, toţi Întâistătătorii Sfintei Biserici a lui Dumnezeu le vestesc păstoriţilor bucuria Învierii lui Hristos. Potrivit acestei tradiţii, şi Sfinţia Voastră a făcut-o. Totuşi bucuria Învierii, aşa cum a fost vestită de Sfinţia Voastră, este umbrită, pentru râvnitorii Ortodoxiei, de celelalte noutăţi pe care le-aţi vestit lumii Ortodoxe drept „bucurie suplimentară“. Aţi făcut cunoscută decizia Voastră de a proceda la convocarea unui „Mare Sinod“ cu scopul de „a reînnoi Biserica şi a institui unitatea tuturor Bisericilor Creştine“.

În anumite condiţii, această intenţie a Tronului Ecumenic de a convoca un Mare Sinod al reprezentanţilor tuturor Bisericilor Ortodoxe ar putea cu adevărat fi un eveniment fericit. Dar nu orice convocare a unui Sinod aduce bucurie, şi nu orice Mare Sinod, oricât de bine reprezentate au fost toate bisericile autocefale la întrunirile lui, a fost cinstit de Biserică prin recunoaşterea faptului că el exprimă vocea ei autentică, credincioasă Tradiţiei Apostolilor şi Sfinţilor Părinţi. În acest scop, fiecare nou Sinod trebuie să fie în deplină armonie cu precedentele Sinoade Ecumenice. Se pare că reprezentarea Bisericilor la Sinodul din Efes prezidat de Dioscor a fost destul de cuprinzătoare; şi totuşi el este cunoscut în istorie ca „Sinodul Tâlhăresc“.

Harul Sfântului Duh iluminează un Sinod şi face ca vocea lui să fie vocea Bisericii Ortodoxe Universale numai când acesta se întruneşte ca să condamne, conform Sfintei Tradiţii, dogme inovatoare samavolnice, servile puternicilor acestei lumi, şi introducerea în Biserică a unei rătăciri de largă răspândire.

În declaraţia Sfinţiei Voastre, însă, nu se face auzită chemarea la întărirea şi răspândirea Ortodoxiei în faţa noilor rătăciri care se ridică, ci dimpotrivă, introducerea unor noutăţi pe care le numiţi „înnoirea Bisericii“. Sfinţia Voastră mai vorbeşte foarte vag şi despre „statornicirea unităţii tuturor Bisericilor Creştine“, de parcă nu aţi sti că ele toate diferă foarte mult de Biserica Ortodoxă, ba chiar şi una de alta. Astfel, faceţi din amestecarea adevărului cu rătăcirea numită „ecumenism“ scopul vitorului Sinod. Dar Sfânta Biserică ne învaţă că unirea cu heterodocşii se face numai când ei „înţeleg ca adevărata Biserică să fie a lor şi acolo să creadă în Hristos şi să primească Taina Sfintei Treimi. Iar faptul că toate aceste Taine sunt pe deplin adevărate, sfinte şi dumnezeieşti este de netăgăduit, şi în ele este pusă întreaga nădejde a sufletului, chiar dacă îndrăzneala impertinentă a ereticilor, arogându-şi numele de adevăr, cutează să le administreze“ (Canonul 57/68  Cartagina).

În 1965 am fost deja obligaţi să ne ridicăm glasul împotriva anumitor acţiuni ale Sfinţiei Voastre care sprijină recenta rătăcire la modă a „ecumenismului“, care a devenit atât de răspândită încât propagarea ei a ajuns o obsesie, astfel urmându-se „calea largă a acestei lumi“ împotriva căreia am fost avertizaţi de către Mântuitorul nostru (Matei 7, 13-14). În actualul mesaj de Paşti al Sfinţiei Voastre, ca şi în alte declaraţii de-ale Voastre, auzim cu durere aceeaşi voce, o voce care ne cheamă nu să urmăm calea îngustă a mântuirii mărturisind singurul adevăr, ci care ne cheamă să urmăm „calea largă“ a unirii cu cei care susţin diferite rătăciri şi erezii, şi despre care Apostolul Petru spunea că din cauza lor „calea adevărului va fi hulită“ (2 Petru 2, 1-2). Nu asta ne-a învăţat Sfânta Biserică prin exemplele unor Sfinţi ca Maxim Mărturisitorul şi Marcu din Efes, care au apărat Ortodoxia împotriva oricărui compromis legat de dogmă.

       În prezent suntem cu toţii martori la ce nenorociri, ce slăbire interioară şi ce ridicare de noi rătăciri a adus Biserica Romano-Catolică prin recentul ei Conciliu I Vatican, care a avut cam aceleaşi obiective pe care le are şi Sfinţia Voastră pentru viitorul mare Sinod. În loc să se întoarcă la Ortodoxie, Biserica Romei a căutat „înnoirea“ pentru adaptarea ei la societatea modernă, la ispitele şi relele ei, şi astfel a încorporat aceste boli în propria ei viaţă care acum este din ce în ce mai aproape de anarhia spirituală. Să ne ferească Dumnezeu de introducerea unor astfel de pietre de poticnire în viaţa poporului Ortodox!

Nouă, care suntem membri ai Bisericii Ortodoxe Ruse, ne este prea bine cunoscută o astfel de neorânduială din activităţile „Mişcării Renovaţioniste“ sau „Bisericii Vii“. Aceasta a apărut în Rusia după revoluţie şi a fost finanţată de guvernul ateu sovietic, ostil tuturor religiilor. Scopul era slăbirea Bisericii din interior, adaptarea Ei la comunism şi aducerea Ei în situaţia de a servi interese economice şi politice fără a ţine cont de dogmele şi canoanele Ortodoxe. Slavă Domnului, unanimitatea credincioşilor ruşi a respins în final această ispită a modernismului nelegiuit. Am vrea să credem că reprezentanţii Bisericilor Ortodoxe, cunoscând această nefericită experienţă istorică a Bisericii Ruse şi fiind martore la actualele evenimente din cadrul Bisericii Romei, se vor păzi împotriva urmării aceluiaşi drum primejdios. De aceea nu vom mai insista asupra temerilor provocate sub acest aspect de mesajul de Paşti al Sfinţiei Voastre înainte de a afla decizia Consfătuirii Prosinodale convocate de Sfinţia Voastră.

Totuşi considerăm că e de datoria noastră să vă încunoştinţăm, chiar şi acum, pe Sfinţia Voastră şi pe cei care se vor aduna sub preşedinţia Voastră, că indiferent cât de cuprinzătoare ar fi componenţa Marelui Sinod pe care-l convocaţi, el nu poate avea autoritate Ortodoxă universală pentru că vocea cu adevărat reprezentativă a celei mai mari Biserici ca număr de credincioşi, Biserica Ortodoxă Rusă a martirilor nu va fi auzită acolo. Bineînţeles că la lucrările Comitetului Prosinodal şi chiar ale Marelui Sinod vor fi episcopi purtând rangurile eparhiilor ruse, dar ei nu ar trebui recunoscuţi ca având vreun drept sau autoritate să  facă aceasta.

Istoria Bisericii Creştine nu cunoaşte nici un alt exemplu de astfel de înrobire internă a Bisericii de către duşmanii Ei, ca cel arătat lumii de Patriarhia Moscovei. Ea nu numai că îndură cu resemnare prigonirea religiei, care e lucru de înţeles, dar se şi pune în slujba minciunilor ateilor, elogiindu-i pe prigonitorii Credinţei ca pe garanţii libertăţii Ei, pe călăii naţiunii ca pe binefăcătorii ei şi pe instigatorii conflictelor şi neliniştii mondiale ca pe făcători de pace. Deşi comuniştii înşişi au divulgat nenumăratele crime ale lui Stalin, un criminal neîntrecut în istoria lumii, Patriarhia Moscovei l-a elogiat ca pe un conducător exemplar şi virtuos ales de Dumnezeu.

În timp ce toată lumea ştie că Patriarhia Moscovei a pretins că are 20.000 de biserici când a cerut admiterea în Consiliul Mondial al Bisericilor, nu e un secret pentru nimeni că abia o treime din acest număr sunt încă deschise. Se mai  ştie că în timp ce ele erau închise de către autorităţile sovietice, reprezentanţii Patriarhiei Moscovei făceau numeroase declaraţii pretinzând că veştile despre închiderea bisericilor erau inventate de duşmanii Sovietelor.

Adevărul despre situaţia Bisericii din URSS este acum în mare măsură cunoscut, ca rezultat al diferitelor plângeri primite în vest, din Scrisoarea Deschisă a celor doi preoţi din Moscova şi din alte documente. Autenticitatea lor e confirmată de reacţia episcopilor Patriarhiei Moscovei. Din toate aceste surse reiese clar că guvernul ateu, prin episcopii servili, a creat o ierarhie artificială care acum nu numai că tace în faţa crimelor autorităţilor civile, ba chiar cooperează activ cu ele în misiunea lor.

Recent au devenit cunoscute scrisorile Arhiepiscopului Ermogen, anterior de Kaluga. El îi declară deschis Patriarhului Alexei că motivul real al demiterii sale din scaunul episcopal nu a fost vreo vină, vreo greşeală în administraţia sa şi nici vreo încălcare dogmatică, ci solicitarea lui Kuroiedov, Preşedintele Comitetului pentru Probleme Religioase al Consiliului de Miniştri al URSS.

Arhiepiscopul explică motivul unei astfel de solicitări: „Prima cauză a problemelor a fost refuzul meu de a-l ajuta pe Delegat să închidă biserica din satul Lunacearsk de lângă Taşkent“. El declară că după transferul lui la o altă eparhie au survenit complicaţii cu Delegatul  guvernului din cauza (…) (n.m. aici apare o lipsă în textul publicat în engleză)

Înrobirea ierarhiei Moscovei este în mod special evidentă în cazul următor, menţionat în scrisoarea Arhiepiscopului Ermogen către Patriarhul Alexei din 20 februarie 1968. El citează recomandarea pe care a primit-o de la un membru permanent al Sinodului, acum decedat, Mitropolitul Pitirim de Krutiţa: „Pentru a evita orice complicaţie, fă aşa: când un preot sau un membru al unul consiliu parohial te vizitează cu vreo problemă bisericească, ascultă-l şi apoi trimite-l la Delegat cu înţelegerea ca el să se reîntoarcă la tine. Când se întoarce şi-ţi relatează despre asta, sună-l pe Delegat şi întreabă-l ce i-a spus oaspetelui tău. Şi ce i-a spus Delegatul, spune-i şi tu“.

Astfel, primul episcop în rang după Patriarh îl instruia pe un episcop de eparhie cum trebuie să acţioneze ca purtător de cuvânt al clerului şi credincios în administrarea Bisericii, transmiţând ca fiindu-i proprii ordinele unui duşman ateu al Bisericii, un reprezentant al puterii comuniste care are ca unul dintre scopuri completa distrugere a religiei.

Dacă Arhiepiscopul Ermogen a refuzat să se pună în poziţia unui executant orb al ordinelor duşmanului Bisericii şi drept urmare a fost lipsit de scaunul său, Patriarhul Moscovei şi colaboratorii lui, dimpotrivă, de mult s-au predat deplin ordinelor comuniştilor, împlinindu-le fiecare dorinţă şi directivă. Poate că iniţial au vrut să-L slujească numai pe Dumnezeu. Dar persecuţia ulterioară i-a forţat să-l slujească şi pe Veliar, acţionând astfel împotriva avertismentului Sfântului Apostol Pavel (2 Corinteni 6, 14-15). Totuşi, conform spuselor Mântuitorului nostru, în curând va deveni evident faptul că „…nici un om nu poate sluji la doi stăpâni: căci ori pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi; ori de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui“ (Matei 6, 24). Dar fiii diavolului nu tolerează pe cei care-I dau întâietate lui Dumnezeu, şi atunci episcopii moscoviţi conducători, că vor sau nu, din motive de autoconservare, au devenit obedienţi acelora şi nu în primul rând lui Dumnezeu.

Din această cauză vocea lor într-un Mare Sinod nu ar exprima opinia liberă a Bisericii, ci în multe cazuri ar exprima gândurile duşmanilor Ei, care îi stăpânesc pe aceştia. Deşi pentru cei care nu cunosc situaţia ei reală sau nu vor s-o cunoască, ar părea că în spatele acelei voci se află titlul de Biserică a Rusiei, noi, conştienţi de actuala stare de lucruri, nu am putea recunoaşte, nici în sens canonic şi nici în sens moral, ca validă sau obligatorie nici o hotărâre la care se ajunge cu participarea unor episcopi înrobiţi de atei.

Avem, chiar şi acum, datoria de a o informa pe Sfinţia Voastră despre cele sus-menţionate, şi rămânem al Sfinţiei Voastre rob smerit,

 

     Mitropolitul FILARET

    

      Preşedintele Sinodului Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei

 

| Stmaryofegypt.org traducere Mihaela Leontescu

 

Citiți vă rog și:

Protestul Mitropolitului Filaret Vosnejenski, Întâistătătorul ROCOR către Patriarhul Athenagora în legătură cu ridicarea anatemelor din 1054

Decretul Patriarhului Tihon № 362 ce a stat la baza formării Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Granițelor (ROCOR)

Testamentul Duhovnicesc al Arhiepiscopului Antonie al Los Angelesului sau Predania Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Granițelor

Anatema dată de sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse din afara granițelor ECUMENISMULUI

 

Categorie: ROCOR | Vizualizări: 1194 | Adăugat de: Gabriel | Rating: 5.0/1
Total comentarii : 0
avatar