Dacă are cineva urechi - să audă! (AP.13:9)
Acasă » 2017 » Mai » 19 » DOAMNE, NE E DOR DE MÂNĂSTIRI…
8:51 PM
DOAMNE, NE E DOR DE MÂNĂSTIRI…

DOAMNE, NE E DOR DE MÂNĂSTIRI…

–Doamne,ne e dor de mânăstiri ,

De taina,tihna și de duhul lor,

Ce-adăpostesc de bunăvoie ai Tăi miri

Și de miresele în negru ne e dor…

 

Și-au făcut cuib departe și ferit

În munți, în sihăstrii ori în vâlcele;

Dar noi i-am căutat și i-am găsit

Să-i tulburăm, cu ale noastre rele !

 

Răniți de lume și însângerați,

Flămânzi de-o mângâiere părintească,

Băteam și deschideau ca unor frați

Cetatea de scăpare-mpărătească!

 

Și ne hrăneau cu bunătăți cerești,

Și trupuri ostenite odihneau,

Dar mai ales cele duhovnicești

În sufletele noastre semănau !

 

Curățiți pentru-o vreme și restaurați

Ne întorceam în lume înnoiți !

Prin rugăciune rămâneam legați

Să-i pomenim și să fim pomeniți !

 

Ei se rugau, cu îngeri laolaltă,

Pentru cei mulți și mult nefericiți,

S-ajungem la a Mântuirii poartă,

Să biruim, să nu fim biruiți !

 

Noi ne rugam, din mreje de păcate,

Să le trimită Bunul Dumnezeu

Cete de îngeri, oști întraripate,

Să biruie ispita celui rău !

 

Și să se mântuiască toți cei buni,

La rai să prindă rând și pentru noi,

Și pentru sfintele lor rugăciuni

S-avem nădejdi în ziua cea de-apoi !

 

...Nu ne-am rugat destul sau nu curat

De au căzut cetățile de fugă ?

Și dacă n-au căzut… ce s-a-ntâmplat

Că nu mai alergăm… la a lor rugă ?!

 

Porțile-s deschise, ca odinioară,

Toate sunt la locul lor,precum cândva,

Atunci de ce nu vrea să mai tresară

În inimi dorul de-a le revedea ?

 

S-a ridicat nor alb, precum odată

De pe Sfânta Sofia, de Duh părăsită?

Sau ne este credința viclean atacată

De cei care-o vor acum răstignită?

 

Ce duh s-a depărtat de pragul lor

Pângărindu-l cu certuri și plângeri?

Vai, vouă ! vai, vouă ! ecumeniștilor,

Ce dezbinați și obștile de îngeri !

 

Vai, vouă ! celor ce iar sfâșiați

Cămașa lui Hristos și-L împărțiți,

Și în chilii de mânăstiri intrați

Să tulburați, frați și surori să prigoniți!

 

Pentru Hristos ei au lăsat mamă și tată,

Frați și surori, poate chiar o iubire!

Și Lui și numai Lui viața toată

I-au închinat-o, spre înveșnicire !

 

Cei care ADEVĂRUL vor – primesc

Să-i  dosădiți cu mare bucurie !

Pentru Ortodoxie chinuri își doresc –

Voi însă ce răspuns veți da, când va să fie?!

 

Voi, care-acum frați strâmtorați

Și vă fățărniciți, pe față și-n ascuns,

Temeți-vă ! Zadarnic îi certați –

Cu ceata  hulitorilor veți da răspuns!

 

Frică de moarte să le fie-acum ? 

Când aurul se-ncearcă-n topitoare ?

Voi, îngeri în trup, n-o luați pe alt drum

Pe-alături de strâmta cărare !

 

Că dacă voi vă temeți, noi ce-om face?

Noi, păcătoși și slabi, slăbănogiți?

Cum să vorbească lumea când monahul tace?

Și cum să stea mirenii dacă voi fugiți?

 

prof. Paraschiva Rădoi

Vizualizări: 949 | Adăugat de: Gabriel | Rating: 5.0/2
Total comentarii : 0
avatar