Dacă are cineva urechi - să audă! (AP.13:9)
Acasă » 2017 » Decembrie » 4 » Discurs exemplar al unui om politic interbelic, mărturisire ortodoxă privitoare la problema Paştelui în calendarul ortodox. Partea II
4:03 PM
Discurs exemplar al unui om politic interbelic, mărturisire ortodoxă privitoare la problema Paştelui în calendarul ortodox. Partea II


Continuare din articolul precedent

La 17 martie – dacă d-voastre veţi avea energia şi hotărârea, şi sper c-o veţi avea – atunci începând postul mare, va începe şi liniştea în Biserica Ortodoxă Română şi în întreaga Biserică a Răsăritului.

D-lor, de astădată – adică la 21 ianuarie – Sinodul n-a mai avut ce face, a trebuit să dea o hotărâre publică şi să facă şi o enciclică. Enciclica, redactată de factotumul Sinodului, acelaşi P.S. Bartolomeu de Râmnic, care a invocat afurisenia canonului din Antiohia şi nu s-a sfiit să ia asupra sa toată afurisenia, a redactat şi enciclica prin care Paştile să fie sărbătorite la 31 martie, adică înaintea Paştilor evreieşti !

A uitat că coincide cu al evreilor. A inventat alte 7 chestiuni şi a cerut ca să fie Paştile la 31 martie.

D-lor, eu nu voiu insista asupra argumentelor ştiinţifice ale Sinodului. Este extraordinar, nu este aşa, ca un om de ştiinţă să vină să apere credinţa, iar oamenii credinţei să apere ştiinţa. Mă rog, care ştiinţă o apără ? Confundă ei ştiinţa cu acel simplu calcul astronomic. Aceea este o socoteală de matematică. Sau vor să tragă toate concluziile ştiinţei ? Ei, onoraţi prea sfinţiţi, pentru ştiinţă, apa, chiar agheasma este H2O. Este acelaşi lucru agheasma pentru credincioşi ? Nu, d-lor ! Pentru credinciosul adevărat agheasma de la Bobotează îi străbate corpul ca o mireasmă înălţătoare şi adietoare, ca şi aceea a vântului deasupra capului lui Ioan Botezătorul în pustiul înfierbântat al Iordanului. Nu, d-lor, pentru un credincios, când preotul îl stropeşte cu apă, cu agheasmă, nu este ca şi cum i-ar uda capul cu o apă oarecare. Duhul Sfânt îi străbate corpul lui. Pentru un credincios şi pentru preot, atunci când el stă la altar şi se împărtăşeşte cu bucăţica aceea de pâine dospită, aceea nu este o hidrocarbură, ci este însuşi trupul dumnezeiesc şi vinul acela nu este alcool etilic, cum este pentru ştiinţă, ci este însuşi sângele Domnului !

Sau vor d-nii prelaţi să tragă toate concluziile ştiinţei ? Atunci să-şi părăsească scaunele Sinodului şi să meargă profesori de fizico-chimice şi de ştiinţe naturale la licee şi universităţi (Aplauze pe băncile partidului ţărănesc).

Mai departe, d-lor, se invocă motive economice. Economice ! Ei bine, înţeleg să se ocupe guvernul şi parlamentul de economie, dar se mai ocupă şi Sinodul ?! Or, este vorba că tocmai aceia pe care îi interesează economia protestează împotriva fixării Paştelui.

Toată negustorimea din ţară, toţi micii negustori, care sunt deprinşi ca de Paşti să-şi desfacă mărfurile lor – şi voiu arăta ce importanţă are aceasta în faţa ţării – toţi aceştia pierd mai mult, pentru că de Paştele acesta, care îl fixaţi în zilele babei Dochiei, nu mai cumpără nimeni nimic (Ilaritate pe băncile majorităţii).

Acum, am aici la mine telegrame de la Craiova şi vă voiu arăta că negustorimea craioveană, în numele tuturor negustorilor olteni, protestează împotriva acestei fixări a Paştelui.

D-lor, prin această enciclică a lor, a Sinodului, se mai spune un lucru: majoritatea poporului român este de partea lor ! Când l-au consultat, unde l-au consultat, pe cine au consultat ?

Eu nu am anunţat decât de câteva zile interpelarea mea şi astăzi toată corespondenţa mea din ţară, nu din unele părţi ale Basarabiei şi ale Bucovinei, ci din tot cuprinsul ţării, toată este plină numai de mulţumiri şi de rugăminţi, ca să duc lupta până la sfârşit.

D-l Cezar Spineanu: Grea afacere.

D-l Dr. N. Lupu: Pentru d-ta, care nu eşti credincios, este grea, dar pentru mine nu este imposibilă.

D-l Cezar Spineanu: Ce legături ai d-ta cu ţărănimea românească ?

D-l Dr. N. Lupu: Mă surprinde că tocmai un om ca d-ta, care în materie politică ai cam fost discipolul meu, tocmai d-ta te grăbeşti să mă întrerupi.

D-l Cezar Spineanu: Eu n-am fost discipolul d-tale.

D-l Dr. N. Lupu: D-lor stenografi, eu vă rog să scrieţi, nu o voce, ci ,,Cezar Spineanu”, ca să ştie toată ţărănimea din Dâmboviţa cine este de partea ereticilor.

D-l Cezar Spineanu: D-ta ai fost în guvernul Ştirbei.

D-l Dr. N. Lupu: ,,Naţi-o frântă, că ţi-am dres-o”. Dar d-nii Iunian şi Popovici n-au fost în guvernul Ştirbei ?

D-le preşedinte al Consiliului de Miniştri, cum vă spuneam, fără să fac cea mai mică agitaţie – o socoteam şi o socotesc criminală – fără să fi făcut nici cea mai mică organizaţie, populaţia, din simplul ei instinct, a reacţionat şi mi-a adresat cuvinte şi scrisori. Vă voiu citi numai una – şi vă voiu arăta şi altele – acestea nu sunt iscălite, pentru că ei n-au avut vreme să iscălească ! (Ilaritate şi exclamaţii pe băncile majorităţii). Da, dar sunt altele iscălite. Iată am aci una către I.P.S.S. Patriarhul. Dar să încep cu cele iscălite, n-am să le citesc pe toate, pentru că n-am timp 

O voce de pe băncile majorităţii: O fi pentru pământ.

D-l Dr. N. Lupu: Dacă socotiţi d-voastră că oamenii aceştia numai pentru pământ trăiesc, vă înşelaţi. Trăiesc şi cu credinţa. Iată una: ,,D-le deputat, subsemnaţii locuitori din comunele: Huşi, Uideştii Drăguşeni, Boroaia, Fântână-Mare, Preoţeşti şi Rădăşeni, toate din judeţul Fălticeni, văzând că d-voastră sunteţi un adevărat creştin, cu lacrămi în ochi venim, de la cei mai în vârstă până la cel mai mic copil, a vă ruga de a pune toate puterile şi a ne scoate de sub jugul diavolului, căci noi creştinii în ţara noastră românească să fim subjugaţi şi să nu avem dreptul de a ne ţinea legea strămoşească ?

Bucovina a fost sub stăpânirea Austriei atâţia ani şi cu toate legile Împăratului Franz Josef, stricte, dar de religie nu s-a aninat; şi noi în ţara noastră să fim ameninţaţi cu baioneta pentru că nu facem pe placul preoţilor şi funcţionarilor statului, care se tem că vor fi daţi afară dacă nu ne vor aduce şi pe noi la legea făcută de Pimen ?

Ruşine, ruşine.

Oare acea baionetă pe care este guvernul bazat că o va îndrepta asupra noastră, nu ştie guvernul că este purtată tot de fiii noştri ?

Oare acei purtători de baionetă nu sunt creştini ?

Atunci, cum crede guvernul că va reuşi cu acest plan pentru a ne face eretici şi să ne lăsăm de credinţa strămoşească ?

Noi creştinii, în ţara noastră, am rămas cei mai răi, ne râd toate naţiile în ochi, văzând cum îşi bat joc de noi preoţii.

Oamenii sunt înmormântaţi prin grădinile lor, din cauză că nu ţin pe stil nou, copiii stau nebotezaţi.

O femeie în satul Jacota a fost înmormântată în grădină; nu e ruşine pentru noi ?

Suntem hotărâţi să luptăm până la ultima picătură de sânge şi de datinile strămoşeşti nu ne lăsăm.

Nu vom face Paştele la 31 martie, nu ne lăsăm noi purtaţi de colo până colo.

Pentru adevăr pierim cu toţii.

Suntem hotărâţi să suferim muncile lui Hristos – căci şi El a suferit pentru noi – dacă guvernul va crede să ni le aplice noi suntem gata oricând.

Deci, vă rugăm, d-le deputat, arătaţi cererea noastră în Cameră şi dacă aveţi nevoie de iscăliturile noastre le trimitem.

Cerem Paştile la 5 mai, să le serbăm în linişte.

Rămânem ai d-voastră prea supuşi, peste 5.000 locuitori.

Şi iscăleşte cel care o trimite, Dumitru Gheorghe Gavril, comuna Huşi, judeţul Fălticeni dacă vreţi d-voastre să-l faceţi martir, poftiţi scrisoarea.

Iată, locuitorii comunei Dăiţa, judeţul Vlaşca, prin 400 de iscălituri cer: ,,Să ni se lase libertatea în acea zi a intra în biserică, chiar dacă preotul refuză să ne facă sfânta slujbă, şi a fi liberi pe credinţa noastră”.

Apoi satele: Valea Roşie, Suliman, Săruieşti, Frunzăneşti, judeţul Ilfov, în număr de mii, cer I.P.S.S. Patriarhului: ,,A ne acorda să facem Sfânta Înviere pe ziua de 5 mai, adică pe calendarul vechi ar veni 22 aprilie, căci suntem creştini ortodocşi care batem drumul sfintei biserici; noi suntem cei bătrâni obişnuiţi cu Sfintele Paşti şi sărbătorile după vechime” etc.

Prin telegramă aşa: ,,Creştinii ortodocşi din judeţul Câmpulungul Bucovinei roagă să se serbeze Paştile cum au serbat moşii şi strămoşii noştri, după cum vine acum la 5 mai, 22 aprilie, stil vechi” (ss) Nisioi şi Grămadă.

Aş putea continua.

Iată majoritatea poporului de care vorbeşte enciclica ! De la un cap la altul al ţării din nordul Bucovinei până în fundul Olteniei toţi cer să se respecte datina străbună !

D-lor, în aceeaşi circulară, care este enciclică – tot ceea ce poate fi mai deosebit şi mai îndepărtat de o enciclică pastorală: enciclicele pastorale se dau în numele Duhului Sfânt, ele nu se argumentează, ele poruncesc, când eşti convins de adevăr – se face în cele din urmă apel la sprijinul guvernului, pentru ca, cu ajutorul baionetei, al jandarmilor şi soldaţilor, să apăraţi viaţa preoţilor expuşi şi să introduceţi în România Nouă timpurile din epoca Romei vechi a lui Diocleţian şi Domiţian.

D-lor deputaţi, acesta este stadiul chestiunii până acum. Şi pentru a mântui cu acest capitol, pot să vă spun – cum am spus şi adineauri – că Bisericile surori nouă, cum sunt Bisericile din Polonia, au început să ne creadă ca schismatici; iar Muntele Athos, Sf. Agora, unde din cele 20 de mânăstiri, 10 mânăstiri sunt zidite cu banii voievozilor români şi a norodului român, ele nu mai primesc nici danii de la noi şi ne cred schismatici.

Pentru a mă rezuma deci, d-le preşedinte, avem faţă în faţă pe de o parte hotărâri contradictorii şi necanonice ale Sinodului, iar pe de alta opoziţia întreagă a marei masse a credincioşilor, opoziţia clericilor şi preoţilor de sate, opoziţia Facultăţii de Teologie din Bucureşti, care este suverană ştiinţificeşte în materie de dogmă, opoziţia şi rugăminţile patriarhilor şi Bisericilor surori. Toate acestea împreună cu egumenii mânăstirilor noastre în care de veacuri s-a păstrat credinţa pe de o parte, pe de altă parte hotărârea nu unanimă, ci dată în condiţiile – pe care le voiu arăta – a Sinodului Bisericii Române, ei bine, puse în balanţă aceste două, dacă va triumfa totuşi hotărârea sinodului, atunci, d-le preşedinte al consiliului, să ştiţi că pentru viaţa acestei ţări începe un mare şi un imens pericol.

Pentru că, d-lor deputaţi, creştinismul român, ortodoxismul român este una cu însăşi fiinţa noastră naţională, este bătătura şi urzeala pânzei, care nu se pot desface. Noi am luat conştiinţa întâi că suntem creştini şi pe urmă că suntem români. În bătălia de la Câmpul Mierlei, Mircea cel Bătrân s-a bătut cu semiluna, ca creştin, la Călugăreni şi la Răsboieni, la fel. Noi am luat conştiinţa de români tocmai mai târziu, datorită puţinilor învăţaţi ai Moldovei, cronicarii Costin şi Ureche, care învăţaseră în Polonia, dar mai ales străluciţilor d-voastră înaintaşi, Klein, Şincai şi ceilalţi. Pentru că, d-lor, ortodoxismul român, în afară de această pagină neagră, care se caută să se înscrie acum, a mai avut o criză. Acum 200 ani, câţiva fraţi de ai noştri ne-au părăsit. Dar acest organism minunat, care este poporul român a ştiut, ca din ceea ce era în aparenţă o înfrângere, să scoată o victorie şi preoţii uniţi români din Transilvania au adus de la Roma, din biblioteca Vaticanului şi din coloana lui Traian, conştiinţa românismului şi au împlântat-o pe vecie în massa şi sufletul întregului românism.

D-le preşedinte, cum vă spun, noi avem nu numai unitatea însăşi a fiinţei noastre ca popor, nu numai trecutul nostru glorios legat de ortodoxism, dar când la 1453 semiluna a pus la pământ Imperiul Bizantin de Răsărit, citadela şi capitala ortodoxismului, atunci n-a rămas un alt sălaş, un alt loc de protecţie înaltă şi de apărare a credinţei decât ţările române, Moldova şi Muntenia. De aici, d-lor deputaţi, din aceste două ţărişoare, supuse şi robite, de aici toată munca şi sudoarea câmpului, toată truda milioanelor de ţărani, au ţinut şi întreţinut Biserica răsăriteană a Orientului, patriarhia din Ierusalim şi Constantinopol şi Sfântul Munte Athos. Noi am fost 3 secole şi prin munca noastră trupească şi prin munca noastră de minte susţinători falnici ai ortodoxismului ! Noi suntem primul pion. Şi această tradiţie seculară noi n-o putem pierde şi dintre cei dintâi să fim aruncaţi ca nevrednici printre cei din urmă.

În 1632 la Iaşi, Vasile Lupu adună un sinod ecumenic al întregii Biserici de Răsărit, prin darurile şi munificenţa lui, el numea şi detrona patriarhi.

Iar Brâncoveanu, care pentru credinţă a suferit moarte de martir, nu era numai ctitorul a numeroase biserici şi mânăstiri din tot cuprinsul românesc al Ungariei şi al Valahiei, dar ţara românească era singurul centru intelectual unde se tipăreau cărţile bisericeşti în toate limbile orientale: greacă, siriană, arabă, ş.a.

Tot aşa vremi glorioase a avut ortodoxismul român în vremea lui Mihai Viteazul, Radu cel Mare.

Iar în vremea lui Neagoe Basarab, minunatul ctitor al Curţii de Argeş, ,,mărinimia lui se revarsă asupra tuturor locurilor creştine din răsărit” zice profesorul N. Iorga în lucrarea Istoria Bisericii Ortodoxe Române.

La sfinţirea mânăstirii Argeşului fură chemaţi toţi episcopii şi egumenii din Athos, dintre care nu era unul care să nu fi putut preţui binefacerile domnului izvorâtor de milă.

Pentru prima dată un patriarh de Constantinopol Teolept veni pe pământul românesc, el era întovărăşit de episcopii de Seres, de Sarde, Midia şi Uelenic.

D-lor deputaţi, nu putem părăsi acest patrimoniu al credinţei noastre, nu numai pentru că este acolo o comoară, un trecut glorios, ci e mai mult o tradiţie. Şi tradiţia în viaţa unui popor însemnează chiar mai mult decât ştiinţa. Aş asemăna viaţa unui popor cu un falnic arbore, ale cărui rădăcini sunt adânc înfipte în pământul ţării, de unde îşi trage seva. Tradiţia ale cărei frunze verzi şi strălucitoare se adapă cu ştiinţa din afară, razele solare. Întrerupeţi pentru o clipă comunicaţia acestei frunze strălucitoare care se adapă de-a civilizaţia din afară, cu seva care vine din însuşi rărunchii pământului şi frunza se usucă şi cade la pământ. Aşa poate păţi Biserica noastră Ortodoxă dacă rupem dintr-o dată şi o clipă firul cu tradiţia ei seculară.

Iată ce spune profesorul Nicolae Iorga într-o bucată asupra tradiţiei, care va transmite posterităţii nu numai ideea dar şi vocea învăţământului nostru istoric:

,,Tradiţia poate fi uitată dar nu ucisă; dacă i se taie drumul în clasele de sus, ea rămâne şi se adânceşte tot mai mult în cele de jos şi vine un moment, când o naţie e ruptă în două prin direcţiile opuse în clasa conducătoare, care nu mai poate conduce, fiindcă nu înţelege poporul şi între clasa muncitoare care nu se mai poate ridica pentru că drumul ei firesc a fost închis”.

Dar, d-le preşedinte, în afară de tradiţie, dacă menţineţi o asemenea hotărâre, sfărâmaţi însăşi temelia credinţei în popor. Să nu vă faceţi iluzii. Am auzit spunându-mi-se: noi schimbăm anul acesta Paştile şi la anul îl punem la loc, revenim la Paştele vechi.

Dar, d-lor, data fixării Paştilor care cum vă voiu arăta, constituie cea mai importantă sărbătoare a noastră ortodoxă, face parte din însăşi dogma, din credinţă. Ea este ca articolul 12 al Crezului. Degeaba râdeţi, domnule ministru al cultelor, d-voastră nu cunoaşteţi această chestiune, după cum o voiu dovedi (Protestări pe băncile majorităţii).

Se zguduie, d-le preşedinte al consiliului, însăşi credinţa acestui popor. Data fixării Paştilor, cum v-am spus, face parte din dogmele credinţei; ea este pusă în aceleaşi cărţi în care sunt şi articolele fundamentale ale credinţei. I-aţi luat-o aceasta, este ca şi cum într-un organism, într-un ceasornic minunat, care merge regulat de o mie de ani, aţi stricat resortul. Degeaba veţi căuta să-l mai dregeţi la anul, căci el va ţăcăni şi aşa cum a fost înainte nu mai poate să fie.

Vă daţi seama ce însemnează aceasta în viaţa poporului ? Noi, d-lor, avem în viaţă destule satisfacţii, nouă ne este deschisă larg poarta cea mare a ştiinţei universale, noi călătorim, noi citim, noi vedem; dar sărmanul ţăran, care stă în întunericul satelor, nu are nimic decât o veche şi credincioasă psaltihie pe care o citeşte, din care se inspiră şi din care îşi formează mângâierea şi a acestei vieţi şi a vieţii viitoare.

Viaţa viitoare ! Pentru d-voastre şi pentru noi această viaţă ne-a dat destul după concepţia ştiinţifică, viaţa viitoare este nimic, e Nirvana, este căderea în neant.

Ei, ce frumos, ce minunat, ce mângâiere, ce putere de viaţă este să crezi că nu mori definitiv, că învii, că te vei vedea cu toţi ai tăi şi vei petrece sub ochii lui Dumnezeu o viaţă veşnică în paradisul fericit !

Nu luaţi poporului această speranţă, această unică speranţă, căci nu-i puneţi nimic în loc, şi haosul şi anarhia va fi în sufletul lui şi în sufletul însăşi al naţiunii şi al poporului !

D-lor deputaţi, în viaţa naţională şi în viaţa ţăranului, credinţa este legată de tradiţie, este legată cu însăşi viaţa zilnică.

Aşa, calendarul cum l-a avut el pe zile, şi-a fixat toate legăturile, toate orânduielile lui. El aşteaptă astăzi Paştele care la noi nu este numai învierea lui Hristos, ci este şi învierea întregii naturi. Îl aşteaptă cu mulţumire şi vrea ca la Floriile care vin, să meargă la biserici cu stâlpări de sălcii, să întâmpine pe preot, cum a fost întâmpinat Hristos la Ierusalim. De unde vreţi să ia stâlpări de sălcii, acum la 18 martie ? De unde ? Din copacul îngheţat ?

El aşteaptă ca în ziua cea mare, în Vinerea Paştilor să se ducă copiii în codru să-şi umple braţele cu viorele, cu brebenei, cu micşunele, aşa cum făceam şi eu când eram copil şi să le ducă să le pună cu sfiiciune la sfânta masă a sfântului aer. De unde să ia ei astăzi aceste flori ? Ce vreţi să ia ? Fulgi de zăpadă sau bucăţi de gheaţă ca să pună pe sfânta masă ?

El aşteaptă ca în noaptea înmormântării să meargă să facă înconjurul bisericii de 3 ori cu preotul şi cu lumânări aprinse în mână şi pe faţa lui să fie adierea caldă a zefirului de primăvară. Ce o să-l adie acum ? Crivăţul de iarnă al sinodului ?

El aşteaptă ca în noaptea Învierii să se ducă la biserică cu jertfa lui, cu pască, cu ouă roşii. Găinile nu fac ouă iarna, poate pentru sinod.

El aşteaptă să vină preotul să-i binecuvânteze jertfa şi, atunci când iese cu lumânarea în mijlocul poporului, acelaşi vânt cald şi frumos să-l adie, iar nu crivăţul de iarnă. De Paşti, d-le preşedinte al consiliului de miniştri, în satul d-voastră, ca şi în satul meu, căsuţele mici şi modeste se grijesc, se văruiesc cu var alb. Cum să le văruiască acum, când îngheaţă bidineaua ? Copiii se duc la horă îmbrăcaţi în cămăşuţe albe, cu altiţe, se dau în dulap şi în scrânciob, sub soarele cald al primăverii înviate; cum să se ducă la Paştele d-voastră, sub ger şi frig ?

Aţi surpat deodată toată sărbătoarea, toată tradiţiunea, totul ! Sărbătoarea Paştilor, d-le preşedinte al consiliului de miniştri, este o dată pe an, aşa ştiu oamenii, şi este aşteptat cum ,,aşteaptă românul Paştele”. Întrebaţi-vă d-voastră, şi vedeţi, dacă astăzi, în massa întreagă a poporului, mai este aşteptat Paştele cu aceeaşi bucurie, cu care, nouă secole de-a rândul, creştinismul român l-a aşteptat.

D-lor, ţineţi seama d-voastră, că acest popor este un popor mistic ? Citeam un articol al unui doctor savant, Dăianu din Ardeal care ne vorbea că nu ne trebuie obscurantism oriental. Da, suntem mistici şi puterea misticismului nu este, cum socotiţi d-voastră, o putere de dispreţuit, este una din forţele vii şi mari ale universului şi nu aveţi decât să vă uitaţi la reprezentanţii misticismului. În poporul rus, în veacul al 19-lea, ei au dat cei mai mari autori literari ai lumii, cei mai maeştri de cuvânt şi de curente. Vă este indiferent ? Ştiţi d-voastră că în Basarabia, în timpul dominaţiunii ruse, un simplu preot, rezemat pe o singură mică doctrină, a fost în stare să facă o religie, a întemeiat o religie a inochentiştilor. Am citit în broşura plină de învăţăminte a d-lui Popovschi, membru al partidului d-voastră, că 40.000 de ţărani basarabeni, d-le Maniu, au plecat din Basarabia după acest călugăr Inochentie, expulzat tocmai la Arhanghelsk şi din ei au murit 36.000 în gheţurile nordice. Aceasta formează misticismul. Voiţi d-voastră să creaţi asemenea curente şi asemenea mişcări ? Nu vă gândiţi că zdruncinaţi din temelie însăşi existenţa poporului ? D-le preşedinte, un asemenea respect a unei asemenea hotărâri ne duce la ruină, viaţa internă va fi săpată cum sapă acele thermite în Africa şi în Brazilia locuinţele de nici se simte, nici se ştie când casa cade noaptea peste tine.

D-lor, a respecta o asemenea hotărâre sinodală înseamnă a introduce la însăşi temelia casei noastre naţionale ruina şi pierderea. Degeaba faceţi legiuiri economice; degeaba înzestraţi casa frumos, cum o faceţi, dacă nu am avea sufletul poporului cu noi. El va şti că noi suntem de altă religie şi el de alta, pe care noi nu o respectăm şi atunci pierduţi suntem !

Nu ! Datoria d-voastră, d-le preşedinte al consiliului de miniştri, este să nu respectaţi hotărârea sinodului şi să interveniţi mai repede, căci nu este timp de pierdut. Casa arde şi este ceasul al doisprezecelea. Dacă până duminica viitoare chestiunea nu e hotărâtă, s-a întâmplat cel mai nenorocit eveniment în Biserica noastră în ultima mie de ani.

Vă dă dreptul constituţiunea să interveniţi, căci prin art. 22 spune aşa: ,,Biserica Ortodoxă Română este şi rămâne neatârnată de orice chiriarhie străină, păstrându-şi însă unitatea cu Biserica Ecumenică a Răsăritului în privinţa dogmelor.

În tot regatul României, Biserica Creştină Ortodoxă va avea organizaţie unitară cu participarea tuturor elementelor ei constitutive, clerici şi mireni”. Mireni, deci şi noi. ,,O lege specială va statornici principiile fundamentale ale acestei organizaţii unitare, precum şi modalitatea după care Biserica îşi va reglementa, conduce şi administra, prin organele sale proprii şi sub controlul statului, chestiunile sale religioase, culturale, fundaţionale şi epitropeşti”. Deci sub controlul statului şi prin urmare guvernul are dreptul şi datoria sa intervină.

Iar legea specială, care s-a votat şi ea, zice la art. 4 aşa: ,,După dreptul canonic şi în conformitate cu constituţiunea ţării, Biserica Ortodoxă Română îşi reglementează, conduce şi administrează prin organele sale proprii şi sub controlul statului, afacerile sale religioase, culturale, fundaţionale şi epitropeşti. Controlul statului asupra Bisericii şi organelor sale se exercită în mod constituţional prin Ministerul Cultelor”.

Ori, d-le preşedinte al consiliului de miniştri, statul suntem noi; este Parlamentul, expresiunea naţiunii, şi guvernul, emanaţiunea Parlamentului.

Am văzut într-un ziar Ultima oră că diverşi membri ai Parlamentului şi-au dat părerea cu privire la această chestiune. Cu regret am văzut că şi doi foşti miniştri ai cultelor, d-nii Goga şi Banu, au exprimat părerea că rezolvarea acestei chestiuni aparţine exclusiv Sinodului, că guvernul n-are a se amesteca şi nici Parlamentul, întrucât este un corp interconfesional. Profundă eroare.

Daţi-mi voie să vă dau un exemplu: chestiunea Paştilor evreieşti. Am fi noi în drept, am avea noi lipsă de delicateţe, de înţelepciune şi de tact ca în această Cameră să ne ocupăm de reglementarea Paştilor evreieşti ? N-am avea. Şi am avea noi dreptul să ne prevalăm de oarecare interpretări din Talmud, ca să zicem că atunci trebuie să fie Paştile sau altădată ?

Această chestiune priveşte exclusiv corporaţiunile bisericeşti, singurele chemate să rezolve problema (Aplauze pe mai multe bănci).

[...]

D-l Pompiliu Ioaniţescu: … care a venit şi a spus că d-l preşedinte al Consiliului de Miniştri nu ar fi ortodox şi ca prim-ministru al ţării, care asigură ordinea publică în această ţară, nu ar avea cuvânt în această mare chestiune. D-l Iuliu Maniu reprezintă astăzi întreaga putere românească în guvernarea ţării acesteia şi are toată încrederea ţării în toate direcţiunile (Aplauze prelungite pe băncile majorităţii).

D-l Octavian Goga: Eu cred că d-l prim-ministru nu are aceeaşi părere.

D-l Dr. N. Lupu: Vedeţi ce rău este să laşi a fi întrerupt ?

Singurele aplauze, pe care le puteam avea de la majoritate, mi le-aţi furat d-voastră, d-le Ioaniţescu.

D-le Goga, oricât de grozav interpretator de legi aţi fi, nu puteţi să contestaţi acest lucru că într-o situaţie dată, fie ea scrisă în lege sau nu, când statul şi poporul sunt în pericol, guvernul, oricare ar fi el, să nu poată să intervină (Aplauze pe băncile partidului ţărănesc).

În ceea ce priveşte ce spuneaţi d-voastră, odată ce eu dovedesc că este pericol şi că d-voastră trebuie să scoateţi jandarmi ca să ducă lumea la biserică, hotărât, aceasta este o chestiune de stat.

D-l Octavian Goga: Dacă o cer forurile bisericeşti !

D-l Dr. N. Lupu: În ceea ce priveşte chestiunea, pe care o ridică d-l Goga, ea este o chestiune de foarte mare importanţă.

D-lor, există state şi state înaintate, cum sunt Statele Republicii Americii de Nord, în care cei 30 milioane de catolici nu pot niciodată să reuşească să aleagă preşedinte al republicii pe d-l A. Smith, guvernatorul statului New York, căci cei 70 milioane de protestanţi se opun la aceasta …

Dar odată ales, nu se va putea găsi american, care să-i conteste, în baza religiei, dreptul de a interveni în apărarea statului.

Dar este acelaşi cazul d-lui preşedinte al Consiliului de Miniştri ?

D-lor, românii din Ardeal, chiar acei care s-au unit, au păstrat până într-atât tradiţiile comune cu noi, că nici se simte unirea: preoţii se însoară, sărbătorile sunt la aceeaşi dată cu noi, obiceiurile sunt aceleaşi ca la noi …

D-l Pompiliu Ioaniţescu: Şi Biserica Unită este tot biserică de stat.

D-l Dr. N. Lupu: Dar, d-lor, în fiecare din noi nu vorbeşte numai acela care este aici în clipa aceasta. În fiecare din noi se răsfrâng şi sunt depozitate toate generaţiunile anterioare, care ne-au precedat. Până acum 200 de ani, d-le Maniu, străbunii d-tale, cele 7 generaţii de preoţi, de care mi-ai vorbit, au fost în legea noastră românească, în legea noastră ortodoxă. În numele lor şi în numele tuturor celor 14 milioane de ortodocşi de astăzi, care stăm la spatele d-voastră, te rugăm să intervii cu hotărâre şi cu energie şi să dai acestui popor liniştea pe care o cere (Aplauze pe băncile partidului ţărănesc).

D-lor deputaţi, mai sunt aici deputaţi între d-voastre care au răspuns că se miră că asemenea chestiuni anacronice se mai pun în faţa ţării, asemenea chestiuni de Evul Mediu ! Ei arată o totală lipsă de înţelegere a realităţilor. Ei da, poporul nostru trăieşte sufleteşte cu fanatismul credinţei din Evul Mediu ! Dar ce socotiţi d-voastre, că Evul Mediu este aşa, un Ev de dispreţuit ? În Evul Mediu, d-lor, a strălucit – şi lângă dânşii noi – în fruntea civilizaţiei mondiale, Bizanţul, Constantinopolea, cu comorile ei de artă, cu mânăstirile, cu episcopii, cu patriarhii, cu credinţa ei. În Evul Mediu era aşa mare curăţenie morală, că s-au găsit zeci de milioane de oameni ai Apusului să plece într-un elan, pentru eliberarea Sfântului Mormânt, iar astăzi au plecat cu zecile de milioane pentru câştigarea de debuşeuri economice ! De ce aveţi acel dispreţ de Evul Mediu ? Este o epocă înaltă şi frumoasă a omenirii şi este bine că ţăranii noştri au păstrat din acea vreme fanatismul şi credinţa.

D-lor, sunteţi datori, cum v-am spus, să interveniţi, şi înainte de a interveni sunteţi datori să examinaţi – şi veţi fi mai în măsură să examinaţi decât mine – în ce condiţiuni s-au luat hotărârile Sfântului Sinod din 21 ianuarie ? Sunteţi obligaţi la aceasta. Pentru un şef de stat – d-voastră, d-le Maniu, aveţi delegaţiunea şefului de stat, să vă ocupaţi de bunăstarea şi siguranţa acestui stat – nimic nu poate fi secret. Şi veţi vedea: oare acest Sinod avut-a el autoritatea şi înălţimea morală a Sfinţilor Părinţi, ale căror hotărâri şi deciziune le-a călcat, cu cinism, în picioare ? Veţi vedea: acele hotărâri au fost luate ele din sfânta credinţă a religiei, sau a fost ele rodul unor intrigării perfide şi a unor ambiţiuni bolnăvicioase ?

Şi dacă d-voastră veţi reuşi mai mult decât mine să cercetaţi acolo, să vedeţi atmosfera, veţi găsi – şi aceasta dă, încă o dată, mai mult temei şi drept intervenţiei d-voastră – veţi găsi că manipulatorul principal, omul care s-a opus intenţiunii pacifice a şefului Bisericii, a fost un orgolios, un om mândru, care se cheamă Nicolae Bălan, Mitropolitul Ardealului.

D-l Coriolan Buracu: Să trăiască Mitropolitul Bălan (Zgomot, întreruperi pe băncile partidului ţărănesc).

D-l Octavian Goga: D-le dr. Lupu …

D-l Dr. N. Lupu: Nu mai mă întrerupe, d-le.

D-l Octavian Goga: Eu cred că este greşit ca mitropolitului de Sibiu să-i spuneţi aşa (Zgomot, întreruperi pe băncile partidului ţărănesc, aplauze pe băncile majorităţii).

D-l Dr. N. Lupu: D-le preşedinte, poate să fie senator. Este un om, care în acest pericol a avut rolul lui (D-l Octavian Goga vrea să întrerupă). Te rog să nu mă mai întrerupi, nu-ţi dau voie să mă întrerupi. De când există Biserica Unită în Ardeal, şi pot să vă facă aici mărturie, d-nii deputaţi ardeleni în timp de două sute de ani, uniţii şi ortodocşii au trăit în deplină armonie. A trebuit să vină acest învăţat şi doctrinar, acest doritor de reforme ştiinţifice ale Bisericii, ca să facă din viaţa din Ardeal, între uniţi şi ortodocşi, un adevărat iad şi o mizerie: să se urască şi să se înjunghie.

D-l Coriolan Buracu: Protestăm. Nu e adevărat (Întreruperi, zgomot pe băncile partidului ţărănesc).

D-l Dr. N. Lupu: Acest mitropolit …

D-l Iuliu Maniu, preşedintele consiliului: D-le Lupu, n-am obiceiul să întrerup pe d-nii oratori. Cu toate acestea daţi-mi voie să fac o scurtă întrerupere. Informaţiunile d-voastră, în privinţa aceasta, sunt inexacte şi cred că atingeţi o înaltă persoană bisericească pe nedrept cu aceste constatări. Dacă d-voastră veţi controla informaţiunile pe care le aveţi, veţi vedea că rolul Î.P.S. Mitropolitul din Sibiu nu este acela pe care l-aţi zugrăvit d-voastră (Aplauze pe băncile majorităţii).

D-l Dr. N. Lupu: D-lor, sunt situaţiuni în viaţa politică, când nu poţi să aprofundezi lucrurile mai mult, trebuie să le ţii la suprafaţă. Convingerea mea şi datele mele sunt acestea, că autorul principal al nerevenirii este Î.P.S. Nicolae Bălan, care uzând de influenţa sa asupra episcopilor din Ardeal, i-a făcut să facă corp grămadă, şi să impună tuturor celorlalţi această hotărâre, care ar părea că vine ca o impunere din partea Bisericii Ortodoxe ardelene, împotriva restului Bisericii ţării.

D-le preşedinte al consiliului, este foarte grav că atunci când această Biserică a României a făcut şi a trimis veacuri de-a rândul şi episcopi şi vlădici dincolo, a ridicat sub Brâncoveanu, sub Neagoe Basarab, sub Ştefan cel Mare şi Petru Rareş, biserici dincolo în Ardeal şi v-au ţinut credinţa, este foarte trist că astăzi din sânul acestei Biserici să se ridice braţul care să ne dea lovitura de secure, lovitura de moarte a existenţei Bisericii Ortodoxe din Regat.

D-l Coriolan Buracu: Protestăm cu toată energia (Zgomot, întreruperi pe băncile partidului ţărănesc, aplauze pe băncile majorităţii).

D-l Dr. N. Lupu: Dar d-lor, a mai fost ajutat de două elemente ale Sinodului, care nu sunt la înălţimea lor. A fost ajutat de episcopul Râmnicului, care episcop – aş putea face apel la un membru al băncii ministeriale, dar nu fac aceasta – este acuzat de simonie, fiindcă nu intră preot în parohie până când nu dă o sumă oarecare, pentru o societate, aceasta tot simonie este ! A mai fost şi un alt episcop, care are alte apucături.

Ei bine, autoritatea morală a acestor membri ai Sinodului nu poate fi pusă în cumpănă cu autoritatea morală a Sinodului Ecumenic de la Niceea ! Aceasta să se ştie.

D-le preşedinte, mă veţi întreba: ce soluţiuni aveţi ? (D-l ministru Aurel Vlad vrea să întrerupă). Tot cu voia mea trebuie să mă întrerupeţi şi d-voastră şi dacă nu vă dau voie, nu puteţi să vorbiţi.

Voci de pe băncile majorităţii: Este ministru şi ministrul poate lua cuvântul oricând (Zgomot, întreruperi pe băncile partidului ţărănesc, aplauze pe băncile majorităţii).

D-l Dr. Aurel Vlad, ministrul cultelor şi artelor: Eu cred că este inadmisibil ca d-voastră să atacaţi aici pe un membru al Sf. Sinod şi pe membrii Senatului, fără să puteţi produce dovezi. Cred că nu e nici în interesul cauzei, pe care d-voastră vreţi să o serviţi, să întrebuinţaţi astfel de mijloace inadmisibile.

Nu admit ca autoritatea episcopilor să fie coborâtă în felul acesta (Aplauze prelungite pe băncile majorităţii).

D-l Dr. N. Lupu: Eu n-am nimic cu persoana episcopilor, dacă ei nu s-ar fi atins de ceea ce este mai sacru şi mai sfânt în poporul nostru, dacă n-ar fi revoltat toate massele poporului, dacă nu le-ar fi frământat conştiinţa, dacă n-ar fi introdus durerea, nu m-aş fi atins de dânşii, cum nu m-am atins timp de 12 ani, deşi ştiu eu multe-multe, multe despre sacrosancţii pe care îi apăraţi d-voastră.

D-le preşedinte al Consiliului, mă veţi întreba ce soluţii sunt ? Nu sunt prea multe soluţii, ci numai una. Menţinerea datei de 31 martie este o soluţie anti-canonică, ilegală, asasină a poporului român; doi Paşti, fiecare când l-o vrea; doi Paşti înseamnă nici un Paşte, înseamnă ştirbirea credinţei şi nu puteţi d-voastră, prim-ministrul ţării, de confesie unită, să vă faceţi autorul unei asemenea stări, ci tocmai calitatea d-voastră de unit vă impune să interveniţi, şi încă cu energie, pentru a treia, ultima şi singura soluţie: d-le preşedinte al Consiliului, veţi convoca Sinodul, în cel mai scurt timp posibil, vă veţi ruga de sfinţii părinţi, le veţi arăta pericolul real în care se află ţara şi îi veţi ruga să revină. Iar dacă nu vor reveni, citiţi-le, d-le preşedinte al Consiliului, aceste vorbe ale Sfântului Efrem Sirul:

,,Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânie şi al grăirii în deşert, nu mi-l da mie; iară duhul curăţeniei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slugii Tale. Aşa, Doamne, Împărate, dăruieşte-mi mie ca să văd greşalele mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că bine eşti cuvântat în vecii vecilor”.

Voci de pe băncile majorităţii: Amin ! (Ilaritate pe băncile majorităţii).

D-l Dr. N. Lupu: Pe mine nu mă supără că gentilii şi păgânii râd. Iar dacă, prin imposibil, glasul d-voastră, d-le preşedinte al Consiliului, după acela al Înaltului Patriarh, nu va fi ascultat, procedaţi cu energie, aşa cum vă dă dreptul şi vă impune legea: trimiteţi-i la mânăstire şi aduceţi pe egumeni în Sinod, să ia singura hotărâre care poate să ne salveze.

D-le preşedinte al Consiliului, onorată Cameră, pe oceanul întins al creştinismului ortodox pluteşte de mii de ani corabia curată a românismului. În momentul de azi, d-voastră sunteţi căpitan, iar dumnealor sunt piloţii; în depărtare se vede un munte de gheaţă, urât şi negru, care vine să o izbească: este sentinţa Sinodului ! … Concentraţi-vă, vă rog, tot focul, toată căldura d-voastră, tot sufletul, asupra lui; va pieri muntele de gheaţă, va pieri sentinţa cum piere satana de rugăciune şi veţi salva poporul de această nenorocire care îl ameninţă. Am zis (Aplauze pe băncile partidului ţărănesc).

| Discursul ţinut în şedinţa Camerei de la 7 martie 1929 în chestiunea Paştelui

Citiți vă rog și:

Discurs exemplar al unui om politic interbelic, mărturisire ortodoxă privitoare la problema Paştelui în calendarul ortodox. Partea I

Ernest Bernea - Reforma calendarului şi satul tradiţional, argumente împotriva noului stil

 

Categorie: Calendarul Iulian | Vizualizări: 256 | Adăugat de: Gabriel | Rating: 4.7/3
Total comentarii : 1
avatar
0 Spam
1
"Este extraordinar, nu este aşa, ca un om de ştiinţă să vină să apere credinţa, iar oamenii credinţei să apere ştiinţa. Mă rog, care ştiinţă o apără ? Confundă ei ştiinţa cu acel simplu calcul astronomic. Aceea este o socoteală de matematică. Sau vor să tragă toate concluziile ştiinţei ? Ei, onoraţi prea sfinţiţi, pentru ştiinţă, apa, chiar agheasma este H2O. Este acelaşi lucru agheasma pentru credincioşi ? Nu, d-lor ! Pentru credinciosul adevărat agheasma de la Bobotează îi străbate corpul ca o mireasmă înălţătoare şi adietoare, ca şi aceea a vântului deasupra capului lui Ioan Botezătorul în pustiul înfierbântat al Iordanului. Nu, d-lor, pentru un credincios, când preotul îl stropeşte cu apă, cu agheasmă, nu este ca şi cum i-ar uda capul cu o apă oarecare. Duhul Sfânt îi străbate corpul lui. Pentru un credincios şi pentru preot, atunci când el stă la altar şi se împărtăşeşte cu bucăţica aceea de pâine dospită, aceea nu este o hidrocarbură, ci este însuşi trupul dumnezeiesc şi vinul acela nu este alcool etilic, cum este pentru ştiinţă, ci este însuşi sângele Domnului !Sau vor d-nii prelaţi să tragă toate concluziile ştiinţei ? Atunci să-şi părăsească scaunele Sinodului şi să meargă profesori de fizico-chimice şi de ştiinţe naturale la licee şi universităţi (Aplauze pe băncile partidului ţărănesc)." (extras din acest articol - partea a 2-a)
avatar