Dacă are cineva urechi - să audă! (AP.13:9)
Acasă » 2019 » Aprilie » 29 » Despre sfârșitul lui Adam, întâiul prooroc, ''Locul căpățânii'' unde a fost răstignit Hristos și moartea lui Cain.
0:06 AM
Despre sfârșitul lui Adam, întâiul prooroc, ''Locul căpățânii'' unde a fost răstignit Hristos și moartea lui Cain.

 

Faptele anilor de la suta a zecea (De la anul 900 la anul 1000 de la Zidirea lumii)
 

     Precum al greşelii, aşa şi al pocăinţei, întâiul chip, sfântul strămoș Adam, prin tânguire de lacrimi şi prin multe nevoinţe și osteneli a plăcut lui Dumnezeu. Deci împlinindu-se anii vieţii lui 930, prin dumnezeiască descoperire a cunoscut că i se apropia sfârşitul său şi chemând pe ajutătoarea sa Eva şi fiii şi fiicele, nepoţii şi strănepoţii săi chemându-i, îi învăţa pe ei ca să petreacă cu fapte bune, întru împlinirea Voii Domnului, sârguindu-se în tot chipul ca să-i placă Lui. Şi înainte le-a spus lor cele ce vor să fie, ca unul ce întâi a fost Prooroc pe pământ. Şi pace şi binecuvântare tuturor dându-le, a murit cu moarte, la care de la Dumnezeu s-a osândit pentru călcarea Poruncii. Iar sfârşitul lui a fost într-o zi de Vineri (după mărturia Sfântului Irineu) întru care când în Rai a călcat Porunca lui Dumnezeu, în ceasul al şaselea din zi, întru care a gustat mâncarea cea cu Poruncă oprită care i s-a dat lui din mâinile Evei. Lăsând după sine fii şi fiice multe, a făcut bine părinteşte la tot neamul omenesc întru toate zilele vieţii sale.

Câţi fii au fost ai lui Adam, pe care el i-a născut, nu spun deopotrivă aici istoricii. Gheorghe Chedrinul spune la fila 9: „A lăsat după sine Adam fii 33, iar fiice 27". Aşa Dorotei al Monemvasiei zice, iar Sfântul Mucenic Metodie episcopul Tirului, care întru împărăţia lui Diocleţian, în Halchida (nu în Calcedon, ci în Halchida, pentru că altul este Calcedonul cetatea, iar alta Halchida cetatea, vezi Onomasticomil), în greceasca cetate pentru Hristos a pătimit, care în rânduială romană în 18 zile se cinsteşte în septembrie (care în ale noastre cărţi nu se află) povesteşte că Adam a avut fii o sută (100) şi fiice pe atâtea care împreună cu fiii săi se născuse, căci câte doi se năşteau, parte bărbătească şi femeiască.

Deci a plâns după Adam toată seminţia omenească şi-l îngropară pe el (după mărturia lui Hegesip) în mormânt de marmoră în Hebron, unde este şi câmpul Damascului, şi stejarul Mamvri după aceea a crescut şi peştera cea îndoită a fost, pe care mai pe urmă Avraam a câştigat-o cumpărând-o de la Efron între feciorii Heteului spre îngroparea Sarrei şi a sa. Şi aşa Adam cel din pământ zidit şi iarăşi în pământ s-a întors după cuvântul Domnului.

Unii au scris, că Adam s-a îngropat acolo, unde este Golgota lângă Ierusalim. Ci se cade a şti, cum că acolo mai pe urmă capul lui Adam a fost dus după potop. Pentru că este o povestire de crezut a lui lacob de la Edesa, care i-a fost dascăl Sfântului Efrem: Că Noe intrând în corabie înaintea potopului, a luat cinstitele Moaşte ale lui Adam din mormânt şi le-a băgat în corabie cu sine, nădăjduindu-se că cu rugăciunile aceluia se va mântui în potop. Iar după potop le-a împărţit pe ele la cei trei fii ai săi. Deci lui Sem celui mai mare fiu al său i-a dat cea mai cinstită parte - Căpăţâna lui Adam - şi i-a poruncit lui să locuiască în pământul acela, unde după aceea s-a zidit Ierusalimul. Iar Sem după rânduiala lui Dumnezeu şi după proorocescul Dar cel dat lui de la Dumnezeu, a îngropat căpăţâna lui Adam la un loc înalt, nu departe de locul acela, unde avea să fie Ierusalimul. Şi a făcut deasupra căpăţânii o movilă mare, numind-o pe ea „Locul căpăţânii", de la căpăţâna lui Adam cea îngropată acolo, unde mai pe urmă, Hristos Domnul nostru Răstignit a fi a voit.

Iar după sfârşitul strămoşului Adam, a rămas între cei vii strămoaşa Eva, şi a trăit după Adam zece ani. Apoi s-a sfârşit în anul Facerii lumii 940, şi au îngropat-o lângă bărbatul său, din a cărui coastă zidită era.

Încă să nu trecem şi pentru moartea lui Cain, care la anul după sfârşitul lui Adam, Gheorghe Chedrinul spune că a fost (iar alţii au scris moartea aceluia mai înainte de sfârşitul lui Adam). Şi povesteşte Chedrinul cum casa lui Cain cea de piatră pe dânsul căzând a murit. Ci la povestirea aceluia, ceilalţi scriitori de istorii şi tâlcuitorii Sfintei Scripturi, nu se potrivesc. Cei mai mulţi pentru sfârşitul lui Cain scriu aşa: Lameh cel cu două femei, care era întru a lui seminţie, fiu lui Matusal, nepot lui Maleleil, strănepot lui Gaidad, prea strănepot lui Enoh fiului lui Cain, cel poreclit orbul, nu că orb cu totul era, ci scurt la vederea ochilor, ca un mai orb, acela a ucis pe Cain strămoşul său, în loc de vânat, nevrând. Pentru că iubea Lameh a se îndeletnici la vânatul fiarelor şi pentru aceea adeseori la pădure şi la pustie ieşind, se zăbovea într-însele. Iar Cain având pe sine pedeapsa lui Dumnezeu, suspinul şi cutremurul, din oarecare frică şi spaimă ce adeseori cădea pe el, iar mai ales în bătrâneţile sale de moarte apropiindu-se, ca şi cum temându-se, şi cum de cineva alungat fiind şi fugind, prin pustietăţi din loc în loc umbla ascunzându-se. Deci odinioară a ieşit Lameh la vânat cu sluga sa, care purta după dânsul tolba şi săgeţile şi a văzut copilul oareunde, în desişul pădurii clătindu-se ramurile cu frunzele (iar Cain acolo ostenindu-se de umblare se odihnea) şi socotind sluga că este acolo vreo fiară, a spus lui Lameh. Deci a încordat Lameh arcul său şi arătându-i şi îndreptându-i-l sluga, a slobozit săgeata spre acel loc şi l-a nimerit pe Cain în inimă şi l-a ucis pe el, şi mergând aflară, nu fiară, ci pe strămoşul său Cain rănit cu săgeata şi murind. Atunci Lameh umplându-se de jale şi mâniindu-se pe slugă, cu acelaşi arc a început a-l bate tare pe slugă şi l-a ucis. Şi a făcut Lameh într-un ceas ucidere îndoită; pe Cain şi pe sluga sa ucigând. Precum şi singur zice către femeile sale: „Bărbat am ucis întru rană mie, şi tânăr întru bubă mie" (Fac. 4, 23). Pentru că i se rănise inima şi se mânca de ştiinţă pentru amândouă uciderile acelea.

| Hronograf ed. Pelerinul Român, editia a II-a, pag.94-96

Citiți vă rog și:

Despre uciderea lui Abel, întâiul preot mucenic. Despre așezarea zilelor, săptămânilor și lunilor ce s-a descoperit lui Set, fiul lui Adam

Cea de-a șasea zi a creației. Izgonirea lui Adam din Rai.

Calendarul iulian, calendarul Domnului Iisus Hristos. Fundamentul scripturistic al duratei anului. Simbolistica anului de 365,25 de zile.

Categorie: Facerea | Vizualizări: 621 | Adăugat de: Gabriel | Tag-uri: eva, Cain, moarte, Adam, Locul capatanii | Rating: 5.0/1
Total comentarii : 0
avatar