Dacă are cineva urechi - să audă! (AP.13:9)
Acasă » 2016 » Noiembrie » 13 » Credințele amestecate ne fac să fim doar căldicei, iar căldiceii ajung in IAD! Urâciunea pustiirii de suflete a omenirii s-a pus în mișcare.
11:34 PM
Credințele amestecate ne fac să fim doar căldicei, iar căldiceii ajung in IAD! Urâciunea pustiirii de suflete a omenirii s-a pus în mișcare.

            http://www.glasulstramosesc.ro/art/adpic/antihristcupa1.jpg

           Poporul român are o zicere foarte înţeleaptă: ''Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă în traistă''. Scriptura confirmă această zicere cu mana din pustie. Dumnezeu dădea mană din belşug pentru a-i hrăni pe toţi israeliţii, dar trebuia ca aceştia să şi-o culeagă singuri după cum le-a fost indicat. Astăzi, în loc de mană, noi creştinii, Israelul cel duhovnicesc, suntem invitaţi să ne hrănim cu hrana duhovnicească a harului Sfântului Duh. Apocalipsa 3, 14-22 în care Domnul Iisus Hristos se adresează Bisericii din Laodiceea este un text esenţial pentru a înţelege în ce situaţie suntem astăzi şi ce trebuie să facem ca să ne învrednicim de hrana duhovnicească de care avem nevoie ca merinde pentru a ajunge cu bine la porţile deschise ale Împărăţiei Sale.

„Iar îngerului Bisericii din Laodiceea scrie-i: Acestea zice Cel ce este Amin, martorul cel credincios şi adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu: Ştiu faptele tale; că nu eşti nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte! Astfel, fiindcă eşti căldicel – nici fierbinte, nici rece – am să te vărs din gura Mea.
Fiindcă tu zici: Sunt bogat şi m-am îmbogăţit şi de nimic nu am nevoie! Şi nu ştii că tu eşti cel ticălos şi vrednic de plâns, şi sărac şi orb şi gol! Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur lămurit în foc, ca să te îmbogăţeşti, şi veşminte albe ca să te îmbraci şi să nu se dea pe faţă ruşinea goliciunii tale, şi alifie de ochi ca să-ţi ungi ochii şi să vezi. Eu pe câţi îi iubesc îi mustru şi îi pedepsesc; sârguieşte dar şi te pocăieşte. Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine. Celui ce biruieşte îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu, precum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui. Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor.”

Textul sfânt al Scripturii ne arată că, dacă vrem să biruim în lupta pe care trebuie s-o ducem pentru mântuirea noastră, trebuie să-L primim pe Domnul Iisus Hristos. Domnul nostru Iisus Hristos bate necontenit la uşa sufletului
nostru, dar nu ne obligă să-I deschidem. Duhul Sfânt ne trimite harul Său, dar nu ne obligă să-L primim. Porţile Împărăţiei Cerurilor sunt larg deschise pentru fiecare, dar Dumnezeu nu ne obligă să intrăm în această Împărăţie. De la noi trebuie să pornească totul. Noi trebuie să dorim ca Domnul Iisus Hristos să ne fie oaspetele de taină al sufletului, noi trebuie să simţim nevoia hranei duhovniceşti a harului Duhului Sfânt şi tot noi, aflându-ne pe drumul arătat cu marcaje evidente de către Dumnezeul nostru, trebuie să căutăm uşile deschise ale Împărăţiei. Dumnezeu ne dă mântuirea, dar noi suntem aceia care trebuie să ne-o dorim şi să facem efortul de a ne-o dobândi.


Dar noi ce facem astăzi? Ne aflăm în situaţia creştinilor Bisericii din Laodiceea, situaţie în care, căldicei fiind, Domnul ne va vărsa din gura Lui, adică nu va dori să aibă împărtăşire cu noi. Că suntem căldicei, este limpede.
Spunem că credem în Domnul Iisus Hristos, ceea ce ne-ar face să fim fierbinţi dacă ar fi adevărat întru totul şi nu am crede şi în evoluţia transformistă a noastră ca oameni dintr-un strămoş comun cu maimuţa, fără să ne punem problema că din punct de vedere logic acceptăm hula că un astfel de strămoş ar fi în mod absurd şi strămoş al Domnului nostru, Cel Care a făcut Cerul şi Pământul. O astfel de credinţă amestecată ne face să fim doar căldicei.
Spunem că credem în Domnul Iisus Hristos, ceea ce ne-ar face să fim fierbinţi dacă ar fi adevărat întru totul şi nu am crede şi într-un Big Bang şi într-un Pământ ca un fir de praf, pierdut de miliarde de ani prin spaţiu, fără să ne punem problema că din punct de vedere logic acceptăm hula în care Domnul nostru, proiectat într-un astfel de univers, ar părea cu totul nesemnificativ, neputincios şi ridicol. O astfel de credinţă amestecată ne face încă o dată să fim doar căldicei.
Spunem că credem în Domnul Iisus Hristos, ceea ce ne-ar face să fim fierbinţi dacă ar fi adevărat întru totul şi nu am crede şi în sisteme solare cu planete locuite de extratereştri superiori nouă în inteligenţă, fără să ne punem problema că din punct de vedere logic acceptăm hula prin care noi, în calitate de oameni, nu am fi cununa şi stăpânii întregului univers creat de către Dumnezeu pentru noi, făcând astfel din întruparea pe Pământ, în Om, pentru vecie, a Domnului nostru Iisus Hristos, un fapt cu totul nesemnificativ. O astfel de credinţă amestecată ne face iarăşi să fim doar căldicei.
Spunem că credem în Domnul Iisus Hristos, ceea ce ne-ar face să fim fierbinţi dacă nu am crede şi în gravitaţia universală, fără să ne punem problema că din punct de vedere logic acceptăm hula conform căreia, materia, prin proprietăţile sale intrinseci, Îl elimină pe Dumnezeu din ecuaţia existenţei universale, făcând din El în cel mai bun caz un dumnezeu leneş, retras din creaţie şi nelucrător prin pronie divină, un dumnezeu care a abandonat lumea la cheremul unor legi oarbe. O astfel de credinţă amestecată ne face din nou să fim doar căldicei.
Spunem că credem în Domnul Iisus Hristos, ceea ce ne-ar face să fim fierbinţi dacă nu am crede şi în precesia echinocţială, fără să ne punem problema că din punct de vedere logic acceptăm ca simbolurile Domnului arătate în Crugul Sfintelor Paşti şi în Crugurile sfinte ale Soarelui şi Lunii să fie terfelite prin calendarul astrologic gregorian al vremurilor imaginare rezultate din această precesie inventată de satan cu scopul ocult ca noi să nu-L mai slăvim pe Domnul nostru conform adevăratei Sale măreţii arătate prin simbolurile care se împlinesc în vremurile reale ale calendarului iulian. O astfel de credinţă amestecată ne-a făcut să fim căldicei în cea mai mare măsură.

Spunem că credem în Domnul Iisus Hristos, ceea ce ne-ar face să fim fierbinţi dacă nu am crede că adevărul şi mântuirea nu sunt doar în Sfânta Evanghelie şi Scrierile Sfinţilor, ci şi în scrierile tuturor credinţelor, "religiilor", "confesiunilor" şi "bisericilor", daca nu am crede că unde e "pace", "dragoste", "comuniune", "reconciliere", "toleranţă", "egalitate", "integrare", "libertate", nu mai e nevoie de dreapta-credinţă ortodoxă și că e destul să fii: "credincios", "religios", "spiritual", "mistic", "iluminat", "iniţiat", "evoluat" etc., pentru a te mântui. O astfel de credinţă amestecată ne face din nou să fim doar căldicei.


Ne considerăm bogaţi crezând orbeşte în corectitudinea ”ştiinţei” lui satan, fără să mai avem nevoie de harul Sfântului Duh care să ne facă să înţelegem că în realitate suntem ticăloşi şi vrednici de plâns, şi săraci şi orbi şi goi. ”Ştiinţa” lui satan este pentru căldicei, pentru cei care aleg în mod absurd să ia de bun tot ceea ce este la modă, fără niciun efort de a-şi înţelege convingerile. Cel fierbinte este cel care are credinţa cea adevărată şi şi-o cercetează neîncetat ca să înţeleagă totul prin prisma ei. Cel rece este cu credinţa rătăcită, dar este iubitor de adevăr, şi bunul său simţ cu care Domnul l-a înzestrat îl face să-şi cerceteze şi el credinţa şi atunci când o vede că e rătăcită, caută credinţa cea adevărată şi, când o află, renunţă la rătăcirea lui şi devine şi el fierbinte. În schimb, ce să faci cu un nesimţit de căldicel care crede orbeşte totul dar nu vrea să cerceteze nimic?
Cum să-l faci să se lepede de cele rele şi greşite dacă el crede orbeşte în ele, fără să-l mai intereseze adevărul lor? „Crede şi nu cerceta” este deviza lui satan. Înseamnă „Fii leneş şi nesimţit!” sau mai precis „Fii căldicel!”. Creştinul fierbinte trebuie să cerceteze totul, mai ales cele despre Domnul nostru Iisus Hristos pentru a-I putea înţelege cât de cât măreţia, puterea şi iubirea. Numai înarmat cu o astfel de înţelegere poate primi cu adevărat harul Sfântului Duh pentru a veghea asupra adevărului credinţei sale şi a respinge mereu, prin logică şi comparaţie, minciuna şi absurditatea ispitelor lui satan.

Dacă vom continua să rămânem în acestă stare de letargie căldicică şi nemântuitoare, fără să facem nicio încercare de a reveni pe calea care duce spre Împărăţia Cerească, duhurile demonice ale ”ştiinţei” lui satan vor veni cu explicaţii ”ştiinţifice” din ce în ce mai aberante şi mai hulitoare la adresa Domnului nostru Iisus Hristos, iar noi, oamenii căldicei de astăzi, le vom crede şi vom deveni carne de tun pentru apostazie şi pentru alegerea de bună voie a pecetluirii prin care antihrist ne va face robii săi fără nicio speranţă de mântuire. Diavolul ne-a păcălit cu visul cuceririlor cosmice şi nu mai vedem cum ne distruge pădurile, cum ne omoară animalele şi cum ne otrăveşte pământul, aerul şi apa. Ne-a creat confort cu tehnica lui care ne-a moleşit şi ne-a făcut leneşi. Ne ucide sufleteşte prin ecranul televizorului, al cinematografului, al calculatorului personal, al tabletelor şi al telefonului mobil. Suntem angrenaţi în lumea lui virtuală şi ne pierdem timpul mântuirii jucând jocuri şi vizionând filme. Ne-a chimizat hrana şi ne-a transformat-o genetic în mâncare toxică şi fără de gust. Toate acestea se vor acutiza dacă nu facem nimic pentru viitorul nostru. Urâciunea pustiirii de suflete a omenirii s-a pus în mişcare.


Împăratul Constantin cel Mare, artizanul Sinodului de la Niceea, a biruit în luptă pentru că a pecetluit steagurile soldaţilor săi cu simbolul crucii Mântuitorului Iisus Hristos. A ascultat de îndemnul divin: Întru acest semn vei învinge (In hoc signo vinces) şi a învins pentru că Domnul Atotputernic a fost cu el. În schimb, noi suntem învinşi astăzi de oştile slujitorilor lui antihrist pentru că am dat jos de pe steagul credinţei noastre pecetea crucii şi divino-umanităţii Domnului nostru cu care El ne-a pecetluit timpul sfânt al mântuirii noastre.
Am înlocuit în credinţa noastră acest timp real al mântuirii cu timpul imaginar al simbolurilor astrologice ale lui antihrist. Observăm cum încep să se împlinească profeţiile apocaliptice. Semnul lui Antihrist, 666, este inscripţionat pe codul de bare aflat pe majoritatea produselor pe care le cumpărăm, iar aceste produse sunt majoritatea contrafăcute. Multe dintre animalele domestice care ne hrănesc au fost cipuite cu acest semn. Folosim carduri cu cip prin care ni se urmăreşte orice mişcare, şi cât de curând cei care ne conduc doresc să înlocuiască aceste carduri cu pecetea lui antihrist pe mâna dreaptă sau pe frunte. Noi creştinii cei căldicei de astăzi vedem cum se împlinesc aceste profeţii, dar mai ales constatăm cu durere că nu prea mai avem nicio putere să ne împotrivim.

Noi creştinii Bisericii Laodiceei de astăzi am devenit asemenea unor oşteni fără de minte care, după au şters de pe steagul de luptă simbolurile Domnului Iisus Hristos şi le-au înlocuit cu simbolurile lui antihrist, au pretenţia ca Domnul să îi ajute să-l învingă pe acesta. Înainte-mergătorii lui antihrist au pus mai întâi pecetea lui pe calendarul nostru de viaţă, iar apoi, pentru că am acceptat acest calendar, antihrist va veni şi ne-o va pune pe mână şi pe frunte.
Ce-i de făcut atunci? Mai este scăpare? Dacă luăm aminte la glasul Sfintei Scripturi, este negreşit. Reamintim ce ne spune Domnul în ea:

„Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur lămurit în foc, ca să te îmbogăţeşti, şi veşminte albe ca să te îmbraci şi să nu se dea pe faţă ruşinea goliciunii tale, şi alifie de ochi ca să-ţi ungi ochii şi să vezi.
Eu pe câţi îi iubesc îi mustru şi îi pedepsesc; sârguieşte dar şi te pocăieşte.”


Scriptura ne arată că încă mai este timp ca Bisericile Ortodoxe care au greşit să revină cu pocăinţă la calendarul astronomic corect în care se împlinesc simbolurile Domnului, calendarul iulian al Sfinţilor Părinţi de la Niceea. Simbolurile Domnului nostru Iisus Hristos întipărite în Crugurile timpului sfânt al calendarului iulian reprezintă în momentul de faţă aurul lămurit în foc de care avem nevoie pentru a ne îmbogăţi sufletul, veşmintele albe care acoperă goliciunea vrednică de plâns a neştiinţei noastre şi alifia duhovnicească prin care ne putem recăpăta privirea către Domnul. A venit momentul ca noi, creştinii, să vedem existenţa reală a acestor simboluri şi să le recunoaştem puterea de călăuzire către întâlnirea cu Domnul nostru. Ele ne vor ajuta să scăpăm de zgomotul asurzitor al ”ştiinţei” lui satan şi să deschidem Domnului Iisus Hristos uşa sufletului nostru, căci numai cu ajutorul Lui îl vom putea birui pe antihrist.

Fragment din cartea ''O piatra pentru Goliat'' - Theodor Leontescu. Pag. 471-474

Categorie: Vremurile din urma | Vizualizări: 1470 | Adăugat de: Gabriel | Rating: 0.0/0
Total comentarii : 0
avatar