Dacă are cineva urechi - să audă! (AP.13:9)
Acasă » 2017 » Iunie » 25 » Comuniunea dintre îngeri și oameni din cadrul Bisericii în viziunea Sfântului Efrem Sirul
11:47 PM
Comuniunea dintre îngeri și oameni din cadrul Bisericii în viziunea Sfântului Efrem Sirul

 

Chiar dacă de cele mai multe ori este nesesizată de oameni, activitatea îngerilor nu este una izolată, proprie acestora și fără nicio legătură cu oamenii, ci este întotdeauna legată de evenimentele cele mai de seamă din istoria oamenilor. Astfel, Sfântul Efrem scoate în mod deosebit în evidență momentele Nașterii și Botezului Domnului marcate de o activitate îngereasca fără precedent:
Chiot de bucurie s-a înaltat în Bethleem la Nașterea Fiului; căci îngerii [veghetorii] s-au pogorât și lăudau acolo [Lc 2,13]. Tunet puternic erau glasurile lor. La glasurile lor de laudă au venit și cele mute [dobitoacele] și au lăudat pe Fiul.”[1] 
Cerurile s-au despicat, veghetorii au fost uimiți și au dat slavă că Acela Care pe toate le curățește a fost botezat.”[2]
Să fie oare toate aceste manifestări îngerești un semn ceresc că aceste evenimente vor fi imortalizate într-un timp sfânt în cadrul instituției divino-umane care va fi Biserica, instituție în care se creează nu numai comuniunea oamenilor cu Domnul, ci și comuniunea dintre oameni și îngeri întru slujirea Domnului? Se pare că Sfântul Efrem tocmai acest aspect a dorit să-l scoată în evidență. Sfântul subliniază comuniunea dintre oameni și îngeri nu numai
în timpul petrecerii evenimentului în sine, ci mai ales în timpul eternizării lui în cadrul sărbătoririi acestor praznice împărătești în Biserică: „Veghetorii [îngerii - Dn 4,10.14] s-au bucurat astăzi, căci Veghetorul a venit să ne trezească; cine va dormi în noaptea aceasta în care toată făptura veghează?”[3]
Gurile veghetorilor [îngerilor] și ale celor ce veghează au strigat săltând: „Pace!” Vestea cea bună a veghetorilor, pe care au adus-o, a ajuns la cei ce veghează. Cine va dormi în noaptea aceasta care a trezit făptura? Caci ei au vestit „Pace” acolo unde domnea vrajmășia. (...) Veghetorii [îngerii] s-au amestecat cu veghetorii; și se bucurau de mântuirea lumii.”[4]
Fericita ești Biserică; pentru că de praznicele tale se bucură veghetorii [îngerii]. Căci o noapte au laudat ei pe pământul care restrânge și refuză lauda. Fericite sunt cântările tale care sunt semănate, secerate și adunate în hambare în ceruri! Gura ta e o cădelniță, iar cântarile tale se înalță ca tămâia de praznicele tale.”[5]
Căpetenia îngerilor ți-a dat [,Marie,] salutul păcii ca zălog al sfințeniei. Pământul s-a facut cer nou în care veghetorii [îngerii- Dn 4,10.14] s-au coborât și au cântat laude. Fiii înalțimii au înconjurat sălașul tău din pricina Fiului Împăratului Care se sălășluise întru tine. Prin cetele veghetorilor [îngerilor] casa ta pământeasca ai facut-o asemenea cerului de sus.”[6]
În timpul Sfântului Efrem, Sărbătoarea Nașterii Domnului se ținea în Biserică pe data de 6 ianuarie împreună cu cea a Botezului Domnului, un mare prilej pentru botezarea celor care doreau să se creștineze. Descriind bucuria și însemnătatea acestor evenimente, Sfântul nu numai că accentuează importanța comuniunii dintre oameni și îngeri în cadrul Bisericii, ci, prin îndemnurile sale, militează chiar pentru realizarea acestei comuniuni. În concepția Sfântului Efrem, oamenii, care prin botez își mor vieții lor păcătoase de mai înainte și se dedică slujirii Domnului Iisus Hristos, sunt chemați să ia ca model viețuirea îngerilor și să încerce să se unească, prin modul viețuirii, cu aceștia. Astfel veghetorii-oameni care au vegheat împreună cu veghetorii îngeri în noaptea sărbătorii Nașterii Domnului sunt chemați, prin botez, spre o unire mai deplină cu aceste făpturi tocmai pentru că viețuirea îngerească este modelul pentru viețuirea omenească dedicata scopului slujirii Domnului:
Coborâți, fraților; îmbrăcați-vă în scăldătoare în Duhul Sfânt și uniți-vă cu făpturile duhovnicești (îngerii) care slujesc Dumnezeirii. (...) Botezul e mai puternic decât Iordanul, micul pârâu, căci valurile lui de Apă și Untdelemn spală păcatele fiecăruia.”[7]
Astfel, Sfântul Efrem menționează, pe lângă caracterul divino-uman al Bisericii, și caracterul ei divino-angelic, ceea ce conduce în cele din urmă la o trăsătură comunitară de factură divino-umano-angelică a Bisericii, văzută, prin prisma persoanelor care participă în cadrul ei, ca loc sfânt de comuniune al Persoanelor divine ale Sfintei Treimi, al persoanelor umane și al persoanelor angelice. Într-adevar, Sfântul nu-i neglijează pe îngeri. Slujitori ai Domnului și ai omului, îngerii se află deja în Biserica Triumfătoare împreună cu sfinții care le-au urmat modelul de viețuire, bucurându-se și suferind odată cu Biserica pentru izbânzile și eșecurile oamenilor din Biserica Luptătoare, fiind în permanență gata ca, la porunca Domnului, să sară în ajutorul omului:
Veghetorii [îngerii] se bucură pentru cei născuți din Duh și apă. Făpturile de foc și duh se bucură astăzi că făpturile trupești s-au făcut duhovnicești. Serafimii care strigă „Sfânt, Sfânt, Sfânt” se veselesc că s-a înmulțit numărul celor ce strigă „sfânt” împreună cu ei. Dacă îngerii se bucură chiar și pentru un singur păcătos care se pocăiește [Lc 15,10], cât de mult trebuie să se bucure acum, căci în toate bisericile de praznicele dumnezeiești Botezul naște făpturi noi făcute cerești din pământești!”[8]
„Doar Biserica este de acord cu veghetorii în ambele: ea suferă pentru cei păcătoși, dar se bucură pentru cei care se pocăiesc.
”[9]

1 I Nast 7, 1, p. 60

2 I Virg 15, 1, p. 326
3 I Nast 1, 61, p. 21
4 I Nast 21, 10-11, p. 104
5 I Nast 25, 2, p. 124
6 I Nast 25, 17, p. 128

7 I Epif 5, 1;5, p. 156 Pentru simbolistica botezului la Sfântul Efrem vezi si articolul lui Joseph Obeid,
L’onction baptismale d’apres HdE III de Saint Ephrem, Pd’O 17, 1992, p. 7-36
8 I Epif 6, 7-8, p. 159
9 I vs Iul 1, 8, p. 229

| Theodor Leontescu - Teză de doctorat - Teologia creației în opera Sfântului Efrem Sirul pag. 217-219

Categorie: Îngeri | Vizualizări: 1069 | Adăugat de: Gabriel | Rating: 0.0/0
Total comentarii : 0
avatar