Dacă are cineva urechi - să audă! (AP.13:9)
Acasă » 2017 » Mai » 20 » „Comuniunea cu ecumeniștii trebuie păstrată din iconomie” sau cum ''antiecumeniștii'' fac mai mult rău Bisericii decât ereticii ecumeniști
2:48 PM
„Comuniunea cu ecumeniștii trebuie păstrată din iconomie” sau cum ''antiecumeniștii'' fac mai mult rău Bisericii decât ereticii ecumeniști

Iconomia, fiind o măsură de îngăduinţă în aplicarea canoanelor, este adesea adusă drept motiv pentru păstrarea comuniunii cu ereticii ecumenişti.
Dar dincolo de unele neputinţe personale, situaţii bisericeşti administrative etc., putem oare aplica iconomia în relaţia cu erezia şi cei care stăruie în propovăduirea ei?
Un răspuns îl găsim la Sf. Maxim Mărturisitorul: „Dacă, de dragul iconomiei, împreună cu credinţa cea rea este suprimată şi credinţa mântuitoare, atunci o astfel de formă de pretinsă iconomie este de fapt o separare totală desăvârşită de Dumnezeu şi nu o unire”[1]. Or ecumenismul este tocmai învăţătura care caută cu desăvârşire suprimarea Ortodoxiei, egalarea ei cu tot soiul de erezii şi păgânisme, atunci ce fel de iconomie poate fi faţă de cei care propovăduiesc o astfel de erezie?Numai atunci iconomia se foloseşte în chip drept, când nu este vătămată învăţătura binecinstitoare”[2] – spune Sf. Evloghie al Alexandriei.
Adepţii păstrării comuniunii cu ecumeniştii spun că o astfel de iconomie se aplică pentru a păstra pacea Bisericii[3], uitând, însă, că „Pe cel prigonit pentru apărarea credinţei, pentru cele mai înalte şi de căpătâi adevăruri, nu îl învinuiesc, iar ca să zic adevărul, chiar îl laud şi mă bucur împreună cu el. Căci mai bun este un război vrednic de laudă, decât o pace care te desparte de Dumnezeu”[4]. Oare după toate cuvintele amintite ale Sfinţilor Părinţi, mai este vreo îndoială că o asemene pace ne desparte de Dumnezeu?
Sfinţii Părinţi vorbesc despre întrebuinţarea iconomiei în cazul primirii în Biserică a ereticilor care se pocăiesc nicidecum în cazul celor care stăruie în erezia lor precum o fac ecumeniştii.
Socotim că o astfel de iconomie nu numai că nu slujeşte întru întărirea Adevărului, ci dimpotrivă îi încurajează pe mincinoşi la răspândirea minciunii, îi hrăneşte şi îi adapă pentru lucrarea fărădelegii. Chiar din faptele ecumenismului vedem că părtăşia ortodocşilor cu heterodocşii nu îi aduce pe cei din urmă la calea Adevărului, ci îi întăreşte în ereziile lor, iar pe ortodocşi îi îndepărtează de credinţa mântuitoare; tot aşa şi comuniunea ortodocşilor cu ecumeniştii îi întăreşte pe cei din urmă în rătăcirea lor, iar pe ortodocşi îi face să se scuze pe sine, şi nu numai pe sine, ci şi pe cei care propovăduiesc erezia. Iată cui sunt adresate cuvintele Sf. Maxim: „Vă rog să fiţi aspri şi neînduraţi faţă de orice ar putea să ajute la dăinuirea credinţei lor nebuneşti, căci socotesc ură faţă de oameni şi despărţire de Dumnezeiasca dragoste ajutorul dat rătăcirii ereticeşti spre mai mare pierzanie a celor ce se ţin de această rătăcire”[5].
Nici într-un caz nu vrem să spunem că, în detrimentul iconomiei, trebuie să aplicăm întru totul acrivia, ci numai să amintim că „iconomia se întrebuinţează pentru puţin timp, când se îngăduie ceva necuviincios, pentru întărirea necontenită a bunei cinstiri”[6]. Istoria ultimului veac ne arată, însă, că „iconomia” în relaţia cu ecumeniştii nu duce la întărirea bunei cinstiri, ci dimpotrivă, vedem că se tot păşeşte din rău în mai rău, ecumeniştii îşi permit tot mai mult defăimarea şi batjocorirea deschisă a Bisericii lui Hristos, iar ortodocşii, din aşa-zisa iconomie, fac tot mai multe concesii în favoarea lor, adeverindu-se astfel că „în materie de credinţă ortodoxă nu poate fi pogorământ. Stricarea credinţei obşteşti este pierzarea de obşte a tuturor. Toate cele ale credinţei ortodoxe nu îngăduie iconomia”[7].


1 Actele procesului Sfântului Maxim Mărturisitorul şi al ucenicilor lui, cap.IV

2 Sf. Evloghie al Alexandriei – Patrologia Graeca 103:953
3 Epifanie Teodoropulos – Cele două extreme: ecumenismul şi stilismul, cap. B.2
4 Sf. Grigorie Teologul – Cuvântul 3: Despre plecarea sa în Pont
5 Sf. Maxim Mărturisitorul – Patrologia Graeca 91:465C, Epistola 12

6 Sf. Evloghie al Alexandriei – Patrologia Graeca 103:954
7 Viaţa Sfântului Marcu al Efesului

| Frăţia ortodoxă Sf. Ignatie Briancianinov - Mărturisire ortodoxă în faţa eresului ecumenist, pag.71

Citiți vă rog și:

Canoanele sunt lepădate, credinţa batjocorită iar tu zici că nu este vădit neadevărul şi că trebuie aşteptat un sinod? Făţarnicule!

Sfântul Ierarh Vasile cel Mare despre comuniunea cu cei ce au semnat documente eretice

Învăţătura Bisericii despre părtăşia cu ereticii. Rămânerea în comuniune cu ecumeniştii – argumente şi contraargumente

Categorie: Comuniunea cu ereticii | Vizualizări: 1190 | Adăugat de: Gabriel | Rating: 5.0/1
Total comentarii : 2
avatar
0 Spam
1
Doamne ajuta!
avatar
1 Spam
2
Osebiți-vă de ecumeniști pentru a nu vă face părtași pieirii lor. Aceste zile, acești ani nu sunt altceva decât „cântărirea” fiecăruia dintre noi în privința dreptei credințe ortodoxe. Toți, absolut toți suntem astfel cântăriți. Cine va fi găsit ușor, să nu creadă că va zbura, ci va rămâne legat de pământ. Cel care va fi cântări greu în credință, tocmai acela „va zbura” către Cer. Se separă apele pentru Cer. Numai cei orbi nu pot vedea aceste lucruri, această separare clară a oilor de capre. Osebiți-vă de necredincioși ca să puteți „zbura” către Cer. Hristos s-a Înălțat !
avatar