Dacă are cineva urechi - să audă! (AP.13:9)
Acasă » 2016 » August » 25 » Comunicat cu privire la încetarea pomenirii lui IPS Teofan
12:50 PM
Comunicat cu privire la încetarea pomenirii lui IPS Teofan

http://www.glasulstramosesc.ro/cfb/IPS-Teofan.jpg

COMUNICAT

cu privire la începerea nepomenirii ierarhului,

în cazul “Scrisorii deschise…” adresate IPS Teofan 

 

În urma răspunsului primit, prin intermediul unui Comunicat al Biroului de presă al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, la “Scrisoarea deschisă către ierarhii care au semnat în Creta”, înaintată  Înaltpreasfinţiei Sale Teofan, Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, la data de 11 august 2016, însoţită de 7 anexe, în care s-a demonstrat din punct de vedere canonic, dogmatic şi patristic că hotărârile adoptate la sinodul din Creta sunt eretice, deoarece contravin învăţăturilor Sfintei noastre Biserici Ortodoxe, tradiţiei şi practicii sale şi gândirii Sfinţilor Părinţi, şi urmând prevederile canonului 31 Apostolic, ale canonului 15 al sinodului I-II din Constantinopol (din 861), ale canonului 11 al Sinodului din Cartagina şi practica Bisericii de-a lungul secolelor în situaţii în care episcopul cade şi persistă în erezie sau în părtăşie cu erezia, preoţii şi ieromonahii din eparhie semnatari [1] ai Scrisorii au întrerupt pomenirea la sfintele slujbe a Înaltpreasfinţiei Sale Teofan, care a mărturisit că nu este întrutotul de acord cu sinodul din Creta, dar că nu îşi retrage semnătura decât în cazul în care un viitor sinod panortodox va anula hotărârile acestuia.

Prin urmare, până în momentul în care Înaltpreasfinţia Sa se va dezice de hotărârile sinodului din Creta, îşi va retrage semnătura de pe acele hotărâri şi va milita pentru invalidarea acestora în cadrul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, preoţii şi ieromonahii semnatari [2] ai Scrisorii vor înlocui, la Sfânta Liturghie şi în ecteniile celorlalte slujbe bisericeşti în care sunt pomeniţi întâistătătorii Bisericii, numele ierarhului locului cu expresia “pe toţi arhiereii ortodocşi, care drept învaţă cuvântul adevărului”. Prin aceasta este pomenit implicit şi arhiereul locului, în măsura în care este ortodox şi drept învaţă cuvântul adevărului. Pomenirea la sfântul altar a ierarhului se va relua în momentul în care Înaltpreasfinţia Sa se va dezice de deciziile sinodului şi-şi va retrage semnătura de pe documentele sinodale.

Demersul de nepomenire a ierarhului nu reprezintă o dovadă de neascultare şi neorânduială în Biserică, menită să producă tulburare, ci dorinţa noastră de a rămâne în frica lui Dumnezeu. Măsura vizează îngrădirea împotriva ereziei sau a părtăşiei cu erezia, nicidecum separarea de Sfânta Biserică Ortodoxă, ai cărei fii credincioşi continuăm să fim, potrivit prevederilor canonului 31 Apostolic şi canonului 15 de la Sinodul I-II Constantinopol, care atenţionează că cei ce, prin nepomenirea ierarhului, se îngrădesc de erezie sau de părtăşie cu erezia nu se vor supune certării sau caterisirii, deoarece “nu cu schismă au rupt unitatea Bisericii, ci s-au silit a izbăvi Biserica de schisme şi de împărţiri” (ultima teză a canonului 15, I-II Constantinopol).

Nu a existat şi nici nu va exista nici cea mai mică intenţie de a ne separa de Biserica Ortodoxă, în care ne-am născut duhovniceşte şi continuăm să viem, pe care am moştenit-o din moşi-strămoşi neschimbată de două mii de ani şi o mărturisim ca singura adevărată Biserică a lui Hristos. Cei 25 de arhierei români prezenţi la sinodul din Creta au creat un precedent unic în viaţa Bisericii, prin care au introdus o autoritate şi un reper normativ pe linie de Credinţă, semnând documente în numele întregii BOR şi erijându-se în reprezentanţi ai întregii plirome ortodoxe româneşti. Considerăm că acest nou tip de autoritate, care doreşte să se impună ca normă de Credinţă, este o abatere de la practica de milenii a Bisericii, instituind o formă de conducere unilaterală, ruptă şi de comuniunea existentă în Biserică, şi de elementul sobornicesc al acestei comuniuni. Lipsa noastră de reprezentare ortodoxă în sinod ne justifică să nu acceptăm aceste documente, elaborate şi semnate împotriva conştiinţei noastre ortodoxe. Pentru ce s-a semnat la sinod trebuie să răspundă cei implicaţi.

Sinodul nu a condamnat nimic altceva decât pe posibilii săi opozanţi, din punctul de vedere al participanţilor nemaiexistând alte ideologii, răsturnări de valori şi pericole iminente pentru viaţa Bisericii. Avertizaţi încă înainte de sinod asupra tuturor elementelor vulnerabile, le-au tratat cu uşurinţă şi neluare în seamă, astfel încât amărăciunile şi situaţiile neplăcute create acum în întreaga ţară pe tema sinodului nu trebuie să mai supere şi să mai deranjeze pe nimeni. Prevenirile în acest sens au venit din întreg spaţiul ortodox, noi nu reprezentăm o excepţie sau o acţiune izolată. Fenomenul este receptat la nivel general de pe aceleaşi poziţii pe care ne regăsim şi noi. Reacţiile produse după sinod sunt caracteristice şi unitare la nivelul tuturor celor implicaţi în toate Bisericile Ortodoxe, care procedează în felul lor specific.

Să fim obiectivi, să fim realişti, avem suficiente surse de documentare! De aceea, să le studiem, să le aprofundăm în modul cel mai responsabil şi să le judecăm pe toate în frica lui Dumnezeu!

Dumnezeu să ne ajute şi să ne ferească de orice formă de rătăcire şi de părtăşia cu erezia! Amândouă produc căderea din har şi din duhul curat ortodox.

Pentru a sublinia pericolul grav al căderii în erezie, prezentăm o formă de manifestare a gândirii ecumeniste, pe care noi dorim să o evităm în Biserica noastră. În oraşul Ijevsk [3] din Rusia a fost deschisă recent o moschee, iar la ceremonie a participat şi episcopul local al BORu, mitropolitul Viktorin de Ijevsk şi Udmurtia. Iată două fragmente din cuvântarea ţinută de acesta:

                 „Este sărbătoarea noastră comună. Noi astăzi deschidem casa în care se va afla Cel de sus, unde El va fi prezent 24 de ore din 24, unde va fi rugăciune, unde va fi studiat Coranul, unde va fi şi se va pogorî har împreună cu rugăciune peste fiecare din cei ce vin aici.”

                 „Eu am făcut o făgăduinţă, o promisiune lui Dumnezeu, lui Allah, că atunci când va fi deschisă această moschee, eu voi aduce în dar un covor. Atât de mult am aşteptat această zi! Şi iată astăzi vreau să împlinesc această făgăduinţă”.

                În plus, mitropolitul Viktorin a propus ca strada pe care se află alături o biserică ortodoxă şi o moschee să fie denumită „Strada sobornicească”. Avântul ecumenist total al mitropolitului a fost susţinut şi de înaltul muftiu al Rusiei, Talgat Tadjuddin: „Să vină [lumea] încoace, fiecare la templul său, dar Dumnezeu este unul şi este unic”.

                Spre deosebire de cei care încearcă să-şi mărturisească credinţa ortodoxă fără compromisuri şi sunt afurisiţi pentru asta, promotorii eresului ecumenist nu suferă nici o sancţiune chiar şi după abateri de o gravitate nemaipomenită, precum cea de mai sus.

Iată forme concrete de apostazie, practicate în Bisericile Ortodoxe membre ale C.M.B., care nu scandalizează pe niciunul dintre participanţii la sinodul din Creta, nu au făcut şi nu fac motivul unei condamnări unanim ortodoxe, şi conduc, prin tăcere, asumare şi părtăşie, spre o masivă prăbuşire de Har în Biserica Ortodoxă. Lipsa condamnării la acest sinod a oricăror forme de erezii şi schisme, precum şi a tuturor ideologiilor distructive, fără precedent în întreaga omenire, conduce la concluzia că toate documentele au fost pregătite şi hotărâte în mod premeditat şi semnate intenţionat, cu bună ştiinţă, fapt dovedit şi de toate celelalte nereguli şi presiuni semnalate de ierarhii care nu au semnat şi de celelalte Biserici care nu au participat. Lipsa condamnării presupune asumare, părtăşie şi consimţire la care nu putem adera prin participanţii la sinod. Cu ce nu conteşti eşti de acord. Tocmai de aceea şi în acest context noi am întrerupt pomenirea ierarhului, pentru a nu ne face părtaşi acestor grave compromisuri.

“Cine se află în apostazie şi în schismă?” îi întrebăm pe cei ce se manifestă ca proecumenişti şi adepţi ai acestui sinod. O studiere profundă şi în frica de Dumnezeu măcar a Sfinţilor Părinţi şi a Marilor Duhovnici şi teologi ai secolului XX le va demonstra că sunt în totală contradicţie cu aceştia cu privire la aceste grave probleme. Ne referim în mod deosebit la: Sfântul Ierarh Nicolae Velimirovici, Sfântul Iustin Popovici, Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul, Sfântul Ioan Maximovici, Sfântul Ierarh Filaret al Bisericii Ortodoxe Ruse din Diaspora, Mitropolitul Averchie Tausev, Cuviosul Filothei Zervakos, Părinţii Arsenie Papacioc şi Iustin Pârvu. Cum se poate face abstracţie în mod atât de ostentativ, la nivelul B.O.R., al teologiei româneşti şi implicit al pregătirilor şi deciziilor sinodului din Creta, de poziţia şi Teologia acestor mari trăitori şi Mărturisitori ai Ortodoxiei contemporane în gravele probleme cu care se confruntă Biserica şi lumea actuală?

Preoţii spun credincioşilor şi celor care au semnat „Scrisoarea deschisă...” că au încercat să înlăture Mitropolitul. La ce folosesc aceste dezinformări într-o dezbatere care se doreşte pentru Adevărul de Credinţă? Poporul credincios simte, prin Harul Credinţei curate pe care o trăieşte, unde este Adevărul. Grav este când păstorii îi hrănesc cu un adevăr viciat, sau cu jumătăţi de adevăr.

În Rusia şi în Ucraina au început caterisirile clericilor care condamnă sinodul şi compromisurile patriarhului Kirill cu papa, precum şi afurisirile unor credincioşi din partea unor ierarhi. Dar pe acest mitropolit Viktorin, şi pe alţii asemenea lui, care se găsesc peste tot în lumea modernă creştină, nu îi cateriseşte sau afuriseşte nimeni.

Oare nu sunt atât de izbitoare aceste contradicţii, atât de puternice aceste dovezi, pentru a se vedea în ce stare amăgitoare ne aflăm prin ecumenism? Dacă sfidăm astfel de evidenţe, oare nu ne luptăm direct cu Dumnezeu? Un arhiereu dovedit apostat (Viktorin) rămâne necondamnat, ca să distrugă pe mai departe Biserica, iar noi, care ne silim împreună cu alţi dreptmăritori creştini din întreaga Ortodoxie, ierarhi, clerici şi teologi, să păstrăm neatinsă Predania Sfintei Biserici, suntem motiv de scandal, denigrare şi poticneli. Vom da seama de tot ce facem fiecare în aceste timpuri atât de tulburi şi primejdioase pentru soarta Bisericii şi a omenirii!

S-au exprimat voci, chiar de la nivelul MMB, că „Scrisoarea deschisă...” cu cele 7 anexe, adică întregul Document, a fost întocmit în mod ireproşabil, mai puţin partea cu oprirea pomenirii ierarhului. Precizăm însă că fără această componentă, Documentul nu ar fi avut nici o putere şi nici un efect, la fel ca toate celelalte documente trimise înainte de sinod. În plus, noi nu ne putem expune primejdiei de a fi atinşi de posibilele urgisiri care pot cădea peste Biserică şi lume, ca urmare a acestor permanente apostazii care se manifestă peste tot, devenind un mod de viaţă curent.

Nu suntem departe de prăbuşirea Occidentului, prin rătăcirile elementului protestant şi catolic. Formal, suntem încă ortodocşi, dar în fond, ne-a atins şi pe noi în mod profund această formă de pustiire. Părintele Cleopa spunea: „Cu numele suntem creştini, dar cu faptele suntem mai răi decât păgânii”. Cine îl mai aude, cine îl mai ascultă? Spunea părintele, de asemenea: „Ştiţi dumneavoastră ce vremuri trăim noi? Noi suntem cei de pe urmă! Ar trebui numai să plângem în toată ziua, dar nu simţim! Trăim în nesimţire, că aşa au trăit şi cei dinainte de potop”.

În concluzie, să ne aplecăm cu trezvie şi cu adâncă responsabilitate asupra mesajului primit de la toţi cei care s-au exprimat atât de clar şi de lămurit cu privire la aceste timpuri şi răsturnări (cu vădite semne că sunt cele de pe urmă), majoritatea acestora fiind sfinţi, iar alţii mari trăitori ai Ortodoxiei. Atât timp cât ascundem lucrul acesta sau îl răstălmăcim ne asumăm răspunderea de a duce în eroare poporul credincios şi a ne primejdui propria mântuire.


[1] http://aparam-ortodoxia.ro/2016/08/11/reactia-pliromei-fata-de-sinodul-din-creta-2016/ Exceptându-i pe cei ce s-au dezis de semnătura pe Scrisoare şi de sprijinul acordat acestui demers.

[2] Vezi nota 1.

[3] http://www.aparatorul.md/ecumenism-total-in-boru-mitropolitul-viktorin-am-facut-o-fagaduinta-lui-allah/.

 

Comitetul de redactare

Sursa: Aparam-Ortodoxia

 
Categorie: Sinodul Tâlhăresc | Vizualizări: 3710 | Adăugat de: Gabriel | Tag-uri: ips teofan, intrerupere pomenire | Rating: 0.0/0
Total comentarii : 0
avatar