Dacă are cineva urechi - să audă! (AP.13:9)
Acasă » 2017 » Aprilie » 13 » Cina cea de Taină în interpretarea Sfântului Efrem Sirul
3:35 PM
Cina cea de Taină în interpretarea Sfântului Efrem Sirul

http://www.glasulstramosesc.ro/art/foto/cinadetaina.jpg

articol de Theodor Leontescu

Ar fi fost nedemn de Domnul nostru ca, în calitatea Sa de Om şi Dumnezeu totodată, moartea Sa să survină ca un eveniment întâmplător cauzat de poporul care L-a răstignit. Moartea nu l-a pândit pe Domnul şi nu a venit la El pe neaşteptate, aşa cum vine peste orice om, ci, după cum aflăm de la Sfântul Efrem Sirul, Domnul a pândit moartea şi i S-a predat ei în aşa fel încât, fără a interveni cu nimic în voinţa liberă a ucigaşilor Săi, prin moartea Sa El să repurteze cea mai mare victorie asupra morţii şi păcatului oamenilor.
După cum ne spune Sfântul, Domnul a pândit moartea ca s-o prădeze de bogăţia ei colosală de oameni agonisită începând de la Adam. I S-a dat pe Sine pentru a ajunge în pântecul ei, adică în iad, şi de acolo, prin puterea Sa să-i scoată pe toţi. Aşa cum a observat Sfântul Efrem, moartea nu-L putea omorî pe Domnul dacă El Însuşi nu S-ar fi jertfit pe Sine în chip simbolic la Cina cea de Taină (Imnele armeniene = Hymnes de S. Ephrem conservées en version armenienne, tr. L. Maries şi Ch. Mercier, PO, tome 30, fasc.1, Paris, 1961; 48, A1, p. 225):
În foişor Se afla Însuşi Cel Care în acelaşi timp da şi era împărţit tuturor.
Deşi acel popor L-a ucis,
El Însuşi S-a ucis cu mâinile Lui.
Pe Omul ucis, pe Care mâinile Sale L-au ucis,
ei L-au răstignit la Golgota.
Dacă nu S-ar fi ucis pe Sine Însuşi în Taina Euharistiei,
ei nu L-ar fi putut ucide în realitate.
Mai întâi S-a ucis pe Sine în simbol şi, după aceea, a doua zi, ei L-au ucis, pentru că Şi-a abandonat Trupul Său poporului aceluia ca să-L batjocorească precum au vrut.

Numai după ce S-a omorât pe Sine în simbol la Cina cea de Taină, frângându-Şi Trupul şi vărsându-Şi Sângele în chip tainic şi dându-le ucenicilor Săi spre hrană şi băutură, Domnul nostru S-a considerat printre cei morţi şi a putut fi prins şi răstignit pe Cruce. Din acest motiv, cele trei zile în care Domnul a fost socotit mort nu se numără din momentul morţii Sale pe Cruce, ci din acest moment al formulării morţii Sale în simbol, ceea ce dovedeşte încă o dată că moartea în simbol a Domnului aparţinea unei realităţi taince, mai profunde şi mai copleşitoare decât realitatea văzută cu ochii trupeşti ai oamenilor, urmând să fie negreşit împlinită în scurt timp de moartea Sa pe Cruce după cum ne spune Sfântul Efrem (Comentariu la Diatessaron, tr. Ioan Ică jr. după varianta Leloir, în Sfântul Efrem Sirianul, Imnele Păresimilor, Azimelor, Răstignirii şi Învierii, Ed. Deisis, Sibiu, 2010, XIX, 4, p. 67-68):
„Din clipa în care a frânt Trupul Său pentru ucenicii Săi şi l-a dat Apostolilor Săi, se numără trei zile în timpul cărora a fost socotit printre cei morţi, ca Adam; căci deşi după ce a mâncat din rodul pomului Adam a mai trăit multă vreme, el era socotit între cei morţi pentru că încălcase porunca, fiindcă aşa îi spusese Dumnezeu: În ziua în care vei mânca, vei muri.”
Textul Sfântului Efrem ne clarifică planul avut de către Mântuitorul Iisus Hristos pentru ridicarea omenirii din păcatul şi moartea aduse de Adam în lume. Moartea în simbol primită prin sentinţă, pentru curmarea păcatului, de către Adam cel nemuritor în trup până atunci - la fel ca moartea decretată de Domnul asupra Sa, şi această moarte a fost una în simbol de vreme ce până la împlinirea ei în realitatea văzută a trecut, aşa cum remarcă şi Sfântul Efrem, un timp îndelungat -, a fost biruită de moartea în simbol decretată asupra Sa de către Cel Care, fără de păcat, S-a înveşmântat în trupul devenit muritor al lui Adam. Toate cele ce s-au petrecut cu Domnul din momentul instituirii morţii Sale în simbol şi până la Moartea pe Cruce poartă pecetea morţii Sale simbolice, căci prin această moarte nevăzută pe care El Însuşi a formulat-o asupra Sa, a arătat că El Însuşi a fost Cel care S-a predat de bună voie morţii văzute care trebuia negreşit să se împlinească. Odată pecetluit cu moartea în simbol pe care Însuşi Şi-a instituit-o, Mântuitorul s-a comportat în faţa judecătorilor Săi ca Omul Care a dorit să moară şi în realitatea văzută, spre împlinirea negreşită a planului Său ancorat în realitate prin puterea simbolurilor Sale (Comentariu la Diatessaron,…, XX, 16, p. 76-77):
Domnul nostru S-a înfăţişat înaintea lui Pilat apărând tăcut adevărului hulit. Alţii biruie prin apărările lor, dar Domnul nostru a biruit prin tăcerea Lui, fiindcă răsplata datorată tăcerii divine era biruinţa adevăratei învăţături. Vorbea pentru a învăţa, dar la judecată a tăcut. N-a trecut sub tăcere ceea ce ne înălţa, şi n-a luptat împotriva celor care-L supărau. Cuvintele defăimătorilor erau cunună pe capul Său. A tăcut, ca tăcerea să-i facă să strige încă şi mai tare şi toate vociferările lor să împodobească cununa Lui. Dacă ar fi vorbit cuvintele adevărului, i-ar fi făcut să tacă pe complicii ce se sârguiau să-I împletească cununa. L-au osândit pentru că spusese adevărul; dar n-a fost osândit, fiindcă însăşi osânda Lui era o biruinţă. Nu s-a îngrijit nicicum să-i convingă, fiindcă voia să moară, iar un răspuns ar fi fost o pavăză înaintea morţii. A tăcut căci, dacă ar fi vorbit, ar fi spus adevărul în faţa căruia minciuna n-ar fi putut sta împotrivă.
Dar moartea Sa în simbol mai are şi o altă semnificaţie în afară de iniţierea planului dumnezeiesc elaborat de Domnul pentru omorârea morţii trupului emise prin sentinţă asupra lui Adam ca urmare a păcatului comis de aceasta. Prin moartea Sa în simbol, Domnul a decretat iertarea păcatelor, căci Şi-a frânt Trupul şi Şi-a vărsat Sângele în simbol spre iertarea păcatelor. Aşadar nu a fost vizată numai moartea văzută, cea a trupului, prin care de la Adam încoace sufletul se desparte de trup, ci a fost vizată chiar moartea sufletească adusă de păcat, căci cei ce se împărtăşesc cu Trupul şi Sângele Domnului în Taina Euharistiei luptă în simbol împotriva acestei morţi, mai subtile şi nevăzute. Decretul euharistic al Domnului, al morţii Sale în simbol, a însemnat de fapt învierea în simbol a lui Adam şi a urmaşilor săi, căci păcatul care fusese osândit în simbol prin sentinţa judecătorească a morţii trupului, este iertat prin această taină a Tainelor care este Euharistia. Odată iertat prin Euharistie, păcatul devine ineficient şi face posibilă învierea sufletească a celui care a păcătuit.
Prin urmare, acest moment al anunţării morţii în simbol a Mântuitorului Iisus Hristos la Cina cea de Taină şi al împărtăşirii ucenicilor Săi cu Trupul şi Sângele Domnului spre iertarea păcatelor reprezintă pentru Sfântul Efrem o contrapondere în simbol a două momente petrecute la ceasuri diferite ale aceleiaşi zile, cel în care Adam a păcătuit şi cel în care a primit pedeapsa morţii trupeşti (Comentariu la Diatessaron,…, XIX, 4, p. 67-68):
Pentru că le-a dat Trupul Său spre mâncare în vederea tainei morţii Lui, a intrat în trupul lor ca apoi în pământ. Şi pentru că Adam nu binecuvântase rodul (pomului) în vremea în care l-a cules, răzvrătit, Domnul nostru a binecuvântat pâinea şi a frânt-o (Mt 26,26), şi pâinea a intrat în ei în locul lăcomiei prin care Adam se lepădase de Dumnezeu.
Importanţa acestui moment euharistic de decretare a morţii în simbol a Mântuitorului Iisus Hristos şi totodată a iertării păcatelor celor ce se împărtăşesc este colosală pentru omenire şi a fost observată fără greş de către Sfântul Efrem. În spatele gesturilor frângerii pâinii, al oferirii paharului şi al decretului euharistic - descris de Matei în capitolul 26 al evangheliei sale (Matei 26, 26-29):
Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine şi binecuvântând, a frânt şi, dând ucenicilor, a zis: Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu. Şi luând paharul şi mulţumind, le-a dat, zicând: Beţi dintru acesta toţi, Că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor. Şi vă spun vouă că nu voi mai bea de acum din acest rod al viţei până în ziua aceea când îl voi bea cu voi, nou, întru împărăţia Tatălui Meu.”
Sfântul Efrem a observat inaugurarea efectivă în simbol a drumului spre înviere din cele două morţi care s-au abătut asupra lui Adam. Astfel, clipa în care Adam a mâncat din fructul oprit şi a intrat în moartea sufletească este contracarată de acest moment în care Domnul i-a făcut posibilă învierea sufletească prin iertarea păcatelor. Tot astfel, sentinţa prin care Domnul a decretat lui Adam şi urmaşilor săi moartea trupească, este abrogată începând cu acest moment al sentinţei morţii decretate în simbol de către Domnul asupra Lui Însuşi prin care S-a angajat să moară şi în realitate ca, prin înviererea Sa, să-i aducă lui Adam şi învierea trupească.
În concluzie, moartea în simbol a Domnului reprezintă începutul învierii în simbol a omului, atât a celei sufleteşti cât şi a celei trupeşti. Împlinirea negreşită în realitate a simbolului instituit de către Dumnezeu, reprezintă la Sfântul Efrem garanţia împlinirii în realitate a învierii trupeşti a omului, garanţie care oferă şi posibilitatea învierii sufleteşti.

 

Citiţi vă rog şi:

Iuda de azi umblă printre noi, e un excelent teolog, un ecumenist convins. Predică din Sfânta și Marea zi de Joi – Despre Cina cea de Taină

 

Categorie: Cina cea de Taina | Vizualizări: 1183 | Adăugat de: Gabriel | Rating: 5.0/1
Total comentarii : 0
avatar