Dacă are cineva urechi - să audă! (AP.13:9)
Acasă » 2018 » Noiembrie » 15 » Câteva lămuriri cu privire la situația creată de pr. Ioan Miron. Portalul nostru respinge cu fermitate orice asociere cu gruparea acestuia.
0:34 AM
Câteva lămuriri cu privire la situația creată de pr. Ioan Miron. Portalul nostru respinge cu fermitate orice asociere cu gruparea acestuia.


''Arhiepiscopul'' Gregory Abu-Asaly, excomunicat de Sinodul Bisericii Autonome Ruse la 2/15 Iulie 2004, rebotezând un tânăr la Turda în luna august 2018.

 

"Căci este cu neputinţă pentru cei ce s-au luminat odată şi au gustat darul cel ceresc şi părtaşi s-au făcut Duhului Sfânt, şi au gustat cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor, cu neputinţă este pentru ei, dacă au căzut, să se înnoiască iarăşi spre pocăinţă, fiindcă ei răstignesc loruşi, a doua oară, pe Fiul lui Dumnezeu şi-L fac de batjocură" (Evrei 6, 4-6)

 

În cele ce urmează vom aduce câteva lămuriri cu privire la situația creată de pr. Ioan Miron în urma aderării acestuia la gruparea fostului arhiepiscop Gregory Abu-Asaly.

Pentru că numele Portalului Ortodox Glasul Strămoșesc a fost folosit de către pr. Ioan Miron și de către ucenicii acestuia ca argument pentru a-i convinge și pe alți frați să adere la gruparea lor nelegiuită, ne-a determinat să respingem cu fermitate orice zvon sau dezinformare cu privire la faptul că administratorul sau colaboratorii acestui portal s-ar fi rebotezat odată cu venirea ''arhiepiscopului'' Gregory în Romania, iar celor ce au lansat aceste zvonuri mincinoase le transmitem pe aceasta cale următoarele: sunteți necinstiți sufletește!

Cu mai bine de o lună de zile înainte ca ''arhiepiscopul'' găsit pe internet de către persoane care sunt cunoscute că au legături cu serviciile de informații, văzând spre ce prăpastie se îndreaptă preotul Ioan, am făcut tot posibilul să îl determinăm măcar să se gândească mai bine asupra ''noii descoperiri'', aducându-i mulțime de argumente, atât telefonic cât și pe email.

Redăm câteva fragmente din scrisoarea trimisă preotului Ioan în data de 10 iulie, la care nu am primit răspuns nici până în ziua de astăzi:

«Vă propun o mică dezbatere despre buna-ştiinţă. Iată două texte patristice fundamentale care au ca numitor comun buna-ştiinţă:

Să cercetăm, dar, şi să ne grijim cu de-amănuntul de la cine sîntem datori să ne împărtăşim: dacă mărturiseşte dreapta credinţă, dacă nu a fost hirotonit pe bani, dacă nu este adevărat altceva din cele bănuite cu privire la viaţa lui şi din alunecările despre care s-a auzit în legătură cu el. Iar dacă are hirotonia dată de cutare, fie eretic, fie hirotonit pe bani, dar el nici eretic nu este, nici hirotonit cu bună ştiinţă de unul care ia bani, adică de un simoniac, ci mărturiseşte tot adevărul şi păzeşte şi credinţa, şi canoanele neştirbite, şi leapădă şi pe cei care le ştirbesc pe amîndouă, nu avem nici o pricină de îndepărtare faţă de el. Căci neosîndit este unul ca acesta, după sfinţii arătaţi mai înainte şi, prin ei, după toţi.

Deci astfel şi noi ne împărtăşim şi vă sfătuim şi pe voi să faceţi acelaşi lucru, dacă vom fi ascultaţi. Fiindcă dacă se cercetează prea mult, pe de-o parte, se alungă, precum s-a arătat, poruncile Părinţilor, iar pe de alta, încetează marele dar al preoţiei prin care avem numele de creştin; şi cădem iar în slujirea păgînească (ceea ce e nelalocul lui); şi în acest caz şi cei ce ţin cu scumpătate credinţa nu pot să găsească nici în Apus, nici în Răsărit ceea ce caută, fiindcă toţi sînt caterisiţi prin împreuna-liturghisire a unora cu alţii.

Scrisoarea nr. 53 a Sf. Teodor Studitul către citețul Ștefan și celor împreună cu el, în Dreapta credință în scrierile Sfinților Părinți – volumul 1, Ed. Sophia, București, 2006, p. 66-67

Al doilea este chiar Anatema redactată de către Sfântul Filaret Vosnejenski la Sinodul ROCOR din 1983:

«Celor care atacă Biserica lui Hristos învăţând că Biserica Sa este împărţită în aşa zise ”ramuri” ce se deosebesc în doctrină şi în felul de viaţă, sau că Biserica nu există în chip văzut, ci va fi alcătuită în viitor când toate ”ramurile” – sectele, denominaţiunile şi chiar religiile – vor fi unite într-un singur trup, şi care nu deosebesc Preoţia şi Tainele Bisericii de cele ale ereticilor, ci spun că botezul şi euharistia ereticilor sunt valabile pentru mântuire; prin urmare, celor care cu bună-ştiinţă sunt în comuniune cu aceşti eretici mai înainte pomeniţi sau celor care susţin, răspândesc sau păzesc erezia lor ecumenistă sub pretextul dragostei frăţeşti sau al presupusei uniri a creştinilor despărţiţi, ANATEMA!»

După cum vedeţi cele 2 texte se completează armonios.

În primul text, Sfântul Teodor ne încredinţează că este perfect posibil ca, chiar dacă aţi fost hirotonit preot de către arhiereu eretic, întrucât nu aţi cunoscut acest fapt şi totuşi aţi păstrat adevărul, credinţa şi canoanele şi o viaţă cuviincioasă - şi din câte ştiu eu despre Dvs. aţi păstrat tote acestea -, Dvs. sunteţi preot deplin de la care lumea poate lua Sfintele Taine. De altfel, după cum reiese din text, şi Sfântul Teodor se împărtăşea de la un astfel de preot şi îndemna şi pe ceilalţi să o facă fără nicio grijă.

În al doilea text, Sfântul Filaret, insuflat de Duhul Sfânt, stabileşte precis că aceia care cad sub Anatema sa, izbăvitoare şi pentru noi creştinii din România, sunt numai cei care cu bună-ştiinţă sunt în comuniune cu ereticii ecumenişti, adică fie sunt de acord cu erezia lor, fie nu sunt de acord cu erezia lor, dar zic ca au Sfinte Taine valide. Sper că acum realizaţi că însuşi textul anatemei ne arată cât se poate de clar că atât eu, cât şi Dvs, şi, odată cu noi, poate mulţi creştini din România, nu am căzut sub această anatemă. Veţi întreba: Cum se poate una ca asta? Este foarte simplu de explicat prin teologia bunei-ştiinţe. De la aplicarea ei în Biserică în anul 1983, prin Sinod local, până la Sinodul din Creta din 2016, noi marea majoritate a creştinilor români, după cum habar nu aveam de activitatea ecumeniştilor din România, nu am cunoscut nici această anatemă şi, aşa cum prevede ea, neavând buna ştiinţă a existenţei ei, chiar dacă majoritatea arhiereilor noştri erau ecumenişti, întrucât până atunci ei nu ne obligau să renunţăm la Ortodoxie, noi puteam avea credinţa ortodoxă şi nu cădeam sub anatemă. Însă, odată cu 29 octombrie 2016, data la care au fost legiferate pentru România - şi prin comuniune cu ereticii români, pentru toată lumea care le recunoaşte ”tainele” – documentele Sinodului cretan al Trădării Ortodoxiei în care, după cum bine ştiţi, la punctul 22 din secţiunea a 6-a este prevăzută osândă pentru cei care, prin apărarea şi păstrarea Ortodoxiei, încearcă să se opună Bisericii ecumeniste stil Toronto, deoarece ”teoria ramurilor” a devenit obligatorie în credinţa impusă românilor în Creta, de atunci indiferent de buna-ştiinţă, noi romănii am căzut automat sub anatema Sfântului Filaret căci chiar profesăm această erezie (pe care înainte de 29 octombrie 2016 nu o profesam!) prin pomenirea ereticilor. Dar, atât eu cât şi Dvs., şi mulţi alţi creştini români nu am căzut această anatemă, deoarece nu-i pomenim pe ereticii ecumenişti şi nu suntem în nici un fel de comuniune cu ei deoarece nu le recunoaştem ”tainele”, ba mai mult, am renunţat cu bună ştiinţă şi la calendarul cel greşit păstrând şi apărând prin aceasta cu bună ştiinţă şi cu puteri sporite Ortodoxia.

Eu ştiam de la Dvs. că doriţi să fiţi sub un episcop şi căutaţi un episcop perfect ortodox şi fără nicio comuniune cu ecumeniştii, ceea ce este foarte bine. Am auzit că l-aţi fi găsit în persoana lui Gregory Abu-Assaly de Denver şi Colorado. Daca Dvs. tineţi mortiş sa fiţi în comuniune cu el, Sfantul Teodor Studitul şi canoanele ne arată ca acest lucru este perfect posibil numai şi numai prin mărturisirea de credinţă ortodoxă sinceră şi viaţa cuviincioasă pe care aţi dus-o, fără niciun fel de Taina aplicată asupra Dvs.

Teologia bunei-ştiinţe ne învaţă că Dvs., Parinte, aveţi toate Sfintele Taine din viaţa Dvs., adică hirotonia, cununia, botezurile, atât al Dvs. cât şi cele pe care le-aţi făcut, toate perfect valide. Dacă aţi fost ispitit de gândul că sunteţi eretic şi trebuie să vă botezaţi din nou, această ispită v-a venit de la faptul ca v-aţi dus la Satu-Mare să mărturisiţi că ereticii n-au taine fără sa v-o ceara nimeni. (…) Astfel Dumnezeu v-a smerit, îngăduind ispitirea, sper temporar, cu gândul că Dvs. însuvă aţi fi eretic şi nu aţi avea har şi Sfinte Taine.

Eu acum vreau să vă conving ca nu sunteţi eretic - logica elementară spune că dacă aveţi dreapta credinţă nu puteţi fi eretic - şi că dacă vreţi neapărat comuniune cu Gregory de Denver, aceasta se poate face fără probleme numai şi numai pe mărturisirea de credinţă ortodoxa comună, ceea ce înseamnă că pe baza acestei credinţe, Gregory trebuie să vă recunoască preoţia şi toată lucrarea de până acum fără sa fie nevoie să vă mai administreze vreo Taină deja făcută ca botez, mirungere, cununie sau hirotonie. Daca Gregory insistă totuşi să vă boteze, mirungă, cunune, hirotonească, pot dovedi fără probleme ca însuşi Gregory este eretic şi calcă canoanele bisericeşti şi anatema ROCOR, comportându-se identic cu stiliştii a căror erezie am arătat-o adesea şi deja o ştiţi. Sfântul Filaret primea în ROCOR fără probleme în acelaşi rang, doar pe mărturisire de credinţă şi fără să-i mai boteze, preoţi foşti din Patriarhia Moscovei. Să nu uităm că la primirea in ROCOR el însuşi a semnat o scrisoare de dezicere de Patriarhia Moscovei din care tocmai evadase şi aceea a fost de ajuns să rămână preot şi în ROCOR, fără niciun fel de botez sau de mirungere în plus peste ce deja avea.

Tot Sfântul Filaret, care este un titan în comparaţie cu toţi episcopii de după el, ne-a lăsat nu numai Anatema izbăvitoare de ecumenism, ci şi pe patul de moarte, cu ultimele puteri, în ultima frază găsită în foaia din maşina de scris unde-şi redactase testamentul său duhovnicesc, sfatul crucial pentru izbăvirea din orice ispită pentru noi, creştinii zilelor din urmă. Este cuvântul Domnului nostru Iisus Hristos către Biserica Sa cea dreptcredincioasă, nu căldicică, anume Biserica din Filadelfia: Ţine ce ai, ca nimeni să nu ia cununa ta!

Sfatul face parte dintr-un context mântuitor mai larg pe care vi-l redau în continuare, pentru ca este esenţial pentru noi (se pare ca Sfântul doar atât a mai apucat să scrie): „Pentru că ai păzit cuvăntul răbdării Mele, şi Eu te voi păzi pe tine de ceasul ispitei ce va să vină peste toată lumea, ca să încerce pe cei ce locuiesc pe pământ. Vin curând; ţine ce ai, ca nimeni să nu ia cununa ta.”

(…) Dacă vă veţi ”boteza” sau ”mirunge” încă odată veţi spurca Botezul şi Mirungerea adevărate pe care le aveţi şi nu vă veţi mai putea niciodată elibera de sub comanda lui Gregory în caz că veţi vedea la el că lucrurile nu sunt în realitate aşa cum sunt în imaginaţia ispitei în care vă aflaţi. Uitaţi-vă în povăţuiri la Liturghier şi vedeţi că e păcat de moarte să sfinţiţi ceea ce este deja sfinţit. Criteriul esenţial pentru alegerea de episcop este ca acesta să vă accepte să ţineţi ceea ce deja aveţi, adică ceea ce vă povăţuieşte Domnul şi Sfântul Filaret întăreşte.»

Anexă:

Fragment din Canonul 95 - Sinodul Trulan (V-VI Ecumenic):

„(…) Iar nestorienii şi eutihienii şi severienii, şi cei din erezii asemenea (acestora) trebuie să facă zapis (scrisori) şi să dea anatema erezia (rătăcirea lor), şi pe Nestorie şi pe Eutihie, şi pe Dioscor, şi pe Sever şi pe ceilalţi începători (corifei) ai unor astfel de erezii, şi pe cei ce cugetă cele ale lor şi toate ereziile arătate mai înainte şi aşa să se împărtăşească cu Sfânta Cuminecătură.” (Dacă pentru astfel de eretici era de ajuns numai zapisul de credinţă, de ce n-ar fi de ajuns şi pentru Dvs. care nu sunteţi eretic?)

De la Sfântul Filaret. Scriindu-i Părintelui Victor Potapov în 1980, el a spus: „Va îndrăzni oare cineva să afirme că Domnul şi Harul Său rămân în biserica răufăcătorilor care îi elogiază pe duşmanii Lui îndrăciţi şi colaborează cu ei? … Poate oare să fie plină de har o biserică ce s-a unit cu potrivnicii lui Dumnezeu?! Răspunsul este evident… Am primit clerici din Moscova nu ca având har, ci ca primindu-l prin însuşi actul unirii. Dar desigur că nu putem recunoaşte biserica răufăcătorilor ca purtătoare şi păstrătoare a harului. Fiindcă nu există har în afara Ortodoxiei, şi biserica sovietică s-a lipsit pe sine însăşi de har.“

„Această falsă biserică a fost anatematizată de două ori. Sfinţia Sa Patriarhul Tihon şi Sinodul Bisericii Întregii Rusii au anatematizat comuniştii şi toţi colaboratorii lor. Această îngrozitoare anatemă nu a fost ridicată până în ziua de azi şi este în vigoare, fiindcă poate fi ridicată numai printr-un Sinod al Bisericii Întregii Rusii, acesta fiind autoritatea bisericească superioară canonic. Iar în 1927 s-a petrecut un lucru groaznic, când conducătorul Bisericii, Mitropolitul Serghie, prin ruşinoasa sa declaraţie apostată a sobordonat bolşevicilor Biserica Rusiei şi a declarat că el colaborează cu aceştia. În cel mai strict sens a fost împlinită exprimarea din rugăciunea de dinainte de împărtăşire: „osândă lui însuşi“! Fiindcă în 1918 Biserica a anatematizat toţi colaboratorii comunismului, şi în 1927 ea însăşi a intrat în rândurile acestor colaboratori şi a început să elogieze autorităţile roşii potrivnice lui Dumnezeu - să elogieze fiara roşie despre care vorbeşte Apocalipsa. Şi asta nu e tot. Când Mitropolitul Serghie şi-a publicat declaraţia criminală, fiii credincioşi ai Bisericii s-au separat imediat de Biserica Sovietică şi a fost creată Biserica de Catcombă. Şi aceasta, la rândul său, a anatematizat biserica oficială pentru trădarea lui Hristos… Noi primim clerici de la Moscova nu ca pe unii care au har, ci ca pe unii care îl primesc prin însuşi faptul unirii. Dar să recunoaştem biserica răufăcătorilor ca purtătoare şi deţinătoare de har – asta bineînţeles că n-o putem face. Căci în afara Ortodoxiei nu există nici un har; iar biserica sovietică s-a lipsit pe sine însăşi de har.“

Vladimir Moss, Lanţul de aur – Secţiunea V - Mitropolitul Filaret de New York – capitolul Conflicte în Sinod, 2013, p 132

„Intrând în legătură cu Mitropolitul Anastasie, din 1953 Arhimandritul Filaret a făcut eforturi continue de a părăsi China. În cele din urmă, în 1962, după ce aproape întreaga sa turmă părăsise Harbinul, el a reuşit. Pe 29 martie 1962, Sinodul Ierarhilor Bisericii Ortodoxe Ruse din străinătate „a audiat o scrisoare a Arhimandritului Filaret (Voznejenski) adresată Preşedintelui Sinodului la sosirea în Hong Kong şi pocăinţa sa legată de faptul că în 1945 intrase sub jurisdicţia Patriarhiei Moscovei, ca şi o declaraţie de pocăinţă semnată de el în conformitate cu formularul stabilit de Sinodul Episcopilor în 1959.“

Formularul în cauză era următorul: „Eu, subsemnatul, fost cleric al Patriarhiei Moscovei, hirotonit diacon (de către cutare Episcop în cutare loc la cutare dată) şi hirotonit preot (de către cutare Episcop în cutare loc la cutare dată) şi îndeplinindu-mi slujirea (în cutare parohii), solicit să fiu primit în rândul clerului Bisericii Ortodoxe Ruse din străinătate.“

„Regret sincer că am făcut parte din clerul Patriarhiei Moscovei, aflat în înţelegere cu autorităţile care luptă împotriva lui Dumnezeu.“

„Mă delimitez de toate fărădelegile ierarhiei moscovite legate de sprijinul acordat de ea autorităţilor care luptă împotriva lui Dumnezeu, şi făgăduiesc ca de acum înainte să fiu credincios şi supus ierarhiei legiuite a Bisericii Ruse din străinătate.“

„Pe când mă străduiam să-mi apăr turma de falsitatea şi minciunile sovieticilor“, relata Mitropolitul, „eu însumi mă simţeam nespus de asuprit – până într-atât încât de mai multe ori aproape că am hotărât să plec cu totul, să încetez slujirea. Şi m-a oprit numai gândul la turma mea: cum puteam să părăsesc pe aceşti mai mici? Dacă aş fi plecat şi aş fi încetat slujirea, ar fi însemnat ca ei să trebuiască să intre sub slujirea sovieticilor şi să asculte rugăciuni pentru înaintemergătorii lui Antihrist – „Doamne, păzeşte-i întru mulţi ani!“ etc. Asta m-a oprit şi m-a obligat să-mi împlinesc datoria până la capăt.“

„Şi când, în cele din urmă, cu ajutorul lui Dumnezeu am reuşit să mă scot din China roşie, primul lucru pe care l-am făcut a fost să mă adresez Întâistătătorului Bisericii Ruse din străinătate, Mitropolitul Anastasie, cu o cerere ca el să mă socotească din nou ca find sub jurisdicţia Bisericii Ruse din străinătate. Vlădica Mitropolit a răspuns cu milostivire şi iubire, şi imediat m-a binecuvântat să slujesc în Hong Kong deja ca preot al jurisdicţiei Sinodale, şi a subliniat faptul că fiecare slujitor al Bisericii, care trece în această jurisdicţie venind de sub jurisdicţia Moscovei, trebuie să dea o declaraţie specială de pocăinţă conţinând părerea lui de rău despre faptul că a fost (chiar fără voie) sub jurisdicţia Moscovei. Am făcut asta imediat.“

Vladimir Moss, Lanţul de aur – Secţiunea V - Mitropolitul Filaret de New York – capitolul Mărturisitor împotriva comunismului, 2013, p 114-115

 

Iată și Hotărârea de excludere a lui Gregory Abu-Asaly din Biserica Autonomă Rusă (AROC)

Scurt comunicat de presă, Sinodul Ierarhilor: 2/15 Iulie 2004

Din prima sesiune a Sinodului Ierarhilor Bisericii Ortodoxe Ruse Autonome (AROC, de la Autonomous Russian Orthodox Church), care a început în sala de întruniri a Mănăstirii Depunerii în raclă a cinstitului veşmânt al Maicii Domnului, după Sfânta Liturghie, la ora 12, cu cântarea „Împărate Ceresc“

Au fost prezenţi:

1. Mitropolitul Valentine, Preşedintele Sinodului Ierarhilor

2. Arhiepiscopul Theodore

3. Arhiepiscopul Seraphim

4. Episcopul Antony

5. Episcopul Irinarch

6. Episcopul Ambrose

La sesiune, Sinodului Ierarhilor Bisericii Ortodoxe Ruse (ROC) a luat în considerare numeroasele plângeri ale clericilor şi laicilor ROC, ca şi plângerile membrilor altor Biserici cu Adevărat Ortodoxe referitoare la activităţile Preasfinţitului Arhiepiscop Gregory (Abu-Assaly) de Denver şi Colorado cu privire la următoarele:

1. Impunerea unui Botez pentru primirea în AROC a Creştinilor cu Adevărat Ortodocşi din alte Biserici.

2. Insubordonarea la hotărârile legiuite ale Sinodului Ierarhilor AROC

3. Amestecul în treburile bisericeşti din afara eparhiei sale şi în special primirea de clerici din afara eparhiei sale fără încuviinţarea şi fără ştirea autorităţilor bisericeşti locale.

4. Represalii imprevizibile şi exagerate împotriva clericilor subordonaţi Sfinţiei Sale.

Parte din aceste plângeri îi fuseseră deja transmise Arhiepiscopului de către Preasfinţitul Mitropolit Valentine în timpul vizitei sale pastorale în SUA, prin ceea ce Mitropolitul Valentine i-a adresat verbal şi în scris Preasfinţitului Arhiepiscop Gregory, în cuvinte de dojană şi povăţuire frăţească. Dar aceste cuvinte nu au dat roade, ci dimpotrivă, Preasfinţitul Arhiepiscop Gregory a răspuns Sinodului Ierarhilor AROC aducând acuze împotriva cuvântului Preasfinţitului Mitropolit Valentine.

Ţinând cont de faptele prezentate, Sinodului Ierarhilor ROC a ajuns la următoarele concluzii:

Activitatea Preasfinţitului Gregory de-a lungul întregii sale şederi în sânul Bisericii Ruse a fost marcată de încălcări ale disciplinei bisericeşti şi, cu totul de neiertat, ale Sfintelor Canoane. În pofida promisiunilor în sens contrar făcute în mod repetat de către Preasfinţitul Gregory, această poziţie nu numai că nu a fost corectată, ci în general a devenit din ce în ce mai rea, până când în cele din urmă a devenit de neîngăduit.

Dacă ar fi să vorbim numai de principalele şi cu totul de netolerat încălcări ale Sfintelor Canoane de către Preasfinţitul Gregory, acestea ar consta din următoarele:

1. Impunerea Botezării obligatorii a celor acceptaţi în AROC, inclusiv a celor care deja sunt Creştini cu Adevărat Ortodocşi.

Numeroase plângeri referitoare la Preasfinţitul Arhiepiscop Gregory au avut de a face cu insistenţa sa asupra botezării obligatorii a celor care intrau în AROC prin el, chiar dacă aceşti oameni erau anterior membri ai altor Biserici cu Adevărat Ortodoxe. De aceea mulţi Creştini Ortodocşi nu au putut intra în Biserica Rusă, sau au putut-o face numai după eforturi enorme depuse pentru a depăşi un obstacol în persoana Preasfinţitului Gregory. Acest lucru se referă în special la acei Creştini Ortodocşi care au intrat în Adevărata Biserică sub ROCOR până la apostazia acesteia, şi acum au rămas fără slujbele Bisericii.

Fără a intra în detalii în numeroasele cazuri de laici (câteva zeci de familii), e necesar să luăm notă de un caz scandalos în mod deosebit: cazul Arhimandritului Michael şi al Misiunii Ortodoxe conduse de către el în insula Haiti. Dorind să intre în Biserica Rusă, Arhimandritul Michael a intrat în tratative cu Preasfinţitul Gregory, dar i s-a spus, ca răspuns la solicitarea sa iniţială, că parohienii lui din Haiti (chiar dacă toţi aceşti parohieni erau botezaţi în strictă conformitate cu rânduiala Ortodoxă, prin întreită afundare) puteau fi primiţi numai prin rebotezarea tuturor celor care fuseseră botezaţi de către Arhimandritul Michael, ei numărând câteva sute în total. Impuneri similare pentru rânduiala de primire constituie încălcări de disciplină bisericească inadmisibile în Biserica Rusă. Ca umare, toate discuţiile despre primirea Misiunii Ortodoxe din Haiti în AROC au fost amânate şi s-a reuşit rezolvarea lor pozitivă numai când Mitropolitul Valentine a putut vizita SUA personal.

Chiar de la începutul venirii în AROC a Arhimandritului (acum Preasfinţitului) Gregory, acestuia i-a fost în repetate rânduri precizat că primirea în Biserica Rusă a Creştinilor cu Adevărat Ortodocşi din alte Biserici nu poate fi însoţită de nici un fel de „ritual de primire“ şi categoric nu rebotezare, fiindcă toate tipurile de rânduieli (mirungere, pocăinţă) sunt stabilite numai pentru primirea în Biserica Ortodoxă a celor care nu aprţineau de ea anterior. Însă, aşa cum s-a dovedit în timp, Preasfinţitul Gregorynu a luat în seamă astfel de atenţionări.

De fapt în spatele poziţiei Preasfinţitului Gregory se află tăgăduirea radicală a practicii tradiţionale a Bisericii Ruse şi, prin urmare, tăgăduirea faptului că mulţi din miile de Creştini primiţi astfel în Ortodoxie de către Biserica Rusă au devenit Creştini de cea mai înaltă clasă.

Biserica Rusă a văzut limpede că în privinţa ereticilor şi schismaticilor care doreau să primească Ortodoxia, în diferite biserici locale existau şi există încă o practică variată de aplicare a stricteţii şi iconomiei, şi chiar în cadrul aceloraşi biserici locale practicile au variat în istorie. O asemenea diversitate a practicii poate inevitabil pricinui neînţelegeri: totuşi, în general, ea este justificabilă, şi niciodată în istoria Bisericii Universale nu a existat vreo perioadă în care să nu existe o diversitate similară în aplicarea iconomiei în privinţa comunităţilor despărţite de Biserică. Astfel, o varietate de practici vădite în atitudinea de primire a aceloraşi eretici şi schismatici sunt menţionate în Prima Epistolă Canonică a Sfântului Vasile cel Mare şi în cel de al 95-lea Canon al celui de-al Şaselea Sinod Ecumenic.

Înţelegând toate acestea, Biserica Rusă pre-revoluţionară, ca şi AROC de astăzi, niciodată nu a pretins în mod exclusiv propria ei practică, dar, în acelaşi timp, nu a considerat drept normative practicile altor biserici locale, rezervându-şi dreptul de a lua hotărâri independente în astfel de probleme.

Neîndrăznind să emită judecăţi despre validitatea unei măsuri de iconomie sau stricteţe utilizate în alte Biserici cu Adevărat Ortodoxe, Biserica Ortodoxă Rusă pur şi simplu primeşte fără nici o problemă drept Creştini cu Adevărat Ortodocşi pe toţi aceia care au fost consideraţi astfel în alte Biserici cu Adevărat Ortodoxe. În cazul acesta AROC consideră că este necesar să aibă încredere în judecata consiliului arhipăstorilor rânduit în cutare sau cutare Biserică cu Adevărat Ortodoxe cu privire la normele disciplinare. Cu toate acestea, recunoscând ordinea ecleziastică iniţială din interiorul altor Biserici cu Adevărat Ortodoxe, AROC nu poate admite în propria ei jurisdicţie cazuri de încălcări de tipul celor de care se face vinovat Preasfinţitul Gregory.

În mod regretabil, Preasfinţitul Gregory a păcătuit nu numai împotriva practicii desfăşurate de Biserica Rusă şi a disciplinei ei interne, ci şi împotriva canoanelor fundamentale esenţiale referitoare la Sfântul Botez, şi anume împotriva Canonului Apostolic 47 repetat în Canonul 48 de la Cartagina care stipulează că „episcopul sau preotul, dacă botează din nou pe cel care are botezul adevărat“ trebuie scos din demnitatea preoţească (caterisit), „ca unul care ia în râs Crucea şi moartea Domnului“. Preasfinţitul Gregory, insistând asupra necesităţii Botezului chiar pentru cei care au primit un Botez corect prin întreită afundare într-una din Bisericile cu Adevărat Ortodoxe, a acţionat în mod clar ca un duşman al Sfinţilor Apostoli.

Pentru a justifica această poziţie, a fost exprimată (pe cât se pare în numele întregii Biserici Ruse) părerea că numai AROC şi Sinodul Kalinikit au darul Adevăratelor Sfinte Taine, în vreme ce toate celelalte biserici ale lumii au dispărut.

Poziţia fanatică şi total nejustificată a Preasfinţitului Gregory nu este poziţia Bisericii Ruse, şi pentru Preasfinţitul Gregory ea a servit ca motivare pentru gravele păcate expuse anterior, care numai prin menţionarea lor sunt îndeajuns pentru a-i intenta un proces canonic.

2. Insubordonarea la hotărârile legiuite ale Sinodului Ierarhilor AROC şi ale Preşedintelui acestuia

Ascultarea riguroasă de Sinodul Ierarhilor AROC era cerută de jurământul arhieresc făcut de către Preasfinţitul Gregory la hirotonirea sa episcopală. Ea se află sub mandatul Sfintelor Canoane şi ajută la stabilirea administrării corecte a eparhilor.

În cazul eparhiilor formate de AROC pe continentul american, este necesar să menţionăm faptul că acestea sunt eparhii misionare, sau, în limbaj canonic, „pe teritorii barbare“. De aceea pentru astfel de teritorii există o formă specială de administrare determinată în Canonul al 2-lea al celui de-al II-lea Sinod Ecumenic, şi această rânduială diferă, în acesta şi în alte canoane, în câteva aspecte, de rânduiala de administrare a eparhiilor interne (obişnuite) ale bisericilor locale.

Aşa încât dacă, referindu-ne la eparhiilor interne ale bisericilor locale, întâistătătorul unei biserici locale nu are nici un drept să se amestece în treburile interne ale unei eparhii şi mai ales, să ia de acolo clerici fără încuviinţarea episcopului conducător local, în ceea ce priveşte o eparhie misionară acest principiu nu se aplică. În schimb, conform Canonului al 2-lea al celui de-al II-lea Sinod Ecumenic, Bisericile lui Dumnezeu aflate în teritoriile barbarilor vor fi conduse cu autoritate cum au ţinut Părinţii până acum.

Ca exemple de „episcopii barbare“, Balsamon (secolul al XII-lea) dă: „Alanii (Caucazul de Nord), Rusia şi Druzia“: căci Alanii aprţin ţinutului Pontului şi cel al Rusiei, Traciei (în interpretarea Canonului 28 al celui de-al IV-lea Sinod Ecumenic). În prezent, America este în aceeaşi poziţie ca teritoriu misionar relativ la Rusia, cum era în secolul al XII-lea Rusia în raport cu Bizanţul, şi o astfel de poziţie a fost păstrată (în cazul de odinioară) cel mai probabil până în secolul al XV-lea.

Conform sensului literal al Canonului celui de-al II-lea Sinod Ecumenic, confirmat cu comentatorii bizantini Zonaras, Aristenus şi Balsamon, principiile determinante de administrare a unei eparhii misionare sunt uzanţe instituite care nu ar trebui să se conformeze principiilor de neamestec în treburile interne ale eparhiei din partea altor Episcopi şi, mai mult, a Întâistătătorului Sinodului. Referindu-ne la cei care intră în AROC pe continentul american, „uzanţa instituită“ este ascultarea lor faţă de Sinodul Ierarhilor AROC, iar autoritatea Preasfinţitului Gregory are carcterul unei administrări operative, fără dreptul de a lua decizii definitive, adică decizii care nu pot fi considerate ca având caracter extrajudiciar în afara Sinodului Episcopilor AROC.

De aceea este necesar să recunoaştem ca legitime acţiunile Mitropolitului Valentine în acceptarea cererilor unor foşti clerici ai eparhiei Denver şi Colorado referitoare la retragerea lor de sub omoforul Preasfinţitului Gregory; în acelaşi timp nu este mai puţin corect să considerăm plângerile Preasfinţitului Gregory referitoare la acţiunile Mitropolitului Valentine şi încercările de pedepsire a clericilor în cauză ca ilegale.

Acţiunile corespondente ale Preasfinţitului Arhiepiscop Gregory contravin Canonului al 2-lea al celui de-al II-lea Sinod Ecumenic şi prin urmare cad sub caterisire din cauza încălcării acelor Sfinte Canoane care vorbesc despre necesitatea ca Episcopul să facă ascultare faţă de Sinodul Episcopilor (Canonul Apostolic 34; Canonul 9 Antiohia); astfel acţiunile sale cad sub sancţiune suplimentară, fiindcă Episcopul care comite contravenţiile îşi încalcă propriul jurământ arhieresc.

3. Amestecul în probleme bisericeşti din afara Eparhiei Colorado

Fără a informa pe nimeni din Sinod, fără permisiune şi cu totul pe faţă, Preasfinţitul Gregory a plecat în Bulgaria unde, secondat de Arhimandritul George, a slujit Sfânta Liturghie şi a hirotonit un diacon.

Este necesar să reamintim tuturor că cei din Bulgaria care au intrat în AROC erau sub directă ascultare faţă de Sinod şi niciodată nu au intrat în eparhia Preasfinţitului Gregory. În consecinţă, prin astfel de acţiuni în Bulgaria, Preasfinţitul Gregory a produs dezordine duhovnicească vieţii bisericeşti din această ţară şi a încălcat un număr de Sfinte Canoane, şi anume următoarele:

  • Canonul Apostolic 14, şi Canonul 13 de la Ancira (care interzic Episcopilor să treacă dintr-o eparhie în alta şi să primească acolo oameni fără încuviinţarea Sinodului Episcopilor sau a Episcopului locului)
  • Canonul al 20-lea al celui de-al VI-lea Sinod Ecumenic şi Canonul 11 Sardica (care interzic Episcopilor să înveţe popoare din eparhia altuia)
  • Canonul al 16-lea al Primului Sinod Ecumenic, Canonul al 20-lea al celui de-al IV-lea Sinod Ecumenic, Canoanele 65, 90, 101 Cartagina, Canonul 15 Sardica (care interzic primirea clericilor în eparhia altuia fără acordul Episcopului locului)
  • Canoanele Apostolice 14 şi 35, Canonul al 15-lea al Primului Sinod Ecumenic, Canonul al 2-lea al celui de-al II-lea Sinod Ecumenic, Canonul al 5-lea al celui de-al IV-lea Sinod Ecumenic, Canoanele 13, 21, 22 Antiohia, Canoanele 1-3 Sardica şi 56 Cartagina (care interzic unui Episcop să-şi folosească autoritatea într-o eparhie care nu este a lui).

4. Comportament imprevizibil faţă de clerul din subordine

Stabilind o serie de cerinţe exagerate pentru clerul din subordine, Preasfinţitul Gregory a încercat să oprească pe câţiva dintre clerici de la exercitarea sfintei lor preoţii pentru lungi perioade de timp, fără explicaţii în legătură cu motivele sale şi fără o decizie scrisă.

Sinodul Ierarhilor a recunoscut drept corecte acţiunile Mitropolitului Valentine care a declarat nule aceste interdicţii. Acţiunile Preasfinţitului Gregory în acest caz au fost identificate ca încălcând Canonul al 4-lea al celui de-al VII-lea Sinod Ecumenic care interzice unui Episcop să oprească în mod nemotivat pe cineva de la sfânta slujire, şi în acest caz îl supune aceleiaşi pedepse pe cel care ar impune-o în mod atât de neîndreptăţit asupra altora.

Este necesar să repetăm că prezenta listă de prime contravenţii ale Preasfinţitului Gregory este incompletă şi este numai un extras din acele materiale care au fost luate în considerare de Sinodul Ierarhilor AROC.

În dorinţa de a pune imediat capăt unor astfel de nelegiuiri din partea Preasfinţitului Gregory, Biserica Ortodoxă Rusă se exonerează de orice responsabilitate pentru acţiunile curente sau viitoare ale acestuia, lăsându-l la judecata lui Dumnezeu şi a propriei lui conştiinţe, şi de asemenea avertizează pe toţi Credincioşii cu Adevărat Ortodocşi din orice Biserică ar face parte, să se abţină de la dialogul cu Preasfinţitul Gregory dacă el şi gruparea lui nu se pocăiesc şi nu se îndreaptă.

Prin urmare, Sinodul Ierarhilor Bisericii Ortodoxe Ruse a hotărât:

1. Să-i ofere Preasfinţitului Gregory de Denver şi Colorado prilejul de a prezenta o justificare sau de a face pocăinţă pentru fiecare dintre învinuirile care i-au fost arătate înainte de Sinodul Ierarhilor Bisericii Ortodoxe Ruse, apoi să fie supus umei judecăţi separate cu privire la statutul său în Biserica Ortodoxă Rusă.


2. În eventualitatea în care Preasfinţitul Gregory nu soseşte în termen de o săptămână:

Să-l considere pe Preasfinţitul Gregory ca nemaifăcând parte din Biserica Ortodoxă Rusă şi să nu mai aibă nici un fel de comuniune în rugăciune cu el, şi să-i informeze pe toţi clericii şi laicii care până acum au slujit sub omoforul lui, să continue făcând ascultare directă de Sinodul Ierarhilor Bisericii Ruse.

PREŞEDINTE AL SINODULUI IERARHILOR

VALENTINE, Mitropolit de Suzdal şi Vladimir

MEMBRII SINODULUI IERARHILOR

Arhiepiscop Theodore

Arhiepiscop Seraphim

Episcop Irinarch

Episcop Ambrose

Secretar pentru Sinod
Ieromonah Theophan

Nota editorului: Episcopul Antony a aprobat decizia mai târziu dar nu a putut-o semna la lucrări. Fostul Arhiepiscop Gregory, deşi se afla la acea vreme în Europa de Est, cu încălcarea caterisirii Arhiereice, a refuzat să răspundă, referindu-se la învinuiri, în cadrul unor e-mailuri adresate „turmei“ sale, ca la „atacuri dureroase din partea Mitropolitului“. După o aşteptare de chiar mai mult de o săptămână, el a fost, aşadar, dat afară din comuniunea Bisericii.

Traducere făcută de Theodor şi Mihaela Leontescu după NFTU

Categorie: Parintele Ioan Miron | Vizualizări: 1311 | Adăugat de: Gabriel | Rating: 4.8/4
Total comentarii : 0
avatar