Dacă are cineva urechi - să audă! (AP.13:9)
Acasă » 2016 » Septembrie » 29 » Calendarul iulian, calendarul Domnului Iisus Hristos. Fundamentul scripturistic al duratei anului. Simbolistica anului de 365,25 de zile.
10:02 PM
Calendarul iulian, calendarul Domnului Iisus Hristos. Fundamentul scripturistic al duratei anului. Simbolistica anului de 365,25 de zile.

http://www.glasulstramosesc.ro/cfb/icoana_rastignire.jpg

            Pentru oamenii din toate timpurile, anul a fost legat de succesiunea ciclică a zilelor şi a lunilor, dar mai ales a anotimpurilor. Am văzut în partea a doua a lucrării noastre cum se formează anotimpurile în decursul unui an, prin rotaţia zilnică a tăriei, simultană cu parcurgerea de către Soare a cercului eclipticii în sens invers sensului de rotaţie al tăriei. Prin urmare, definiţia completă a anului este următoarea:
În astronomia geocentrică scripturistică, anul reprezintă timpul în care Soarele parcurge întreg cercul eclipticii.
Dacă luăm ca referinţă pe cercul eclipticii punctul echinocţial de primăvară P, despre care ştim că este fixat în tărie şi se face întotdeauna faţă de constelaţia zodiacală Peştii, atunci anul poate fi definit ca timpul dintre două treceri succesive ale Soarelui prin punctul P.

Astronomii moderni ar putea să ne întrebe:
Cum măsurăm exact timpul în care Soarele parcurge întreg cercul eclipticii? Le vom răspunde că nu trebuie să măsurăm noi acest timp. Durata exactă a anului a fost bine măsurată şi gândită de către Domnul nostru Iisus Hristos chiar înainte de a face lumea şi a fost transmisă prin revelaţie supranaturală directă, în cazul oamenilor din vechime, şi indirectă, prin Sfânta Scriptură, în cazul nostru.
Reamintim fragmentul din tâlcuirea la ziua a 4-a a Facerii, în care Sfântul Efrem Sirul afirmă că oamenii cunoşteau anul şi lungimea lui de la Adam:„Aşadar, aceste 11 zile cu care Luna este mai bătrână decât Soarele şi care i-au fost completate Lunii în primul an, sunt cele care în fiecare an i se adună ei de cei care se folosesc de calendarul lunar. Căci acel an n-a lipsit Adamiţilor, fiindcă în chiar crearea Lunii a fost completată deficienţa măsurii Lunii. Iar din acel an, şi în continuare, Adamiţii au învăţat să adauge 11 zile fiecărui an. Cu siguranţă, nu Caldeii au stabilit anotimpurile şi anii, acestea au fost stabilite înainte de Adam.”
Să vedem în continuare cum aflăm durata exactă a anului cu ajutorul Sfintei Scripturi. Deoarece valoarea părţii întregi a anului solar, de 365 de zile, a fost şi este acceptată de către toţi oamenii din vechime şi din ziua de astăzi, pe noi ne interesează în mod special să aflăm valoarea exactă a părţii fracţionare a anului.
Din mărturiile evangheliştilor Marcu, Luca şi Matei aflăm că, în timp ce Domnul era răstignit pe cruce, deasupra întregului Pământ s-a lăsat un întuneric care a durat timp de trei ceasuri. Iată mărturia evanghelică a lui Marcu, cea mai bună în ceea ce ne priveşte, întrucât este singura care aminteşte precis momentul din zi în care Domnul Iisus Hristos a fost răstignit (Marcu 15, 25-45):
„Iar când L-au răstignit, era ceasul al treilea.
Şi vina Lui era scrisă deasupra: Regele iudeilor. Şi împreună cu El au răstignit doi tâlhari: unul de-a dreapta şi altul de-a stânga Lui. Şi s-a împlinit Scriptura care zice: Cu cei fără de lege a fost socotit.
Iar cei ce treceau pe acolo Îl huleau, clătinându-şi capetele şi zicând: Huu! Cel care dărâmi templul şi în trei zile îl zideşti. Mântuieşte-Te pe Tine Însuţi, coborându-Te de pe cruce! De asemenea şi arhiereii, batjocorindu-L între ei, împreună cu cărturarii, ziceau: Pe alţii a mântuit, dar pe Sine nu poate să Se mântuiască! Hristos, regele lui Israel, să Se coboare de pe cruce, ca să vedem şi să credem. Şi cei împreună răstigniţi cu El Îl ocărau.
Iar când a fost ceasul al şaselea, întuneric s-a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea. Şi la al nouălea ceas, a strigat Iisus cu glas mare: Eloi, Eloi, lama sabahtani?, care se tălmăceşte: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit? Iar unii din cei ce stăteau acolo, auzind, ziceau: Iată, îl strigă pe Ilie. Şi, alergând, unul a înmuiat un burete în oţet, l-a pus într-o trestie şi I-a dat să bea, zicând: Lăsaţi să vedem dacă vine Ilie ca să-L coboare. Iar Iisus, scoţând un strigăt mare, Şi-a dat duhul.
Şi catapeteasma templului s-a rupt în două, de sus până jos. Iar sutaşul care stătea în faţa Lui, văzând că astfel Şi-a dat duhul, a zis: Cu adevărat omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!
Şi erau şi femei care priveau de departe; între ele: Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel Mic şi a lui Iosi, şi Salomeea, care, pe când era El în Galileea, mergeau după El şi Îi slujeau, şi multe altele care se suiseră cu El la Ierusalim.
Şi făcându-se seară, fiindcă era vineri, care este înaintea sâmbetei, şi venind Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care aştepta şi el împărăţia lui Dumnezeu, şi, îndrăznind, a intrat la Pilat şi a cerut trupul lui Iisus. Iar Pilat s-a mirat că a şi murit şi, chemând pe sutaş, l-a întrebat dacă a murit de mult. Şi aflând de la sutaş, a dăruit lui Iosif trupul.”
Evanghelia ne spune că Domnul a fost răstignit la ceasul al 3-lea al zilei de vineri, adică la ora 9 dimineaţa, iar de la începutul ceasului al 6-lea, adică la ora 12, s-a lăsat un întuneric peste tot Pământul, întuneric care a ţinut 3 ceasuri, până la ora 15, când, după ce Domnul Şi-a dat duhul pe cruce, s-a făcut din nou lumină, căci evanghelia ne spune că trupul Domnului a fost luat de pe cruce după ce s-a făcut seară, adică după ceasul al 12-lea, ceea ce corespunde orei 18. Ne punem acum întrebarea: ce fel de întuneric a fost acela dintre orele 12-15? Să fi fost cumva întunericul produs de o eclipsă de Soare? În nici un caz. O eclipsă de Soare nu poate produce un întuneric care să dureze 3 ore şi mai ales peste tot Pământul. Chiar dacă Luna s-ar interpune în faţa Soarelui timp de 3 ore şi nu doar câteva minute, cât o face de obicei la o eclipsă de Soare, tot nu ar putea să fie întuneric peste tot Pământul aşa cum spune Scriptura. Într-adevăr, la o eclipsă de soare, conul de umbră se limitează doar la o anumită regiune ce nu poate depăşi în lăţime 400 de km. Aşadar tragem concluzia că în nici un caz întunericul de la Răstignirea Domnului nu putea proveni de la interpunerea Lunii în faţa Soarelui, cum presupunea Sfântul Nicodim Aghioritul108. De unde a provenit atunci? Singura variantă posibilă logic este aceea că Soarele nu a mai strălucit în decursul acestui răstimp, prin urmare nu s-au mai văzut nici Luna, nici stelele de nicăieri de pe Pământ întrucât, după cum ne-au învaţat Sfinţii Părinţi, toate astrele de pe cer sunt luminate de Soare. Majoritatea Sfinţilor Părinţi care au dat explicaţii în legătură cu întunericul de la Răstignirea Domnului spun că acest întuneric a reprezentat de fapt noaptea unei zile scurte de 6 ore pe care Domnul nostru Iisus Hristos a pus-o în evidenţă în mod limpede la Răstignirea Sa.
Ştiind că „simbolurile Lucrătorului Înţelept merg împreună cu timpurile Lui”, Sfântul Efrem Sirul şi-a pus întrebarea de ce, prin rânduirea mersului luminătorilor pe cer pe care o cunoaştem, a făcut Dumnezeu anul astfel fracţionar, când putea să-l facă cu număr întreg de zile şi calendarul s-ar fi simplificat? Oare nu cumva acea fracţie de 0,25, care arată un număr de 6 ore în plus ale anului faţă de un număr întreg de zile, poartă semnificaţia unui simbol pus de către Dumnezeu în ea? Şi care să fie acel simbol? Sfântul Efrem a găsit în această fracţie din zi un simbol mare legat de întunecarea Soarelui petrecută la Răstignirea Domnului nostru Iisus Hristos. Iată ce ne spune Sfântul în pasajul din Imnele Răstignirii 6, 5-7, unde ne oferă cea mai bună tâlcuire duhovnicească a acestei minuni săvârşite de către Mântuitor pe cruce (vezi volumul Sfântul Efrem Sirianul - Imnele Păresimilor, Azimelor, Răstignirii şi Învierii, trad. Ioan Ică jr., Editura Deisis, 2010, p. 219):
„Să fie pus deoparte răstimpul în care lumina s-a întunecat şi iarăşi a strălucit. Priveşte-l deosebi ca pe o zi! În locul ceasurilor [zilei] El a aşezat ceasurile de pe urmă ale serii, şi aşa a fost împlinită vinerea neîncheiată: trei ceasuri de întuneric şi trei de lumină, o noapte şi o zi dau o nouă zi.
O, preînchipuire care vesteşti simbolic dinainte cele trei ceasuri prisositoare! Tot la patru ani se adună o întreagă zi. Simbol mare! El prefigura cele trei ceasuri în care avea să domnească întunericul la moartea Sa. Domnul luminătorilor a înscris în lumină simbolurile Lui şi soarele L-a vestit mai dinainte.
Cele trei ceasuri prisositoare nu umpleau nici o lipsă; sunt ceasuri care se revarsă dincolo de măsură. Nu sunt nici o îndreptare, nici o reaşezare, ci mai degrabă o tulburare, căci aceste trei ceasuri tulbură anul. Ele au fost aşezate numai ca să vestească cele trei ceasuri de întuneric de la vremea răstignirii.”
Sfântul Efrem ne arată că fracţia de 0,25, sau de 6 ore dintr-o zi, poate fi privită ca o zi tainică mai mică ataşată fiecărui an, prin care Dumnezeu a preînchipuit pentru cei din vechime Răstignirea Sa pe cruce şi ne aduce aminte nouă, oamenilor de astăzi, de Jertfa Sa.

Apoi, după cum ne tâlcuieşte Sfântul Efrem Scriptura, Domnul Şi-a ales timpul şi momentul prielnic răstignirii şi morţii Sale tot ca contraponderi la momentul neascultării şi morţii sufleteşti a lui Adam (în Imnele Bisericii, 51:8, traducerea aparţine lui Sebastian Brock, se găseşte în eseul său The Luminous Eye - Ochiul luminos, Cistercian Studies 124, Michigan, 1992, p. 33):
„În luna Nisan Domnul nostru a înapoiat datoriile acelui prim Adam: în luna Nisan El a dat sudoarea Lui în schimbul sudorii lui Adam, Crucea, în schimbul Pomului lui Adam.
A şasea zi a săptămânii a corespuns cu a şasea zi a creaţiei (…).”109
Înţelegem acum că prin ziua de 6 ore din Vinerea Mare, Domnul Iisus Hristos a completat în chip simbolic cea de-a şasea zi a creaţiei, tot o zi de vineri, în care, după cum ştim tot de la Sfântul Efrem, Adam a păcătuit şi a fost alungat din Rai. Astfel cea de-a şasea zi a creaţiei, rămasă neîncheiată prin păcatul lui Adam, a fost completată în chip tainic cu ziua cea mică de 6 ore din Vinerea Mare, iar Domnul a prefigurat în chip simbolic Jertfa Sa prin această zi scurtă care s-a adăugat la valoarea întreagă a anului în fiecare an de la Facere.
Întrucât am descoperit cu ajutorul Sfântului Efrem semnificaţia simbolică a părţii fracţionare de 0,25 de zile, suntem în măsură acum să postulăm pe bază scripturistică valoarea de 365,25 de zile a anului gândit de Dumnezeu pentru oameni. Aşadar, anul are cu certitudine valoarea de exact 365,25 de zile pentru că aceasta este unica valoare care corespunde simbolului Jertfei Sale pus de către Domnul în durata anului. Orice altă valoare a anului ar fi condus spre un nestorianism astronomic în care am fi putut să-L acuzăm pe Domnul nostru că este neputincios şi nu a reuşit să facă şi în realitate anul pe care l-a prevăzut în chip tainic. Dacă cineva este nemulţumit cu acest decret al nostru pentru valoarea exactă a lungimii anului, îi putem aminti oricând că astronomia geocentrică pe care o elaborăm se numeşte scripturistică tocmai pentru faptul că, în momentul în care nu ne putem baza pe acurateţea experimentului, ne bazăm cu cea mai mare încredere pe acurateţea revelaţiei date nouă de către Domnul în Sfânta Scriptură. Iar anul pe care ni-l revelează Domnul în Sfânta Scriptură este anul cu durata de exact 365,25 de zile, an pe care îl vom mai numi şi an scripturistic.
Să ne amintim acum de anii menţionaţi cu atâta meticulozitate în capitolul al 5-lea al Cărţi Facerii, din care redăm următorul fragment:
„Adam a trăit două sute treizeci de ani şi atunci i s-a născut un fiu după asemănarea sa şi după chipul său şi i-a pus numele Set. Zilele pe care le-a trăit Adam după naşterea lui Set au fost şapte sute de ani şi i s-au născut fii şi fiice. Iar de toate, zilele vieţii lui Adam au fost nouă sute treizeci de ani şi apoi a murit.”
De acum încolo ştim cu siguranţă că toţi aceşti ani au avut lungimea de 365,25 de zile.


108 Sfântul Nicodim Aghioritul, Paza celor cinci simţuri, p. 415-422

109 In the month of Nisan our Lord repaid
the debts of that first Adam:
He gave His sweat in Nisan in exchange for Adam’s sweat,
the Cross, in exchange for Adam’s Tree.
The sixth day of the week corresponded to the sixth day of creation (...).

Fragment din cartea lui Theodor LEONTESCU -O piatra pentru Goliat, pag.367-370

Categorie: Calendarul Iulian | Vizualizări: 1895 | Adăugat de: Gabriel | Rating: 5.0/1
Total comentarii : 1
avatar
0 Spam
1
adevar si claritate in argumentare scripturistica  deci sa nu ne aprofundam in teorii diavolesti si sa lasam calendarul IULIAN ca fiind cel adevarat  LASAT DE DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS
avatar