Dacă are cineva urechi - să audă! (AP.13:9)
Acasă » 2017 » Ianuarie » 6 » Botezul Domnului. Cum se cuvine să se poarte la Botezul Domnului cei botezaţi? Obiceiurile păgâneşti în întâmpinarea noului an.
12:46 PM
Botezul Domnului. Cum se cuvine să se poarte la Botezul Domnului cei botezaţi? Obiceiurile păgâneşti în întâmpinarea noului an.

http://www.glasulstramosesc.ro/Pics/Botezul_Domnului.jpg

„Voi, cei botezaţi, vă ţineţi oare în felul cuvenit celor botezati? Slujiţi, oare, Acelui Dumnezeu Căruia aţi făgăduit la botez că îi veţi sluji?"

"Ar trebui acum doar să cântăm slava lui Dumnezeu, Care S-a arătat la Iordan în chip treimic, slavă a cărei mare cuviinţă răpeşte până şi minţile îngereşti, iar limbile îngereşti le mişca spre cântări duhovniceşti. Dar suntem oare buni să ne apucăm de această lucrare sfântă şi preacerească? Ne-am pregătit, oare, ne-am agonisit merinde de vederi cu mintea întru cugetare la cele dumnezeieşti şi de graiuri bineglăsuitoare, ne-am înstrunat, oare, sufletul, ca pe o psaltire davidică, încât să cântăm cu el, asemenea împăratului-proroc, psalm Fiului, Celui ce Se botează, Sfântului Duh, Care Îl adumbreşte, şi Tatalui, Care dă despre El mărturie? Cine este gata, să cânte, îndulcindu-se de mângâietoarele mişcări ale inimii şi de multcuprinzătoarele vederi ale minţii. Eu sunt nevoit să-mi întorc însă cuvântul spre altceva.

De praznicul Dumnezeiescului Botez este vremea potrivită pentru a-i întreba pe cei botezaţi: „Voi, cei botezaţi, vă ţineţi oare în felul cuvenit celor botezaţi? Slujiţi, oare, Acelui Dumnezeu Căruia aţi făgăduit la botez că îi veţi sluji? Privind la voi, va spune, oare, oricine: «Aceştia sunt botezaţi, sunt cei care s-au lepădat de satana, şi de toate lucrurile lui, şi de toată slujirea lui, şi de toată trufìa lui»?”

Dinainte vă rog: nu vă mâniaţi. Vreau să vă dojenesc. Vreau să vă dojenesc pentru faptul că v-aţi întors la obiceiurile păgâne, şi în loc să alergaţi la Dumnezeu aţi început să alergaţi la draci. Acestea nu sunt doar vorbe mari, ci adevărul adevărat! Aduceţi-vă aminte cum aţi întâmpinat mulţi dintre voi anul cel nou, şi acum judecaţi singuri, cu sânge rece, dacă seamană asta cu ceva cât de cât creştinesc! Să jucaţi cărţi până la miezul nopţii ori să pălăvrăgiţi despre toate fleacurile, iar la miezul nopţii, la hotarul dintre anul vechi ţi anul cel nou, să luaţi paharele şi să vă învârtiţi – ce înseamnă asta? Ce noima e aici? Dumnezeu, Stăpânul vremii şi al vieţii noastre, ne-a dat să încheiem un an şi să intrăm în altul. În această clipă de trecere ce se cuvine oare? Să ne înalţăm mâinile către cer şi să dăm mulţumire Domnului pentru milele Sale cele trecute şi să-L rugăm să prelungească bunăvoirea Sa şi pe viitor. Fie că faceţi aşa fìecare familie în parte, fie că vă adunaţi mai multe familii, aşa este binecuvântat să întâmpinaţi noul an. Dar ce noima are să te învârţi şi paharele? Oare viaţa noastră este o glumă, iar vremea este un lucru bun de nimic? Dacă aşa stau lucrurile, bineînţeles că anul cel nou nu poate fi întâmpinat într-un fel mai bun decât prin grăire în deşert şi prin dansuri. Acestea ar da, nu-i aşa, tonul pentru anul ce vine. Dar nici voi nu gândiţi aşa despre vreme şi despre viaţă! Şi atunci, de ce aţi făcut aşa? Vi s-a făcut de distracţie?!, dar pentru distracţie n-aţi putut găsi, oare, un alt moment, cu totul neînsemnat? Veţi spune: „Aşa s-a încetăţenit obiceiul”. Iar eu voi întări: ,,S-a încetăţenit obiceiul”, şi voi adăuga: „obicei întru totul necreştinesc, păgânesc, necredincios, potrivnic lui Dumnezeu”. Pentru că aşteptaţi clipa aceasta ca pe o clipă sfinţită, şi luaţi paharele cu întru totul alte gânduri decât în alte clipe, şi vă învârtiţi nu în acelaşi duh ca de obicei. Faceţi toate acestea ca pe un fel de ritual. Acum vă voi întreba: „Pentru care Dumnezeu săvârşiţi voi ritualul acesta?! Pentru Hristos Mântuitorul, Ce ne-a răscumpărat, Care a gustat fiere şi otet, ale Cărui mâini şi picioare au fost pironite pe cruce pentru a noastră mântuire?!” Bineînţeles ca nu. Ce împărtăşire, ce împărtăşire este între Hristos şi Veliar?! Nu către Dânsul merg toate acestea, ci fie către Bacchus, zeul păgân al veseliei celei beţive, fie către Venera, zeiţa necuratelor desfătări trupeşti. Şi iată dumnezeii voştri, noule Israil! De la ei să şi aşteptaţi ceea ce vă uraţi unul altuia, iar de la Dumnezeu Cel adevărat n-aveţi ce aştepta, pentru că atunci când Sfânta Biserică se rugă Lui pentru binecuvântarea anului celui nou, voi nu eraţi în biserică. Nu mai aveaţi putere. Puterile voastre fuseseră jertfite dumnezeilor păgâneşti sau visării deşarte şi amăgirii vrăjmaşului.

Şi acum, unde duc urările voastre de bine? Parcă aţi fi luat în mâinile voastre toate bunătăţile şi le-aţi fi împărţit cu mâna plină de dărnicie – unuia una, altuia alta – fără să vă întoarceţi către Dumnezeu Cel adevărat! Altfel nici nu se poate înţelege una ca asta, decât că aţi jefuit vistieria lui Dumnezeu şi faceţi cu ea ce vreţi, în pofida lui Dumnezeu, Atotţiitorul Cârmuitor al lumii – sau toate vorbele voastre dulci sunt o bufonerie copilărească. Chiar aşa: din orice parte ai privi la obiceiul acesta, trebuie spus că nu este bună lauda voastră. Şi să nu vă îndreptăţiţi zicând că nu aveţi gânduri apostate atunci când faceţi una ca asta, pentru că lucrul tocmai de apostaţi este, iar la Dumnezeu nici nu vă gândiţi când îl săvârşiţi. Şi atunci, cum se poate numi aşa ceva, fără numai apostazie? Să nu vă îndreptăţiţi nici prin aceea că nu ştiţi cum s-a încetăţenit acest obicei. Cum s-ar fi încetăţenit, dacă voi nu l-aţi fi primit? Nu l-ar fi primit unul, al doilea, al treilea – şi gata, nu s-ar mai fi încetăţenit deloc.

În fine, asta este deja de domeniul trecutului. Mortul de la groapă nu se mai întoarce. Îl veţi bucura însă pe Domnul şi pe Sfinţii Lui dacă, dându-vă seama de nerozia lucrului pe care l-aţi făcut, vă veţi căi şi veţi lua hotărârea de a nu vă mai supune unor asemenea obiceiuri deşarte.

Trist a fost să auziţi unele ca acestea, dar încă n-a trecut întristarea aceasta, că vine alta. Acum câteva zile am auzit că a venit nu stiu care clarvăzătoare şi toţi dau fuga aşteptând să afle de la ea toate tainele şi toată soarta vieţii lor: ce a fost, ce este şi mai ales ce va fi. Oare nu aveţi nici măcar un pic de înţelegere creştină, ca să pricepeţi cât de neîntemeiate vă sunt nădejdile şi cât de şubrede sunt făgăduintele acestei amăgitoare? Întrucat ea promite că va răspunde la oricare întrebări. Aşadar ea afirmă că ştie toate. Iar voi nu v-aţi adus aminte că aşa ceva nu se poate spune despre nici un om, oricare ar fi el. Toate le ştie doar Dumnezeu, precum şi cei cărora Dumnezeu le descoperă. Iar ei Dumnezeu i-a descoperit? De unde şi până unde! Cel căruia Dumnezeu îi descoperă nu se apucă să facă negoţ cu descoperirile. Cum puteţi să vă bazaţi fără nici un fel de rezervă pe ceea ce spune ea? Poate că sunt lucruri pe care chiar le ghiceşte, dar mai mult încurcă şi ascunde sub cuvinte lipsite de limpezime.

Aici se întâmplă ceea ce se întâmpla cu oracolele în vremurile păgâne. Preoţii păgâni, pithiile, înşişi idolii proroceau. Cu ce putere se făcea asta, puteţi judeca după faptul ca atunci când se arăta undeva un rob adevărat al lui Hristos prezicătorii amuţeau şi dracii se plângeau în gura mare că sunt prigoniţi şi strâmtoraţi de creştini. Când s-a răspândit creştinismul, oracolele au tăcut. Şi iată că acum când creştinismul a slăbit, ele au început iarăşi să se ivească sub felurite chipuri, momindu-i pe cei lesne încrezători şi ruşinând în ei numele lui Hristos. La început, ele s-au deschis în Apus, iar de acolo au trecut şi la noi, şi iată că iau tribut de la cei superstiţioşi şi lesne încrezători. Şi bine ar fi să fie vorba doar de credulitate. Nu, aici este vorba de ceva mai rău, şi anume de trădarea nădejdii creştineşti. Întreabă-te singur la cine te duci şi de la cine aştepţi ajutor? Vei spune că acolo e o anumita putere. Dar nu ştii, oare, cş singura putere adevăratş este puterea lui Dumnezeu, singura de la care poţi aştepta toate? Iar întorcându-te către această putere necunoscută, oare nu apostaziezi de la singura putere adevarată? Iar de vreme ce aşa stau lucrurile, unde duce asta? Bineînţeles, la puterea cea mincinoasă, potrivnică puterii adevărate, potrivnică lui Dumnezeu. Nu mă voi apuca să vă lămuresc stările acestor prezicători. După părerea mea, este vorba fìe de o stare neobişnuită, bolnăvicioasă, de o tulburare în urma căreia cei cuprinşi de ea parte vad mai multe decât vedem noi, iar parte – şi cel mai des – sunt unelte ale duhurilor viclene. Dracii se folosesc de tulburarea lor şi îi atrag prin ei pe cei slabi – pentru că ei sunt foarte bătrâni şi cunosc o mulţime de lucruri din trecut, zboară peste tot şi ştiu ce se face acum într-un loc sau altul, şi povestesc prin aceste unelte ale lor. Despre viitor ei nu au o cunoaştere sigură, ci doar ghicesc – dar întrucât celor ce îi întreabă ei le povestesc fără greş multe dintre cele ce au fost şi sunt, aceştia cred şi ceea ce li se spune despre viitor, cu toate că de obicei nu se împlineşte. Aici se află, cred eu, adevăratul izvor al „clarviziunii”. Judecaţi acum singuri: ce faceţi voi mergand la clarvăzători? Vă daţi în vileag credinţa in draci. Eu nu vă spun acum născociri de-ale mele. Aduceţi-vă aminte ce s-a întâmplat în Filippi când propovăduia Sfântul Apostol Pavel. Acolo se afla o slujnică ce avea duh pitonicesc şi care aducea mult caştig stăpânilor ei ghicind şi prezicând (Fapte 16, 16). Apostolul Pavel a izgonit duhul acela, zicând: În numele lui Iisus Hristos, îţi poruncesc să ieşi din ea! Şi stăpânii, văzând că s-a dus nădejdea câştigului lor, au pornit prigoană împotriva Sfântului Apostol Pavel şi a lui Sila, care era cu el. De acelaşi fel este şi această clarvăzătoare, care acum vă momeşte la sine. În ea este un duh iscoditor, iar scopul ei este de a scoate mult caştig pentru sine sau pentru cei care o duc încoace şi încolo. Iar voi n-aveţi nici un folos de tras de la ea, afară de cheltuială şi de spurcarea sufletului prin apropierea de puterea drăcească şi prin încrederea în ea.

Iată că şi la aceasta privind, sunt silit să spun: „Nu este bună lauda voastră!” Pe de o parte, găsesc la voi obiceiuri păgâneşti, care miros a închinare la idoli, iar pe de alta – împărtăşire nemijlocită cu dracii. Ce înseamnă asta? Oare v-aţi lepădat de numele lui Hristos? Ori s-a împărăţit din nou stăpânitorul întunericului, care a fost alungat de Hristos, Dumnezeul nostru? Căci dacă ar fi să înviem vreun păgân şi să îi arătăm de la început cum este întâmpinat la noi noul an, iar după aceea cum trag toţi la pithia-prezicătoare, n-ar fi găsit la noi nici o deosebire faţă de cum era la ei. „Aici totul este al nostru”, ar spune el. „Şi noi slujeam la fel dumnezeilor noştri, cu distracţii şi cu beţie, şi la fel mergeam la prezicătoarele noastre. Unde-i aici Hristos şi unde sunt creştinii, care s-au botezat în Hristos, care atunci erau mai presus ca noi?!” Oare n-ar fi îndreptăţite spusele lui? Bineînteles că da. După haină se cunosc, de pilda, civilul, funcţionarul şi militarul, după obiceiuri, după fapte şi după nădejdi se cunoaşte care ce credinţă are. Dacă veţi îngădui multe asemenea lucruri, care nu sunt potrivite pentru cei care cred în Domnul şi sunt botezaţi în numele Lui, cine va fi de vină dacă unii vor avea îndoieli în privinţa botezului vostru?

Iertaţi-mă, pentru Domnul, că de luminat praznic al Botezului vă grăiesc asemenea cuvinte dojenitoare. Sunt dator să vorbesc astfel, şi o fac în cinstea Domnului, Care astăzi S-a botezat şi ne-a sfinţit pe noi cu botezul, neavând alt scop decât ca voi să luaţi seama şi să înlăturaţi din purtarea voastră tot ce poate fi ca o pată neagră pe luminatul strai în care v-aţi înveşmântat la botez. Amin!”

Fragment din Sfântul Teofan Zăvorâtul, “Predici”, Editura Sophia, Bucureşti, 2009

Categorie: Sarbatori | Vizualizări: 704 | Adăugat de: Gabriel | Rating: 5.0/2
Total comentarii : 0
avatar